3,249 matches
-
violată, literele care se desprind din sloganul de pe combinat (și bineînțeles că strivesc un muncitor), compulsia de a băga în film tot ce se vede la televizor (gripa aviară, căpșunarii) toate astea indică un regizor care apocalipsează-deci-există într-un 1990 perpetuu. în al treilea rînd, nici măcar nu sînt sigur că isteria asta mai e autentică. Atunci cînd Daneliuc folosește o imagine atît de obosită ca aceea a muncitorului strivit sub o literă din Republica Socialistă Romînia, mi-e greu să nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mea, A.M.) Bășcălia este o formă încă mai agravată a flecărelii, dife- rența este de accent. Verbigerația bășcăliosului provine însă dintr-o iritare, care în cazul flecarului nu există, așa cum în bășcălie nu există o deplină juisanță, ci doar o perpetuă stare de excitație. În termenii lui Jean Baudrillard din Strategiile fatale, urmând o logică a supralicitării întru exces, generatoare de simulacre, mai flecar decât flecarul este bășcăliosul. Putem privi însă bășcălia în două feluri, ca o formă de exces a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
armatei, amiralul Jose Toribio Merino, marină, general Gustavo Leigh, aviație, și generalul Cezar Mendoza, carabinieri-jandarmerie. Inițial, Junta trebuia să fie condusă prin rotație de fiecare din cei patru, dar la 17 decembrie 1974 Augusto Pinochet s-a impus ca președinte perpetuu. Augusto Jose Ramon Pinochet Ugarte, s-a născut, ca și adversarul său Allende, la Valparaiso, în 1906, ca descendent al unei familii de bretoni, stabilită în Chile în secolul XVIII. A îmbrățișat cariera militară, ajungând, în 1981, la gradul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Realitate. Spectacolele sale ne restituie originea sacră a teatrului, muzicii și dansului. Spiritualitatea prezentă În creația lui Andrei Șerban este o spiritualitate vie, fără frontiere, singur liant al unei umanități dezorientate. Fundamentul său este esența Însăși a mișcării, a perpetuei transformări a realității vizibile și invizibile. Înțeleasă astfel, spiritualitatea semnifică prezența unui limbaj universal al trecerii dintr-o lume Într-alta, al armoniei diferitelor niveluri de Realitate. Spectatorul resimte instinctiv că ceea ce el crede a fi banal, haotic sau tragic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
succesului. Pasionat fără intransigență, el este tolerant fără nici o concesie de substanță. Simplitatea sa surprinde - nici o urmă a infatuării de mare maestru și profesor nu umbrește prezența sa umană. Andrei Șerban nu Încremenește În propria sa statuie: el rămâne un perpetuu căutător al Adevărului. Cartea prezentă este un mare cadou făcut culturii române. Cetățean al planetei, Andrei Șerban detestă frazele și acțiunile patriotarde. Dar Andrei Șerban rămâne român prin geniul transgresiunii, care a permis câtorva creatori din spațiul nostru nativ să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de bun augur, ca o implicită urare) că formează o pereche conjugală ieșită din comun, o pereche ideală. Îmi amintesc vag de cei doi soți excepționali, de aura de blândețe pe care o emanau fețele lor și de zâmbetul lor perpetuu, pe jumătate parcă rușinat de atenția ce li se acorda, pe jumătate confirmând parcă tot ceea ce se afirma despre ei: ce să facem, nu ne place nici nouă rolul de reclame, dar suntem, într-adevăr, așa cum am fost prezentați, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
coerent în profunzime, la esența lucrurilor. Inteligența sa, de care nu numai că nu face caz și cu care nu-i trece prin minte să se laude sau să epateze pe cineva, nu e nici o clipă în defect, ba e perpetuu pătrunzătoare, în perpetuă atenție, și, solicitat cu deferență, dar fără cruțare și insistent de Mircea Ciobanu, emite nenumărate precepte, observații, intuiții, ipoteze, sentințe, în formulări memorabile, de o frumusețe pe măsura sincerității sale absolute. Ciobanu îi pune întrebări dificile, indiscrete
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la esența lucrurilor. Inteligența sa, de care nu numai că nu face caz și cu care nu-i trece prin minte să se laude sau să epateze pe cineva, nu e nici o clipă în defect, ba e perpetuu pătrunzătoare, în perpetuă atenție, și, solicitat cu deferență, dar fără cruțare și insistent de Mircea Ciobanu, emite nenumărate precepte, observații, intuiții, ipoteze, sentințe, în formulări memorabile, de o frumusețe pe măsura sincerității sale absolute. Ciobanu îi pune întrebări dificile, indiscrete (respectuoase, dar indiscrete
