KorAP: Find »[drukola/base=partitură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...141 >

3,522 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750

să-l întâlnesc pe maestrul Ion Baciu la deschiderea de stagiune. Am intrat în dialog cu dânsul, m-a încurajat, și pe data de 26 septembrie 1968, la ora 5 dimineață, am sosit în Bacău, cu o servietă plină de partituri. Și-acum îmi amintesc drumul pe jos de la gară până în centrul orașului, am luat un ceai aici, în apropiere, și la ora 9, m-am prezentat la concurs. A.V. Nu v-a lăsat Bacăul, atunci, impresia că "uite, plec

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
din rabatul comercial, sigur că ei își decontau cheltuielile, iar noi aveam bani care circulau tot timpul în contul filarmonicii, niciodată contul nu era gol! M-a obligat viața! Bineînțeles că ar fi fost de preferat să-mi văd de partitura mea, de Beethoven sau de Ceaikovski, dar aveam responsabilitatea celor care lucrau aici cu mine. Eu nu puteam să dirijez Beethoven dacă nu aveam orchestra. Și ca să pot avea orchestra, trebuia să muncesc să-i asigur anumite condiții, că altfel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
România și din străinătate, la rândul lor profesori căutați, trebuie numiți Dana Borșan, Viniciu Moroianu, Luiza Borac. Interpretând concerte pentru pian și orchestră, susținând recitaluri, Adriana Bera a lăsat mereu impresia puternică a atingerii dualității "intuiție rațiune", examinării meticuloase a partiturii, extragerii întregului potențial timbral-expresiv, implicând și ascultătorul într-un act bivalent de receptare lucid-emoțională. Mozart, Debussy, Beethoven, Richard Oschanitzky, Skriabin au rămas momente de reper în istoria recentă a vieții muzicale românești. Una dintre cele mai reușite, mai longevive relații

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
informezi. Vine însă un moment când e bine să nu mai asculți: când lucrezi o piesă, când o înveți, după ce ți-ai format o idee, în perioada de analiză, de încercare de a pătrunde, de a "traduce" sensurile muzicale ale partiturii e bine să încerci să găsești tu în partitură ceea ce îți spune ție muzica, să găsești mijloacele tale de exprimare. Iar când ai ajuns la o anumită fază de stăpânire a piesei, e bine să asculți din nou, ca să compari

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
nu mai asculți: când lucrezi o piesă, când o înveți, după ce ți-ai format o idee, în perioada de analiză, de încercare de a pătrunde, de a "traduce" sensurile muzicale ale partiturii e bine să încerci să găsești tu în partitură ceea ce îți spune ție muzica, să găsești mijloacele tale de exprimare. Iar când ai ajuns la o anumită fază de stăpânire a piesei, e bine să asculți din nou, ca să compari: cine, ce a găsit în acea muzică, poate tu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
înainte ascultasem un tânăr pianist rus, laureat al concursului "Ceaikovski", cântând același concert cu o acuratețe, cu o perfecțiune tehnică superioară lui Gilels. Dar nici nu se apropie ca profunzime, ca intensitate a trăirii, ca... smerenie în apropierea de această partitură! Tânărul rus făcea pur și simplu un show: sclipitor, impresionant ca perfecțiune sonoră. Însă ceea ce se auzea, ceea ce descopereai în interpretarea lui Gilels era pur și simplu alt concert! De o frumusețe, de o măreție și de o profunzime pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
imaginilor augmentate muzical a fost urmată de confesiunile lui Liviu Suhar. Lumea sa a început în tulburătoarea Bucovină, la Iacobeni. Este luminată de formele, culorile și simplitatea lucrărilor tradiționale de folosință și de podoabă, ascultă "Vocile artei moderne"1, imprimă "partiturii" de pe șevalet o polifonie când ciudată, când familiară, ce pune semnul egalității între inocență și experiență. Trebuie să lași privitorului libertatea să-și imagineze ce dorește A.V. Ați dorit înfățișarea de acum să fie, cel puțin deocamdată, un rezumat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
ceva neprevăzut. Dar nici trac. Artiștii au emoții, artiștii nu ar trebui să aibă trac, este un cuvânt care vine din limba franceză, pentru că tracul este ceva distrugător. Eu cred că există un moment de creație și emoțiile interpretării unei partituri sau într-un spectacol când artistul are emoție. Eu dăruiesc din emoția mea celor din jurul meu. A.V. Vi s-a întâmplat să aveți partener într-un spectacol un mare cântăreț și actor de operă, nu l-ați cunoscut personal

