8,290 matches
-
de valoare, i-au adus cuvinte frumoase asupra operei scrise. Și cum spunea criticul literar ION CHIRIC, într-unul din comentariile sale: ,, Constantin Gherghinoiu este un talent. Poezia sa este construită cu multă inteligență. Am remarcat acest lucru din ,, Toamna patimilor după Matei ,, când era ajunsă spre tipărire . ,, Citind aproape toate cărțile distinsului poet Constantin Gherghinoiu, cu bună știință am amintit cele scrise cu sinceritate de către Ion Chiric, în Revista ,, Partener,, din 7 dec. 1990 . Poezia sa este un curcubeu de
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349098_a_350427]
-
să ținem mintea în iad? Nu ajungem la deznădejde? - P.T.M: Așa cum sunt eu acum, sunt un candidat sigur al iadului. Eu nu fac decât să-mi conștientizez propria stare; nu văd împărăția înăuntrul meu, ci un amestec colcăind de patimi și stricăciune, văd a lucrare a iadului și, la capătul tuturor, moartea. În mine "trăiește"moartea. Nu mă proiectez în altă parte. Nu zic că dacă aș fi fost în altă parte eram altceva, dacă-l cunoșteam pe părintele cutare
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Două corpuri cerești se odihnesc și-apoi... Îmi privesc libertatea o zăresc în nevoi... E o rază albastră ce răsare din noi... Ne spală de patimi pe mine, pe voi. Aș vrea să privesc dar zăresc înainte Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte, Cu litere mici și cerneală albastră Un vis ofilit, ca o floare în glastră. De unde s-adun atâta uitare... Ce-nalță lumina, e sfânt
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
sistemele morale, filosofice și religioase au încercat să dea un răspuns satisfăcător cu privire la suferință. Și evident n-au reușit, fiindcă au confundat suferința care este o virtute creștină, cu durerea exprimată ca o nevoință biologică, ca o necesitate psihologică (boală, patimă, depresie, închipuire, deprimare, amăgire, înșelare,etc.). Sfântul Nichita Stihatul spunea că „atotreaua iubire de sine... pune în minte boli și pătimiri ale trupului, greu de vindecat” (Meditații la Medicina Biblică. Dr. Pavel Chirilă/Pr. Mihai Valica. Editura Christiana. București, 1992
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Virtutea ca suferință se datorează faptului că omul creștin slujește Ziditorului, în timp ce durerea se regăsește deplin la toți cei care slujesc Zidirii (Creației). Pentru creștinul autentic „durerea” este o cale de a ajunge virtuos, desăvârșit. Durerea își are izvorul în patimile poftei (lăcomia, egoismul, îmbuibarea, desfrânarea, avariția...), în patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
creștin slujește Ziditorului, în timp ce durerea se regăsește deplin la toți cei care slujesc Zidirii (Creației). Pentru creștinul autentic „durerea” este o cale de a ajunge virtuos, desăvârșit. Durerea își are izvorul în patimile poftei (lăcomia, egoismul, îmbuibarea, desfrânarea, avariția...), în patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de sine, osândirea, înșelarea, apostazia,etc.). Toate aceste patimi
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
slujesc Zidirii (Creației). Pentru creștinul autentic „durerea” este o cale de a ajunge virtuos, desăvârșit. Durerea își are izvorul în patimile poftei (lăcomia, egoismul, îmbuibarea, desfrânarea, avariția...), în patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de sine, osândirea, înșelarea, apostazia,etc.). Toate aceste patimi sunt înrudite între ele și „lucrează” împreună. În societatea foarte agitată de
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de sine, osândirea, înșelarea, apostazia,etc.). Toate aceste patimi sunt înrudite între ele și „lucrează” împreună. În societatea foarte agitată de astăzi, durerea și-a extins stăpânirea „democratică” aproape peste tot și peste toate. Fugind de suferința creștină, oamenii aleargă în brațele larg deschise ale disperării, la mângâierea depresiei
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
imoralitatea, nihilismul, demonismul, sectarismul, erezia, violența și ca ultimă rezolvare, sinuciderea, uciderea, crima politică, genocidul. Suferința și Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos a devenit izvorul celor șapte cauze ale durerii și suferinței creștinului: Vrăjmașul, oamenii, firea personală căzută (cu toate patimile care-și au sălaș în inima noastră), suferința îngăduită de Dumnezeu ca ca putință a jertfei noastre, suferința acceptată de noi ca măsură a credinței noastre, suferința din iubirea pentru semenul nostru, suferința Crucii sau jertfa ca împlinire și dăruire
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
