3,306 matches
-
adevăr un număr din ce în ce mai mare de imigranți care pleacă, numărul lor este, din câte se pare, secret de stat. Vorbesc despre această liniștitoare normalitate care pe mine unul nu mă liniștește deloc cu Tobie Nathan, pe terasa cafenelei cu aspect parizian din fața clădirii în curs de finisare a Centrului Cultural Francez, lucrări pe care el le conduce cu antren și inteligență. Mă invită să revin cu o conferință. Ca unul căruia nu-i este permisă șederea pe teritoriul Statelor Unite, neagreat de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
theory, l-aș expune unui eșec. Mărinimos, încearcă să-mi demonstreze că goy-ul folcloric care-s eu poate totuși atrage câțiva etnografi, dar convenim să evităm riscul sălii goale. În interesul Centrului său nou-nouț, e mai bine să recruteze misionari parizieni în perimetrul comunitar. Iluminare. "Și am văzut adesea tot ce crezut-a omul că vede pe pământ". În asfințit, de pe vârful muntelui Scopus, cum stăteam așezat la picioarele turnului german. Am văzut ieri seară o perdea fină de lumină perlată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cenaclul din Ierusalim sunt asimilabile cu niște locuri rău famate, niște așezăminte cam dubioase pe care-i mai bine să le ocolești, gen Moulin de la Gallete sau Crazy Horse. Cu care ei întrețin, de altminteri, aceleași raporturi evazive ca și parizianul din tată în fiu cu Turnul Eiffel, ca un Cézanne în fața șevaletului cu Sainte-Victoire de pe o carte poștală. 4. Templul, mereu Templul Și socotind că este împreună cu tovarășii lor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât fetițe, nu și băieți) pot veni și pleca de aici liber, doar escortați de educatoare. Porțile sunt închise pentru bărbații adulți din cartierul arab, dar nu și puștoaicelor care aleargă prin grădini cum ar face-o și în Luxemburgul parizian. Întâlnirea normalității cu extraordinarul, există oare vreun giuvaier mai adevărat? Poate că n-ar trebui să împărtășesc hârtiei această emoție poznașă, iresponsabilă și foarte naivă (oare ce le învață învățații islamiști pe aceste ștrengărițe în școlile Wafq? Să recite Coranul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și am continuat să vorbim, cu o curtenitoare lipsă de iluzii, despre altceva. "Ai văzut vreun film interesant în ultimul timp? Ce planuri de vacanță ai? Spune-mi, totuși, cu cine votezi?" Replierea înspre fleacuri ne scapă de stânjeneală. Prietenul parizian pe care l-am întâlnit pe neașteptate în holul hotelului King David, venit să participe la un colocviu universitar, e categoric implicat eu nu și m-a întrerupt sec atunci când am început să vorbesc despre ceea ce poți vedea azi în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curioasă involuție a statului Israel (o invenție laică), pe pământul lui Israel (reminiscență biblică), este copita măgarului: vârful avansat al spiritului pozitivist, cel al fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii mei magiștri parizieni ar fi putut presimți așa ceva, ar fi avut loc multe sinucideri la Sorbona. Mă întreb chiar dacă nu cumva, atunci când și-a ucis soția, materialistul și spinozistul Althusser a precipitat lucrurile, ca să nu ajungă să vadă toate acestea. 3. Vae victis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gândiți că pentru un român ca mine, Parisul echivalează cu universul. Este imposibil să se înțeleagă ce era Franța pentru România, înainte de război. Era un fel de obsesie colectivă. Influența franceză era colosală în București: toate librăriile aveau ultimele noutăți pariziene și apărea până și un ziar scris în întregime în franceză. În fapt, visul fiecărui român era să meargă la Paris ca să-și distrugă viața. Și asta li s-a întâmplat la toți. Eu, însumi, am venit împins de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