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
filonul acesta plutonic nu apare în Scrisorile IV și V, dar apare cu toată evidența în Scrisoarea I. Această perspectivă crepusculară, a stingerii vieții în univers, această viziune a morții nu ca fenomen individual, nu ca lege a vieții în perpetuă primenire, ci ca moarte cosmică, e celălalt versant al genezei. Cosmogonia, cum spuneam, implică eshatologia. Auroralul și mortuarul nu sunt capetele unei succesiuni decât în reprezentarea dată de percepția noastră temporală. Însuși cuvântul „crepuscul” are ambele ̀ nțelesuri, de „zori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este abisalul și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă nimeni pe lume nu va cunoaște un singur rând. Dulapurile perdeluite în care sunt înșirate volumele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
litteram, fără pic de umor. Ele trebuiau luate cel puțin cum grano salis. Asta se simte din capul locului și pe întreaga lor suită. Cum de nu s-a văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
detaliul acesta pentru a contraria imaginea acreditată a unui Camil Petrescu suferind de o hipertrofie a conștiinței de sine, încăpățânat și intratabil în susținerea propriilor erori. Era un lucid, dar un lucid de un tip special, mereu încordat de o perpetuă voință de luciditate, febril, un om pentru care cunoașterea e criteriu de acțiune, iar voința o funcție a inteligenței. Am aerul de a evita să vorbesc despre subiectul anunțat în titlul acestor rânduri, Doctrina Substanței. Dar această doctrină a substanței
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este reintroducerea unității izolate în concret și viziunea concretului însuși, care e substanța” (ibid., p. 235). Așadar, în condiția spațio temporalității, substanța este ceea ce are consistență și perenitate, dar nu ca un dat pur și simplu, ci ca o creație perpetuă. „Valoarea de substanță este organizarea momentelor de creație în funcție de eliberarea noosică, deci sunt momentele coordonate pe axa celor doi poli de organizare, și cantitatea de cunoaștere (care e structură substanțială pură, de unde se deduce forma aplicată) constituie criteriul valorii. Este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care era foarte justă pentru gabaritul viziunii lui și care, sub acest gabarit, poate fi acceptată. Culturile într-adevăr se nasc, înfloresc și apoi pier, asemenea organismelor somatice. Nu însă și substanța” (ibid., vol. 2, p. 47). Substanța, care e perpetuu creată și întreținută de creația substanțială, adică de geniul uman, e nepieritoare la scara istoriei umane, dar poate fi parțial sau local distrusă prin accident sau prin trecerea degenerativă a substanțialului în dialectic. De aceea, doctrina substanței are un accent
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deciși să nu părăsească apartamentele, pentru a nu-i da proprietarului ocazia să ne mărească chiria, care e deja foarte mare. Citesc din nou o scrisoare de la René, ca un remember al unui timp amintind despre geneza unei lumi în perpetuă autocreație. Stockholm, 8 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Mă gândesc să-ți povestesc o istorie, pentru a te înveseli puțin. Am citit-o azi-noapte, căci nu puteam să dorm. Iat-o, marele șef apaș, Geronimo, mi-a povestit-o: „La
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prizoniera unei stări de spirit care amenința să-mi distrugă echilibrul. Nu-l citisem încă pe Spinoza și nici pe Epictet sau pe ceilalți stoici greci. Poemul indian Gita mă ghida în adânc spre o iubire mai mare și căutarea perpetuă a unei stări de spirit luminoase. Singura persoană cu care puteam să comunic, nu prin sentimente, ci printr-o percepție intuitivă specială, Nichita, mă ura acum, devenise dușmanul meu. Deși eu făcusem totul ca să rămânem prieteni. Aveam impresia că vrea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