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
companie franceză teatrul, cine a comandat opera, toți colegii mei erau francezi -, numai noi doi eram români. Mi-am dorit foarte mult să cânt în rolul Mario Stefani, așa cum și-a dorit și el. Este una dintre cele mai dificile partituri pe care le-am cântat, din punct de vedere vocal, mi-a făcut plăcere să fiu în acest spectacol, să am un moment de creație, pentru că a fost o operă în primă audiție mondială. A.V. Există o partitură pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
dificile partituri pe care le-am cântat, din punct de vedere vocal, mi-a făcut plăcere să fiu în acest spectacol, să am un moment de creație, pentru că a fost o operă în primă audiție mondială. A.V. Există o partitură pe care, din diverse motive, încă nu ați cântat-o, și ați dori? A.G. Am un răspuns la această întrebare: restul, cele pe care nu le-am făcut (râde). A.V. Aveți o carieră artistică de mare succes, pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Uniunea Sovietică, la fel ca Europa Centrală și de Răsărit, populate de niște țărani deghizați în cowboys. Cu același nivel mental și bagaj intelectual. Eu exagerez acum, desigur, dar nu caricaturizez. Eu, firește, aveam numai propuneri elitiste. În afara incifrărilor obligatorii: partitura muzicală, formula matematică, terminologia filosofică, ermetizarea versului, nimic nu mi se părea imposibil de înțeles prin radio. Nici avangarda teatrală a lui Bob Wilson, nici prima carte de filosofie a unui Foucault sau unui Deridá, nici serialismul lui Boulez, nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
mai presus de treptele devenirii: datele native, dacă nu există ori sunt firave, pot fi compensate cu inteligență, informație, studiu și luciditate. La Vlad Iftinca, toate acestea nu ar însemna prea mult dacă nu ar exista spiritualitatea viziunii asupra fiecărei partituri alese. Nici tehnica pianistică strălucitoare din allegro-urile sonatelor mozartiene ori din scenele dinamice ale suitei "Romeo și Julieta" de Prokofiev nu sunt de ajuns pentru a copleși ascultătorul. Starea de moment și amintirea ce nu se pierde în timp

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
solist care a fost Vlad Iftinca. Ajuns în Statele Unite ale Americii, el a devenit unul dintre cei mai apreciați muzicieni legați de destinul celebrei "Metropolitan Opera", pentru care pianul și bagheta de dirijor sunt instrumentele de modelare și exprimare a partiturilor. Spectacolul "Lucia di Lammermoor", regizat de Andrei Șerban la Opera Națională Română din Iași în toamna anului 2014 a demonstrat nivelul actual al personalității lui Vlad Iftinca: cunoașterea perfectă (dacă perfecțiunea există) a resorturilor ce încheagă muzica și libretul, ușurința

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
înșel, dirijor era Bruno Walter. Timp de trei luni, povestea doamna Resnik, Bruno Walter a luat-o sub aripa lui, în fiecare zi stătea la el acasă, și marele dirijor Bruno Walter a învățat-o, notă cu notă, să cânte partitura personajului Leonora. Astăzi nu mai există timp, audițiile sunt din ce în ce mai multe, sunt școli foarte bune... A.V. Și dacă nu mai există această etapă de pregătire, cu cine învață ei cum să cânte? V.I. Cu pianiștii. Aici voiam să ajung

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
specificul, la nevoile, la dorințele, la posibilitățile cântărețului? V.I. Nu toți. Nu toți... La ora actuală, în State, foarte mulți regizori de teatru care vor să monteze opere, din păcate, nu toți, așa cum este Andrei Șerban, care știe textul și partitura, nu toți știu toate astea. A.V. De ce, în Statele Unite, mulți regizori vor să monteze spectacole de operă? Vor să aibă cât mai multe experiențe? Nu le este de ajuns teatrul? E o modă? V.I. Pesemne... Sincer să fiu, nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
de altfel, noua montare de la "MET" cu "Evgheni Oneghin", a fost regizat de o mare actriță, Fiona Shown, dare care... nu știa stilul rusesc, nu cunoștea muzica rusească. Ea lucra cu nuvela lui Pușkin tradusă în engleză... Nu stătea cu partitura în față! Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le știi, de care ești obligat să ții seama... A.V. Cum reacționezi când lucrezi la un spectacol a cărui regie este minimalistă? Iau ca exemplu "Traviata", la Festivalul de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
transformat, în actul al III-lea, în masă de joc. Cum te simți când ești implicat în astfel de spectacole? Ai mai multă libertate? V.I. Atâta timp cât regia și relația dintre personaje nu afectează ceea ce vrem să comunicăm prin muzica din partitură, este OK. Atâta timp cât concepția regizorului schimbă total, câteodată, această idee de comunicare, ce nu are nimic de a face cu ce se întâmplă în text, atunci este o problemă. A.V. Civilizația imaginii, a cinematografului, a televiziunii, a afișajului reclamelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
atât mai mult în ziua de astăzi. Sigur, cultura generală nici nu se mai discută, este absolut obligatorie. Trebuie să cunoști muzică, să asculți muzică enorm, să vorbești două-trei limbi străine. Pe urmă, trebuie să fii capabil să descifrezi o partitură modernă. Pe timpul meu nu era așa de greu. Eu m-am ferit puțin de muzica modernă, dar acum creația contemporană e foarte grea, de aceea trebuie să știi forme, armonie, contrapunct. A.V. În afară de calitățile vocale, artistice ale unui cântăreț