A fost colaboratorul celebrului Ilia Metchnicov și al școlii lui Pasteur care domina lumea științelor timpului. Când și-a dat doctoratul, în 1901, cu o lucrare experimentală (Septicemie experimentală, "Essais d'immunisation"), era una din personalitățile cunoscute în lumea intelectuală pariziană; boem, cu înclinații socialiste, o figură pitorească, frecventând saloanele cele mai distinse, dar și mediile savante. Înclinațiile artistice evidente și o bună stare materială i-au permis să se distingă printre colecționarii de artă. Când s-a întors în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de care nu puteai nicicum lega ideea de bătrânețe, deși ceea ce evoca era un stil al vieții, erau întâmplări și oameni de la capătul celălalt al veacului. Fastuoase recepții, lumini de baluri, primiri la curte, Petersburgul dinaintea revoluției, Viena imperială, imobilul parizian al părinților frecventat de Rodin, de Anatole France, Proust întâlnit pe o alee a grădinii Luxem bourg, contrariat de sporovăiala grupului de școlărițe care-l înconjuraseră și care amestecau cuvinte franțuzești cu altele dintr-o limbă necunoscută, apoi conacul moșiei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost anul unor frământări mari în lumea scriito ricească, generate de revoluția culturală ceaușistă care punea capăt abrupt liberalizării, frământări cărora Țepeneag, românul de la Paris, nu le-a fost un simplu contemplator de departe: el s-a agitat în mediile pariziene pentru a crea reacții, a sprijinit disidența lui N. Breban, a luat el însuși poziție, întâi la New York Times apoi la Europa liberă, împotriva tezelor din iulie. Dar jurnalul lui Țepeneag din 1971 este interesant, fără doar și poate, nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și dacă prin scrierea istoriei în felul lui Titus Livius, el a fost într-un fel un eternalist eretic. Averroismul italian În secolul al XIV-lea eternalismul averroist a devenit surprinzător de popular la sud de Alpi. În urmă condamnărilor pariziene din secolul al XIII-lea, predarea filosofiei naturaliste aristotelice a migrat din Franța în nordul Italiei, unde a înflorit timp de trei secole sub largă (și nu întotdeauna corectă) eticheta de "averroism", în special în universitățile din Bologna și Padova
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
vârfuri înzăpădite, o lume de pe ceea lume, creată parcă pentru locaș de ciclopi. Și totuși niciodată n-am fost încunjurat de o mai mare adunare de oameni eleganți, veseli și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de intimă reculegere, când toate acele furnici grăitoare au dispărut dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
influența Europei Occidentale devenise tot mai evidentă. Tendința aceasta se manifesta în manierele și veșmintele boierimii. Generația mai veche continua să poarte îmbrăcămintea națională, cu poalele ei lungi, în vreme ce copiii acesteia se mîndreau cu hainele lor croite conform ultimei mode pariziene. Aceste diferențe se vor dovedi cu timpul a fi mai mult decît superficiale. Nu erau copiate doar stilurile vestimentare apusene, ci și ideologiile politice ale epocii susținute de grupurile mai radicale. Acestea erau adoptate de noua generație educată în afara granițelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
triumf, deshămându-le caii de la caretă; apoi, meșterii scenei franceze și italiene: Sarah Bernhardt, cu vocea ei de aur, Mounet-Sully, umplând scena și teatrul cu răcnetele lui disperate În Oedip de Sofocle, Le Bargy și Lucien Guitry, impecabili În drame pariziene de salon gen Marchizul de Priola, Georgette Leblanc-Maeterlinck, soția și interpreta ideală În Monna Vana a lui Maurice Maeterlinck, Ermete Novelli, creatorul lui Papa Lebonnard și neuitat În Moartea civilă; apoi dizeuza Parisului 1900, Yvette Guilbert, la femme aux gants
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a restitui a doua zi ziarele fran țuzești din care citeam toată noaptea cronicile și noutățile lite rare ale Parisului, din marea presă de opinie: Le Temps, Journal des débats, Le Gau lois, Le Figaro, Gil Blas și ediția pariziană a lui L’Indépen dance Belge, ambalându-mă de-a ndoa selea, abia la maturitate, după presa modernă de mare reportaj și fapte diverse, atât de instructive pentru cel care vrea să Învețe mai Îndeosebi de la fapte, Întâmplări și experiențe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
George Enescu din cimitirul Père Lachaise și am văzut că la poarta cimitirului făceau coadă lungă carele funebre cu sicrie în ele. Mă uitam lung și îngândurat cum din hornul înalt al crematoriului, una-două, răbufnea un nouraș de fum. Trupul parizienilor recent decedați se prefăceau în scrum și fum. La fel am văzut scrum și fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
