2,867 matches
-
Câteva momente mai târziu, dna Noakes intră În Încăpere cu fiul ei, făcu o plecăciune și Îi mulțumi din inimă pentru primire. — El e Burgess, domnule, fiul meu mai mare. E un copil foarte cuminte, să știți. N-o să vă pară rău că-l luați pe lângă dumneavoastră. Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rost în buzunar și poșeta spânzurată de pe umăr în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă, au fumat, toate ca să nu li se pară pustiu, să nu se simtă singuri, încolțiți, rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se plimba pe suprafața piesei de mobilier, în cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-a îndreptat către ușă, ca să se ducă sus. Numai că Julia i-a blocat calea, făcând un pas în lateral astfel încât trupul ei a ocupat centrul ușii. —Stai puțin. Femeia gâfâia din cauza indignării. — Nu încerca să răsucești lucrurile ca să pară că e vina mea. Tu ești cel care a făcut „o oprire“ și s-a lăsat hăcuit de fosta soție. James a rămas nemișcat în fața ei, continuând s-o privească în ochi cu o atitudine sfidătoare, dar renunțând la tentativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trimise din dorința de a-i pune pe ceilalți Într-o poziție nefavorabilă, Diane a trimis un mesaj din partea lui Oliver, mulțumindu-i lui Emily pentru o invitație la ceai. Ce fel de viață trebuie să ai ca să ți se pară normal să trimiți un mesaj În care să confirmi un eveniment de-o importanță minoră, eveniment care va consta În crochete de pește și mazăre și care Încă nu a avut loc? Lipsite de ierarhia dintr-un birou, multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cât de solicitant este, pe lângă chestia cu Salinger. Dar după Înmormântare, Îți stau la dispoziție. —Nu-ți face griji. Totul e sub control. Mint. Vreau să-l Întreb cum se simte, dar acel sistem de alarmă al lui, cel care parează Întrebările personale dureroase, e În stare de alertă roșie. Așa că-l Întreb altceva. Ce mai fac băieții? Păi, suntem mai norocoși decât alții, spune Robin trecând ușor pe programul de șef al departamentului de investiții. Știi că Tim e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bucle ce-nvălue-n aur Tesaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genesei, ce-aleargă Ne-ntreagă! Să-nvii vii Și stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin-dară Căci ochiu-ți e viață și pară Și sufletu-ți blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce secoli tăcu înainte Și-a munților creștete-nalte Să salte. {EminescuOpIV 32} Și din amestecul de vise dalbe, Dintre dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieți-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care-i scopul vieții mele, De ce gîndu-mi e proroc, De ce știu ce-i scris în stele, Când în van lumea o-nvoc. {EminescuOpIV 73} Crucea-mi pară gânditoare Parcă arz-a vieți-mi tort, Căci prin neguri mormântare Voiu să văd fața-mi de mort. Doar atunci când prin lumine M-oiu sui la Dumnezeu, Veți gândi și voi la mine Cum am fost în lume eu. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârfuri De rime splendizi, să le dau de trampe, Sumut o lume ș-astfel ochii lor fur. Dactilu-i cit, trocheele sunt stambe, Și-i diamant peonul, îndrăznețul. Dar astăzi, cititori, eu vă vând iambe Și mare n-o să vi se pară prețul: Nu bani vă cer, ci vremea și auzul. Aprinde-i pipa și așază-ți jețul La gura sobei cum o cere uzul; Citește cartea ce îți cade-n mână Și vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul Ce-n mînă-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegândă a satului) ... legea mea e moarte... gîndirile-mi pustii! Din secolii din carii auzi națiuni cum plâng Eșit-am eu ca astăzi națiunea ta să sting! Privește-n noaptea lumei!... A morții albă pară Adoarme orice popol, ce astăzi e să moară!... Atins-am cu paloarea-i poporul tău român Și-acum din umbra-i moartă eu văd un chip senin, O raza ce mă-nneacă, un gând ce urăsc eu, Cum demonul urăște un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amîndouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă și ușoară, E subțire și gingașă și din ochi revarsă pară, Iar la față e bălae, părul galben cade-n creț, Trandafiri pe față are și cu zâmbetul isteț. 53. POET (1876) Să tot torni la rime rele Cu dactile în galopuri, Cu gândiri nemistuite Să negrești mai multe topuri; Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prea mult, oferind privirii oarecum interesate și ceea ce nu trebuia văzut, mai doreau ca huța să facă unele pauze mici În care „fetili mari” ( O zâs mămăica cî di-acu’ Îs fatî mari!, spunea Rozalița cu mândrie) doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Între noi În dormitor fusese schițat În prealabil Într-un scenariu pe care ea Îl citise. Ținea la mine și Îi plăcea să facă dragoste, dar mă cîrmea Într-o direcție pe care o stabilise dinainte. — Lui Frank o să-i pară rău că nu te vede și pe tine, Îmi spuse În timp ce-i duceam valiza la ușă. Ce să-i spun? — Spune-i că... mă Întîlnesc cu Bobby Crawford. Că vrea să discutăm ceva important. Paula cîntări puțin stratagema, neștiind dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la ele. — Au venit aici din Estepona să deschidă un salon de frumusețe, dar au ajuns la concluzia că perspectivele nu erau suficient de bune. Și deci acum se bagă În afaceri cu filme? Îmi Închipui c-o să li se pară profitabile. — Așa cred. Au deja o idee pentru un film — Documentar? — Ai putea să zici mai degrabă că-i un film despre natură. — Natura sălbatică din Residencia Costasol, am rostit, savurînd conceptul. Ritualuri de curtare și modele de Împerechere. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vorba de doctoriță! Până și copiii aflaseră. Isabelle-Anais își făcuse un leagăn sub pomi și de-acolo strigase în gura mare, într-o zi când Veterinara se-apropia: — Omar, vino repede, îți sosește iubita! Era o femeie prea liberă ca să pară că tocmai pe el l-ar fi așteptat. Omar născocea scenarii posibile despre zecile de bărbați care îl precedaseră și apoi, cu sufletul ars, își jura să o părăsească. Dar Veterinara era ca un vis din zori: nu puteai să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de asta. În rest, toată împrejurimea de-aici face cât paradisul. — Mă lași? zise cel de-al doilea, care nu vorbise. Cum să fie, domnule, paradisul? Ne-mbiai la o halbă rece, dar nici după șapte n-o să mi se pară că înfundătura de-aicea e paradisul... Tocmai ce intrau în bistroul benzinăriei și răcoarea din interiorul presărat cu mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite colea un loc de trăit! spuse primul topometrist. — Cum să cauți raiul în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele ca de mâncărime șrse uita drept
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le pipăia burțile pline și clătina din cap: - Le-ați umflat ca să pară mai grase, lasă, că vă știu eu... Pungașii se apropiară ca și când nu-l cunoșteau pe Cocîrță. Florea, care era mai îmbrăcat, făcea pe niznaiul: - Da ce-au cârlanele astea, că ți-e mai mare dragul! Eu am târguit mai de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
d’Orsay; sau ducele de Beaufort, pe care Îl asortează cu gazonul și Îl echipează În verde. Stă la loc de cinste În această galerie a dandy-lor Înveșmântați și excentricul Baudelaire, pe care Nadar Îl surprinde În plin dezastru financiar, parând printr-o ținută de o eleganță extremă: capă azur, pantaloni negri, cizme văcsuite, mănuși roz. Fac vogă În epocă și costumele de catifea albă sau asortate cu starea sa de spirit (cenușii, verzi ori bleu) ale contelui de Montesquiou, pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
degajă o răceală și o distanță strategic compuse, o flegmă care lui Barbey i se pare a fi tipic britanică, o nepăsare și În același timp un self-control impresionante. Psihologii ar spune că acestea sunt și modurile clasice de a para ale timizilor. Dar Între rezerva unui timid și cea a unui dandy, observă Emilien Carassus, există câteva deosebiri de fond și de formă. Dacă amândoi se sustrag, păstrează distanța, afișează dispreț, timizii se trădează până la urmă: sunt jenați, ezitanți, neîndemânatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Când vine vorba de spații deschise, asta e problema: totul ajunge peste tot... — Și locuiești tot aici? Primul lucru pe care mi-l spuse Sally, pe un ton sceptic. Deja îmi spuseseră prea mulți lucrul ăsta ca să mi se mai pară jignitor; în plus, mă complimentase deja proțăpindu-se mult timp cu capul dat pe spate, uitându-se lung la mobile. —Acolo sus. I-am arătat platforma pe care dormeam, construită la trei metri jumătate înălțime, pe peretele din spate. —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un pic într-o parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez. Nu-l zărisem când intrase. — Ai fost minunată acolo sus. — Mulțumesc. Va trebui să vorbesc și cu Thierry, să rezolvăm niște chestii. Dar, în principiu, e bine, Sam. Ai prins iedera destul de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Marie e fată, altfel aș fi putut s-o molestez, așa, în trecere, medită Hugo. S-o pipăi când și când. Ar putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici, zise Hugo pe un ton suav, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rezistența. Regizorii clachează exact ca și actorii - își pierd încrederea dintr-odată și nu și-o mai pot recăpăta. Chiar e o meserie groaznică, ești răspunzător pentru toate. Lucru toată noaptea, toată ziua în picioare și lumea se așteaptă să parezi orice problemă intelectuală care le trece actorilor prin cap. Chiar și în pauza de prânz trebuie să te gândești la muzică, la notele de program, la lumini... După care, în sala de repetiții poți să-ți dai seama că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de piesă care trebuie jucată, remarcai eu. —A, da Bez rânji. — Întotdeauna se găsește câte ceva, nu? *** Când am ajuns, petrecerea era deja în toi. Până la urmă, s-a dovedit că, de fapt, casa lui Matthew era casa părinților lui. Se pară că aceștia își petreceau weekendul la Wiltshire și era spre binele lor să rămână acolo definitiv, ca să-i lase pe actorii din Visul unei nopți de vară, personalul teatrului și alți gură cască să năpădească, la modul propriu, luxoasa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]