8,430 matches
-
ce își întind liantul sub pasul întemeietor al omului. Misticul pare a tranzita și depăși această viziune prin profunzimea trăirilor sale ce vizează transcendența ca ultim și fundamental temei explicativ pentru decăderea ființei umane în arzătoarea învolburare a răului. Astfel, paradigma junglei evocată în viziunea ateului este asumată de mistic ca un aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
s-ar afla în afara sferelor păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a opțiunii libere, dovedindu-se aici himerică, fără corespondență în realitatea umană. A accepta adevărul acestei noțiuni implică recunoașterea aderării independente a interiorității umane la paradigma negativității asumate. Răutatea se relevă în acest context, a fi o modalitate comportamentală spre care omul nu este obligat să navigheze ci el singur se aruncă precum o corabie fragilă între talazurile unui ocean întunecat. Dintr-o astfel de perspectivă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin urmare, corelată cu orgoliul unui cult al sinelui. La întrebarea corelată Cine sunt? omul pătruns de răutate nu va răspunde, inversând termenii Ceilalați nu sunt ca mine ci Ceilalți nu pot fi ca mine. Așadar, atenția este centrată spre paradigma semenilor, propria interioritate fiind postulată dintru început ca un edificiu inviolabil. Ceilalți sunt obsesia ființei umane pătrunse de răutate, ghimpele metafizic ce îi sfâșie conținutul existențial. Prin acest răspuns dat la interogarea ce-l vizează, eul demonizat în versiunea mistică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte și nu pe semenii săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întârzie, sosirea sa fiind ancorată în ceea ce stă să vină. Or, tocmai această întârziere permite momentul fericirii dar îi și postulează prevestitor tragicul final. Oricât de amplă și prelungă ar fi amânarea sumbrului apus al unei secvențe de fericire din paradigma vieții individuale, fiecare dintre noi ne dorim continuarea sau reluarea nesfârșită a acestei clipe ce este asemeni unui atom închis și imun la nenorocirile care pândesc din penumbra existenței. Dar această zăbovire în interiorul unei astfel de insule edenice nu poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
această zăbovire în interiorul unei astfel de insule edenice nu poate dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei astfel de insule edenice nu poate dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce se perindă în fluxul atingerii dintre cel lipsit de vedere și lumea împrejmuitoare. Acest fundal este resimțit aici drept concentrat în propria-i densitate și fără tendință spre o posibilă diminuare întru sfârșit. Stoparea temporalității echivalează cu ieșirea din paradigma existenței terestre, cu moartea în semnificația și înțelesul ei comun. Orbul trăiește fiecare clipă întru moartea însăși a tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
susține ființa frivolă a omului. Visarea creatoare, curajul împins spre extremele incoștienței ce păstrează totuși noblețea sau gestul autodepășirii sinelui prin supra-normalitatea sacrificiului toate aceste trăsături inedite pot caracteriza pe cei ce se deschid reciproc întru iubire. Ancorarea în această paradigmă a dragostei îi face purtătorii unor potențe ce-i ridică cu mult peste normalitatea celor a căror iubiri s-au stins ori nu s-au aprins încă. Însă, deplina recunoaștere și confirmare a dictonului Cine iubește acela și suferă mult
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care se înalță spre cerul abisal al unei iubiri ce părea fără apus dar și coboară întru pământul dur întemeietor de realitate, o realitate unde orice relație dintre oameni este supusă, ca și aceștia, ascensiunii triumfului și decadenței. Cuprinsă în paradigma vieții terestre, ființa umană este încarcerată în mod tragic nu numai de îndepărtarea și înstrăinarea celui drag dar și de terifianta dispariție întru totul, efectivă a acestuia, dispariție a cărui nume, moartea, se așează pe buzele oamenilor asemeni unei stânci
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendență și adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metafizic. Or, pentru cel atins de suferințele deficienței corporale, adesea, atenția este focalizată dintru început pe detaliu și elementele de amănunt. Spre exemplu, cel învăluit în negura orbirii, privește pentru a folosi un cuvânt paradoxal, într-un astfel de context, paradigma lumii drept o constelație de amănunte și detalii. Fiecare element în parte are strălucirea proprie în ochii interiori ai celui damnat beznei. Pentru el atingerea implică o modalitate fundamentală de cunoaștere ce vine să substituie vederea absentă. În mod firesc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și răsfiră pulsația în succesiunea temporală? Survin deschiderile transcendenței și în acest context spre a fi asumate? Să reluăm fidel exemplul celui care suferă îndepărtarea sau chiar moartea celui drag. Solitudinea, exilul în existență și cunoaștere pare a fi noua paradigmă spre care este proiectat odată cu survenirea terifiantei pierderi. Mă simt singur ne va spune el cu vocea unui martir tângutor și revoltat deopotrivă. Dar această mărturisire este împlinită cu deplina convingere a unei confesiuni în vid, a unei destăinuiri către