semenul nostru, suferința Crucii sau jertfa ca împlinire și dăruire întru dreagostea de Dumnezeu și de Neam. Durerea de la diavol, se așează din invidia și ura sa împotriva omului, care are posibilitatea sfințeniei, desăvârșirii și se reflectă în deosebi în patimile minții și ale cugetării (părerea de sine, lauda, întunecarea, rătăcirea, înșelarea). Durerea de la oameni, provine din rândul celor care calomniază, hulesc, defăimează, profanează și prigonesc aproapele. Durerea din firea noastră căzută, se ivește în general din patimile trupești înscăunate în
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
în deosebi în patimile minții și ale cugetării (părerea de sine, lauda, întunecarea, rătăcirea, înșelarea). Durerea de la oameni, provine din rândul celor care calomniază, hulesc, defăimează, profanează și prigonesc aproapele. Durerea din firea noastră căzută, se ivește în general din patimile trupești înscăunate în inima noastră (desfrâu, nedreptate, lăcomie, lene, iubire de arginți...) Aceste cause fundamentale ale suferinței și durerii, traversează istoria omenirii de la un capăt la altul. Primele două dureri sunt „oferite” ca „dar” celor chemați, celor cu un caracter
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
rugă, slăvește în har, mulțumește în durere, biruiește în Cruce și se înalță în Jertfă. Durerea poate avea consecințe groaznice, dacă nu se intervine duhovnicește prin sfintele taine. „Suferința și durerea în viața noastră sunt necesare, pentru că sunt participare la Patima Sfântă a lui Hristos” (Mitropolit Hierotheos Vlachos - Psihoterapia Ortodoxă, vol II. Sofia. București, 2001, p. 145). Marele nostru Apostol, Sfântul Pavel este revelator în acest sens: „Mă bucur de suferințele mele pentru voi și împlinesc în trupul meu lipsurile necazurilor
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
adică Biserica”. (Coloseni 1, 24) După Sfântul Teofilact al Bulgariei, cuvintele Apostolului nostru Pavel, au următoarea semnificație: „în chip inegalabil și Hristos era “dator” să sufere, dar a și murit, și nu a ajuns să împlinească toată datoria Lui de patimi; eu Pavel această datorie a lui Hristos o împlinesc și sufăr patimile acelea, pe care Hristos era dator să le sufere prin Cuvântul vostru și pentru întreaga Biserică a creștinilor”(ibid, p.145). Fiecare suferință este o descoperire în Mântuitorul
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
nostru Pavel, au următoarea semnificație: „în chip inegalabil și Hristos era “dator” să sufere, dar a și murit, și nu a ajuns să împlinească toată datoria Lui de patimi; eu Pavel această datorie a lui Hristos o împlinesc și sufăr patimile acelea, pe care Hristos era dator să le sufere prin Cuvântul vostru și pentru întreaga Biserică a creștinilor”(ibid, p.145). Fiecare suferință este o descoperire în Mântuitorul nostru, care naște o nouă existență. Sunt cunoscute milioane de exemple ale
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
toată mângâierea. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem și noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, fiindcă precum prisosesc și patimile lui Hristos în noi, așa prisosește prin Hristos și mângâierea noastră” (2 Corinteni 1, 3-5). Durerea se trăiește întru sine, pentru sine și de aici tot chinul și necazul: boli, decepții, depresii, amăgiri, înșelări, invidii, clevetiri, pervertiri morale, descompuneri spirituale
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
eroului prevestită în nesfârșitul șir de Balade, leagăn al pruncilor zămisliți spre Poteca de sus. Demnitatea lui este împletită-n rășină de sihaștrii, pironită-n streașină de cer, lângă plămada multpreadoritului Mire, Purces din Aminul Iubirii, viu sâmbur înmugurit în patima dreptății. Nădejdea lui este potirul îmbărbătat cu sângele de Neam, când ni s-a scris zidirea în marele Poem al Frumuseții dumnezeiești. Crucea lui de-viață-purtătoare, simțirea sfântă a unui pecetluit îndem, stă chezășie în cer și pe pământ prin înnoirea
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Articolele Autorului Foto: “Coloana Femei-îngerul melancoliei” (dintr-o singură bucată de lemn de cireș de trei metri) pe “triunghiul alb” împreună cu cele trei “zeițe-mume” și “Apollon-Vânătorul stelelor “pe harta verde a României “O, cântă zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse” (Iliada - strămoașa poeziei universale) Dragi prieteni, Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, pământeni și nepământeni, internauți crepusculari de pretutindeni și de oriunde vă aflați “la orizontul misterului” cum ar spune Lucian Blaga - O zi bună