buneivoințe. Știu că o viață nu se construiește prin decrete à priori, și în practică fidelitatea intransigentă e refuzul existenței reale. Cred că e imposibil să trăiești à priori, fără program. Știu prea bine: mefiența vis-à vis de limbă, frica perpetuă de a fi rău înțeles și de a se imputa intenții pe care nu le aveai, dar pe care celălalt le descoperă în tine ca pe niște greșeli, sunt în fond în fiecare din noi, precum și certitudinea eșecului comunicării, ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care se ocupa de copii, ea nesuportând prezența unui copil mai mult de două ore. „Après tout, je suis un écrivain”, spunea ea în mod natural. Nu joacă rolul bunicii acum. Văd în tot ce spune și face o tinerețe perpetuă, delicatețe, blândețe lucidă, mister inepuizabil. Am avut din nou sentimentul comunicării și comuniunii fericite. M-am dus dis-de-dimineață la bancă, pentru a mă explica în privința datoriilor. Coborând scările m-a întâmpinat vecina Ebba, felicitându-mă pentru ziua îngerului Gabriel. Asta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să moară. În cazul creatorilor, o dată cu iubirea și arta, rămânând de presupus o înnoire dureroasă. La artiști ca Picasso, de exemplu, iubirile l-au înnoit sublim pe maestru, lăsând „să moară” nu numai iubirile, dar și modurile artei, supraviețuind prin perpetuă înnoire admirabil. Mă întreb mereu, citind memoriile lui Chagall, cât de nocivă este critica, mai ales a celor mai apropiați. El scrie că ea distruge entuziasmul, care trebuie să fie prezent ca încredere în propriile forțe. Critica, chiar dacă e îndreptățită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în care prezența inorogului, fie el chiar împăiat, dădea magie celor mai absurde polemici și tensiuni din cuplul creator. Am vorbit apoi despre bătrânețea care ne apropie de starea adolescenței, atunci când te îndrăgostești de toată lumea, și iubirea e o stare perpetuă de încântare în plin vârtej al forțelor creatoare. Despre „gaura neagră” ce apare după scrierea fiecărei cărți, un fel de regres în puțul primordial, unde sunt toate elementele creației nedecantate. Despre criza lui Petru, când s-a găsit pe ape
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
același timp, limbile sunt în mișcare - măturând constant locurile comune, prea prostituate, aerisind, vindecând scleroza stilurilor devenite „exemple”, mode de urmat, canoane simplificatoare. Nu există reguli pentru scris (în afara celor individuale), dacă ar fi existat, ar fi fost imposibilă înnoirea perpetuă, apariția din haos a unor libertăți stilistice care vor rămâne strict individuale. Mă gândesc la Proust, Joyce, Virginia Woolf și alții. Mișcarea din tot ce există, animat sau inanimat, corespunde poate spiritului, care nu se complace vreodată în repaus. Creația
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
haos a unor libertăți stilistice care vor rămâne strict individuale. Mă gândesc la Proust, Joyce, Virginia Woolf și alții. Mișcarea din tot ce există, animat sau inanimat, corespunde poate spiritului, care nu se complace vreodată în repaus. Creația e mișcare perpetuă. Scriind, aștept mereu surprizele răscolitoare ale subconștientului, asaltul poeziei în conștient. Am aflat de moartea „frumoasă” a poetului Dan Deșliu. Moarte care ar putea concura numai cu moartea prozatorului Nicolae Velea, scufundat în somnul zăpezii. Dan fusese o persoană fascinantă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Fete din Chișinău la care s-au alăturat și fostele eleve de la liceul Regina Maria și Prințesa Dadiani, sărbătoreau la 21 noiembrie hramul capelei Școlii Eparhiale. La biserica Precupeții Noi Pr. N. Cozma (decedat 1996), profesoara Veronica Banda premiantă perpetuă, corul care ajunsese la 150 persoane, reînviau tradițiile de acasă, amintirea anilor de școală. Au trecut peste 50 ani și la biserica Precupeții Noi și astăzi la ziua de hram, eparhialistele care au mai rămas continuă cu aceeași nostalgie tradiția
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
armatei, amiralul Jose Toribio Merino, marină, general Gustavo Leigh, aviație, și generalul Cezar Mendoza, carabinieri-jandarmerie. Inițial, Junta trebuia să fie condusă prin rotație de fiecare din cei patru, dar la 17 decembrie 1974 Augusto Pinochet s-a impus ca președinte perpetuu. Augusto Jose Ramon Pinochet Ugarte, s-a născut, ca și adversarul său Allende, la Valparaiso, în 1906, ca descendent al unei familii de bretoni, stabilită în Chile în secolul XVIII. A îmbrățișat cariera militară, ajungând, în 1981, la gradul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca ostili, nedrepți, trufași, cruzi, omnipotenți, nepăsători, sfidători. De aici "Patologia...", gândul de a-i prezenta în adevărata lor lumină, pe acești zei barbari, mărunți, suficienți, superficiali, brutali, deficitari în a recepta și interpreta fapte, fenomene, destine, aflați într-o perpetuă și malignă involuție. Involuție malignă, patologică, nu numai a "ochiului albastru", ci a unui întreg organism, edificat pe minciună, dictat, suspiciune, teroare, liber arbitru..., determinând în final, pentru milioanele de romani, iluminarea crudă și dureroasă că "Regele e gol!" De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]