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferinței de ordin spiritual, eul se reia în posesie ca entitate deschisă sieși, ca dimensiune lăuntrică ce se revarsă metafizic în imensitatea unei individualități cu adâncuri insondabile. Metamorfozele impuse prin suferințele de ordin spiritual vizează convertirea modalității de abordare a paradigmei sufletului de către suflet. Înainte de survenirea cutremurării aduse de aceste suferințe, conștiința se raportează la propria ființare precum și la prezența celorlalte conștiințe prin intermediari, într-o formulă ce implică o constantă mediere. Cel mai adesea, ea se oprește la nivelul acestor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu zi este ignorată sesizarea și înțelegerea acestui meta-conflict ca principiu fundamental ființării și ierarhiilor sale inter-corelate. Pentru cel pătruns mistuitor de suferințele cu motivație spirituală principiul dualității dintre bine și rău se relevă ca trăsătură-lege atemporală și aspațială a paradigmei existențiale în care omul este inserat deplin. De asemenea, apare evident că indiferent de timp sau locație, tragedia sa, precum drama multor captivi suferințelor de ordin spiritual, va fi înconjurată de multitudinea minciunii dar și de fermitatea rară a onestității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferind un spirit ce dobândește gradual accesul la saltul spre transcendență implică acceptarea fundamentelor transcendente ale imanentului și diminuarea valorii ontice acordate mundaneității de zi cu zi. Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
exilat în sfera celor incurabili fără demersul unei decriptări prealabile a ecourilor ce trepidează în interioritatea sa trezită de cutremurări telurice. Vindecarea lui nu presupune abordarea deschiderilor interioare determinate prin irumperea lăuntrică a suferinței. Acest tip de tămăduire oferit de paradigma lumescului cotidian intenționează, în esență, nu aprofundarea fenomenului suferinței mai ales în efectele sale metamorfozante ci stoparea și uitarea sa pe fondul reașezării individualității în cadrele normalității ce temperează diluând excesele existențiale. Daca se întâlnește o suferință care persistă fiind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
consolidează constant evoluția sub semnul banalității agitate și-al artificialului de entuziasme puerile. Acest complex existențial nu poate fi primejduit de vârtejuri metafizice ce absorb ființa umană spre un dincolo fundamental. Din perspectiva acestui imperativ, și suferința ce survine în paradigma existenței omenești trebuie neglijată în profunzimile și revelațiile pe care le aduce conștiinței dar trebuie, totodată, abordată cu deplinătatea energiilor active pentru diminuarea, stoparea sau izolarea ei. Desigur, fenomenul solidarității umane în sprijinul celui îndurerat poate fi întemeiat și pe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un mod metaforic se poate spune că ritualul reprezintă inima templului, astrul spiritual ce-l luminează și definește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sacrificiului pentru credincios dincolo de statuie dar, totuși, învăluind-o. Așadar, predispoziția acesteia spre fragmentare, promiterea unei spargeri de sine dăruitoare care încă întârzie sunt reverberațiile în materie ale zeului ce-și cheamă perseverent și neostenit muritorii, ce-și oferă lor paradigma prezenței sale împărțind-o, iubitor și primejdios, în ofrandele izbăvirii spiritului uman. Desigur că statuia poate fi elaborată și ca structură închistată, ne-desprinsă de un final grosier de un fundal grosier ce îi asigură propria materie, propriul conținut care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
probleme sunt de natură psihopatologica, sau în care organismul se autoreglează cu ajutorul substanței. O mare relevanță pentru explicarea consumului de droguri, pentru tratament și pentru prevenire au cunoscut teoriile învățării care explică consumul ca fiind un fenomen ce se supune paradigmelor învățării: condiționarea clasică, operanta și prin imitarea. Modelul care permite însă explicarea comprehensiva a comportamentului de consum de droguri este cel al învățării sociale, mai ales pentru etapa de inițiere a acestuia. Începând cu anii '80 un grup important de
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
motivației, care sunt criteriile pe baza cărora se stabilește dacă o teorie este sau nu despre motivație. Aceste întrebări deschid o direcție de cercetare care nu pare să producă consecințe constructive sau cel puțin utile pentru dezvoltarea domeniului. Abordarea prin paradigmă postmodernă, atât pentru valorificarea "teoriilor" existente, dar mai ales pentru "inventarea" (nu "descoperirea") unora noi, apare ca o direcție mai bine calibrată la particularitățile domeniului. Deși cercetarea motivației în muncă este un demers multidisciplinar, psihologia industrială/organizațională a avut aportul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
adecvării și a ordinii). Shamir (1990, 1991) face o critică a teoriilor motivației din perspectivă psihosocială. Acestea sunt considerate hedoniste, de tip numeric (calculative) întemeiate pe calcule și alegeri raționale și limitate la cultura vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă teoriile centrate pe nevoi afirmă "individualismul expresiv", cele de proces se întemeiază pe un "individualism utilitar", însă ambele vizează satisfacția individuală
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]