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
Revelației, deci umanul este uman numai în Dumnezeu. Această înfiere a noastră în Hristos se realizează în Biserică. Acesta e mesajul Ortodoxiei și puterea ei unică: accesul la duhul înfierii. Ereziile caută a-și acomoda lor lucrurile Lui Iisus Hristos, patimile, învierea și chiar trimiterea Duhului Sfânt. Dar se uită, în întunericul ce-i cuprind, că Iisus Hristos este însuși Omega apostolos tu Teo, marele trimis al Tatălui, după expresia Sf. Grigorie Palama. Căci El Spune: „N-am venit să fac
DESPRE BISERICA SI ABORDAREA MISIUNII SALE IN ISTORIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349136_a_350465]
-
cununilor, si ca după trecerea acestei vieți nu mai folosește la nimic pocăința. Să aveți dragoste între voi, să fiți smeriți, buni, ascultători și lesne iertători unii altora. Siliti-vă din toate puterile să păziți pacea dintre voi, iar deasupra patimilor și gândurilor celor spurcate să ne întrarmam cu postul, cu privegherea, si, mai mult decât toate, cu aducerea aminte de moarte, gătindu-ne în tot ceasul de ieșirea din viața această și spre întâmpinarea Domnului Hristos... " Dinaintea altarului bisericii mari
SCHITUL PRODROMU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349139_a_350468]
-
dintotdeauna, de la cei populari, până la cei „culți”, a creat și a cântat o muzică cel mai înalt urcată la pandantivii văzduhului. În muzica aceasta sunt deopotrivă alinarea divinului și fervoarea demonului. Pe când de la divinitate coboară mângâierea, de la demoni urcă nebunia patimilor. Împreună, divinul și demoniacul sunt bunuri ale artei muzicale atât de mari încât n-ar putea nimeni să le despartă. Într-un interviu pe care l-a acordat subsemnatului, în primăvara anului 2013, maestra Virginia Zeani afirma: „Înainte de epoca modernă
NELLY MIRICIOIU. OPERA, UN PARADIS AL BUCURIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349189_a_350518]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Aspiratii > OINA, PARTE A IDENTITĂȚII NOASTRE DE ROMÂNI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Oina-i un joc arhaic și deopotrivă modern, născut din patimile miticiei Dacii. Dintr-un sport cu adânci urme de tradiție, ca steagul dac, a rămas azi numele gloriei scos câteodată din cronici și ținut apoi în stăruință, palpitant și magnetic, de către unii entuziaști ca președintele Federației Române de Oină, Nicolae
OINA, PARTE A IDENTITĂŢII NOASTRE DE ROMÂNI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348485_a_349814]
-
care sărbătoresc Învierea Domnului. Ortodocșii vor sărbători Sfintele Paști la data de 1 mai. Postul Paștelui ține 7 săptămâni, începe după Duminică izgonirii lui Adam din rai și se încheie în Sâmbătă Mare. Postul Paștelui a fost instituit în cinstea Patimilor și Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, prin care noi am fost mântuiți, si nu reprezintă doar abținere de la anumite alimente, ci înseamnă și îndreptare sufletească prin spovedanie și fapte bune. Postul Mare este un eveniment spiritual în viața noastră, o perioadă
POSTUL PASTELUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348525_a_349854]
-
izbândă, să simțim că într-adevăr postul este pentru noi o jertfă plină de bucurie. Postul să ne aducă bucurie, pentru că este o șansă mare pentru noi, ca să lăsăm sufletul să biruiască acele tentinde și acele zise plăceri ale trupului, patimile sau inclinațiile noastre spre păcat, pentru că noi, renunțând la anumite alimente, să postim renunțând la păcatele noastre, să trecem apoi prin baia lacrimilor, prin Taină Spovedaniei, cât mai des, si sa ne pregătim printr-un efort ascetic ca sa il primim
POSTUL PASTELUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348525_a_349854]
-
Dumnezeu și ne supunem că unui Atotstapanitor. Ne dăruim pe noi înșine și toată viața noastră lui Hristos. Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie și doctor în științe medicale Motto: "Postul nu-i orânduit spre omorârea trupului, ci a patimilor." Referință Bibliografica: POSTUL PAȘTELUI / Miron Ioan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Miron Ioan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
POSTUL PASTELUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348525_a_349854]
-
pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile transformate în scrum. Lanțurile cu care mă înlănțuie patima ta nu mă ucid dar nici nu mă lasă să trăiesc. Lasă-mă să zbor, Ermit, lasă-mă să-mi viețuiesc destinul, chiar dacă asta ar însemna să mă mai pierzi o viață. Aș putea să mă întorc la tine, dacă
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348521_a_349850]