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Pentru că în redarea textului, jucat la radio și pe scenă în acea epocă, era alt ritm, altă pronunție... A.V. Mi-e greu să spun dacă eu conștientizam asta, dar imitam, și-atunci știam că există un anumit timp de "partitură", de sonoritate. Felul cum transmiți un cuvânt este diferit de situația în care transmiți o informație. Dacă spuneai "bună ziua", transmiteai o informație, dar dacă spuneai "bună ziiuaa", era o stare. Deci, toate acestea veneau pe un fond natural deschis să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
acest tip de joc de scenă. Dar, sigur, este plăcut când avem parteneri care se mișcă dezinvolt, cum sunt Placido Domingo, Luis Lima, Samuel Ramey. A.V. Firește, solistul de operă trebuie să fie foarte bine pregătit, să știe bine partitura, să știe ce are de jucat, să respecte indicațiile regizorului. Vi s-a întâmplat vreodată, în timpul unui spectacol, să fiți "luată de val" în sensul relației cu partenerul, acesta să fie atât de frumos, să cânte atât de bine, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
evoluție. Sunt convinsă că aș avea de învățat extrem de mult de la el, mi-ar da, poate, altă dimensiune. A.V. V-ar fi plăcut să jucați teatru? Numai teatru... L.V. Cred că da (râde). Pentru că în operele franceze sunt multe partituri în care avem și text vorbit... A.V. ...recitative. L.V. Da, am încercat totdeauna să le fasonez, să le dau o culoare cât mai aproape de adevăr, să fie cât mai naturale, să nu trec peste ele, în general. Probabil din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
toate. Aici, elanul vârstei trebuie ponderat de echilibrul propriu, de experiența și înțelepciunea profesorului ce nu își încheie misiunea după 4-5 ani, când tânărul respectiv nu mai este studentul său oficial. Dumneavoastră ați avut un sfătuitor care să vă spună "partitura asta poți să o cânți acum, pe cealaltă nu o poți cânta, mai așteaptă"? L.V. Dacă n-am avut, mi-am căutat! A.V. Și l-ați găsit? Cine a fost? L.V. De multe ori m-am consultat cu Viorica

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Este foarte greu să reziști tentației! Tentațiile sunt enorme, impresarii pun presiune pe tine, vor să cânți peste tot, și atunci, trebuie să știi când trebuie să te oprești. Să lași spații între contracte ca să-ți odihnești vocea, să pregătești partitura nouă care urmează, să ai timp de învățat, să ai timp de distilat noua lucrare, și chiar cele pe care le-ai interpretat. Bine, sunt mulți care în două-trei zile, într-o săptămână au învățat un rol, dar nu poți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
amândurora m-au pregătit și mi-au dezvoltat simțul interpretativ. Șansă a fost și în momentul în care m-am dus la Toulouse, unde am cântat în concurs, iar după aceea a apărut ocazia de a face rolul Manon. O partitură pe care nici măcar nu o ascultasem, nu știam despre ce era vorba. Am luat discul doamnei Ileana Cotrubaș înregistrat cu Alfredo Kraus, și voiam să-i ascult. A doua zi după ce am cumpărat discul, un coleg instrumentist, român, din orchestră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528

sau a nu fi“ este spus cu țeava armei la tâmplă). Ofelia (Ofelia Popii) este minunată în rol și reușește probabil cele mai emoționante momente ale spectacolului. Din cele peste douăzeci de personaje, sunt prezente doar nouă, care preiau și partiturile celorlalți, realizând un puzzle de povești teatrale. Moment de cotitură și de greutate este cel al teatrului în teatru - Hamlet regizează Cursa de șoareci, iar interpreții nu sunt actori, ci chiar Claudius, Gertrude și Polonius, forțați de Hamlet să istorisească

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]