E frumos aici ca pe Ettersberg“1, apoi continuă să mănânce ca și cum n-a făcut decât să-ți descrie o zi de vară. Femeia asociază imaginile la fel cum o face Jorge Semprun: niște femei frumoase, noaptea, într-un bar parizian, îi aduc înaintea ochilor Moartea. Iar ninsoarea sub felinarele aprinse ale bulevardului poartă în ea reflexele tărâmului morții de la Buchenwald. Semprun e scriitor, femeia, nu - asta-i deosebirea. Dar Privirea Străină o au în comun. Încă de copil, pe când nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sufletul compatrioților mei a încetat să mă intrige, nici măcar nu îmi sare în ochi. Nu mai sper nimic, dar nici nu sunt capabil să "disper". Sentimentul este parcă și mai intens la București, oraș-avorton al Balcanilor cu pretenții de salon parizian. De fiecare dată când mă mut într-o nouă locuință, am sentimentul că nu servește la nimic aranjarea obiectelor personale, mobila, cărțile din bibliotecă etc., pentru că, orice aș face, acestea se vor așeza singure la locul lor după ce trece un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obloane alb-negre, culorile orașului Fribourg. "Les chagrins éternels sont l'occupation de ceux qui n'ont rien à faire" (Suferințele eterne sunt ocupația celor care nu au nimic de făcut), Mme Aubernon de Nerville, patroană a unui celebru salon literar parizian de la sfârșitul secolului XIX. 27 octombrie 2001 Împlinesc 30 de ani. O zi petrecută într-o inconștiență căutată, într-o nepăsare aproape vegetală, ca și cum aș fi încercat să fug de adevăr, de evidența unei vieți care trece prin puncte critice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de-a valma în fața camerei tot feluri de directori de obscure ONG-uri umanitare, plasate însă strategic în buricul (buricele, mai exact) Parisului, cântăreți celebri de origine asiatică care par treziți după o baie de votcă dintr-un club elitist parizian, frumuseți exotice (vulgaritate sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea franceză
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tonul unui om supărat, care suferă în Occidentul ateu și secularizat atunci când vede că Ortodoxia de acasă este invadată de prost gust, kitsch și mitocănie. Ortodoxia reală, cea de pe teren, care nu vrea să semene deloc cu cea din bibliotecile pariziene. Un articol util pentru a înțelege de ce un revoltat, fie el și bine intenționat, nu este ascultat niciodată într-o Biserică așa cum este BOR, lucru pe care Nae Ionescu l-a demonstrat magistral într-unul din articolele sale din perioada
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din Pondichéry, India, deschide un prim restaurant indian. Va fi urmat repede de alți compatrioți, ceea ce face ca pasajul acoperit de 200 metri de sticla colorată să semene mai degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de coafură. La intrare sunt plasați les "racoleurs", cei care încearcă să convingă cât mai multe din frumusețile africane din zonă de avantajele salonului la care lucrează. Clienți sunt în marea majoritate africani, dar mai pot fi văzute și studente pariziene în cautarea unui look insolit. Le blanc (albul) on le fait aussi à 15 euro!, după cum îmi mărturisește cu accentul său inimitabil unul dintre "racoleurii" de pe trotuar. La căderea serii, trotuarele din fața saloanelor de coafura africane devin extrem de animate. Grupuri-grupuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
e urât și Germania are nevoie de oțel pentru lucruri mai serioase. Bagdad: Institutul de Orientalistică descoperă în Mesopotamia un joc de șah datând cu 4.000 de ani înaintea nașterii lui Hristos. Paris: ambasadorul Japoniei demonstrează în fața înaltei societăți pariziene câteva exerciții de jiu-jitsu, după care ține o conferință despre materiile prime din țara sa. Manaos (pe Amazon): o expediție științifică pleacă în căutarea unui fluture uriaș măsurând, zice-se, 50 de centimetri. Paris: oceanografii explică temperatura scăzută a lunilor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
celebrul chirurg finlandez Matti Sulamaa contestă categoric grefele cardiace, iar ’Osservatore Romano se pronunță în favoarea lor, - un turist francez piere acoperit de lava unei erupții de slabă intensitate a vulcanului Stromboli, - doi turiști britanici acuză doi ucenici dintr-o măcelărie pariziană de a fi brutalizat două lebede negre din parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât un pachet de țigări, cu baterii, plasat în leagănele și pătuțurile pruncilor, care anunță mamele printr-un semnal sonor că scutecele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]