KorAP: Find »[drukola/base=pertinent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...314 >

7,838 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

nr. 6, iunie 2003 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene O monografie exhaustivă, o sinteză amplă care unește și omogenizează toate interpretările și toate informațiile cunoscute și necunoscute, o analiza pertinentă în care se avansează și multe interpretări personale este această tulburătoare carte, Complexul bacovian, scrisă de domnul Theodor Codreanu și apărută la Editura Junimea din Iași, în 2002, o lucrare prodigioasă, doctorală, un monument de admirație și pietate, cum nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Gray) sau M. Sadoveanu (Baltagul). De fiecare dată, textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de așteptat de la un autor care a realizat pagini performante despre stilistica eminesciană, acesta face observații pertinente legate de ritm, rimă obsesivă, repetiție obsesivă și diferență, metaforă și muzica bacoviană, explicând mecanismul de seducție al textului, anulând câteva prejudecăți, locuri comune, adevăruri trunchiate ce nu-și mai găsesc locul în stadiul de acum al exegezei. Spre deosebire de alți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
bacovian (p. 60-126); 111. "Complexul Bacovia" (p. 126-241); IV. Negativul stilistic (p. 241-420) și V. Bacovianismul (p. 420-522), la care se adaugă o Bibliografie selectivă (p. 522-544), precum și o listă cu Indice de nume. După ce sintetizează studiile și opiniile critice pertinente ale antecesorilor sau exegeților contemporani emise pe marginea poeziei / operei lui George Bacovia, dl. Th. Codreanu se întoarce la esența, la unicitatea liricii acestuia, cu o curiozitate cvasi-științifică: "N-aș fi vrut să insist prea mult, dar e limpede acum

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Lichtenberg, Fr. Schlegel, Novalis și Nietzsche o contribuție la psihologia creației spirituale (Die Problematik der aphoristichen Form bei Lichtenberg, Fr. Schlegel, Novalis und Nietzsche Ein Beitrag zur Psychologie des geistigen Schaffens, 1935). În această interesantă lucrare Besser face o distincție pertinentă între forma închisă a aforismului de tip francez și forma deschisă a celui de tip german. Numai prima reprezintă o închegare sintetică cu caracter definitiv. A doua, dimpotrivă, o deschidere largă către noi asociații și cristalizări ale gândului. Aceasta din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a fiecărui autor prin obsesia pe care și-a centrat monologul auctorial. Codreanu folosește aforismele drept paravan, scuză pentru o critică pertinentă, dat tăiată iute prin procedeul aforistic. Dovedește că multe pretenții ale criticii, în special autohtone, sunt doar prejudecăți. Pentru a face critică nu e nevoie de un aparat critic bine învățat pe dinafară, de o schemă pe care s-o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
mai fost din vina celui ce bătea la porțile consacrării. Multe din "fragmentele" lui Theodor Codreanu sunt reflecții în marginea unor autori și opere, evenimente și întâmplări intrate în raza lui de interes și receptivitate. Le formulează așa de crocant, pertinent și dezinvolt de parcă ar vrea să ne convingă că le-a intuit bine problematica, sensul și mesajul. "Trilogia culturii este Voronețul filosofiei românești" (p. 34). Sau: "dacă Eminescu a dezvăluit geniul poetic al limbii românești, Noica i-a dezvăluit geniul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
oglinzilor sferice, Theodor Codreanu își organizează strălucita sa demonstrație, pe șapte despărțituri: 1. "Teoreticianul", 2. Obiectivitatea, 3. Talentul, 4. Ființa muzicală, 5. Oglinzile sferice, 6. Stil și maniera, 7. Îl prinde, nu îl prinde. Toate aceste demonstrații pornesc de la premize pertinente și subtile reușind să se îmbine într-un amplu silogism de o precizie excepțională. Părăsind cu regret amplul expozeu literar al lui Theodor Codreanu care mai are și meritul de a fi scris într-un cod atrăgător și de o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze inconștient un "complex de inferioritate", generat de condiția

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
dă unități, el este un ansamblu de unități, ce se diversifică, la rândul lor, întocmai ca Unul prim. Ontologia până la Nietzsche a fost repetiția Unului, odată cu el devine repetiția ca diferență. In prima jumătate a secolului XX, semnalează în mod pertinent Th. Codreanu, trionticitatea e propusă de Șt. Lupașcu: materia fizică (macrofizica mineralului și omogenului, subordonată celui de-al doilea principiu al termodinamicii, tinzând către entropie maximă); materia biologică (opusă celei fizice, a eterogenului, negentropică); materia microfizică, a psihicului, depășindu-le

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ce i-au urmat, sub semnătura aceluiași Theodor Codreanu, dar mai ales aceasta din urmă, mă obligă să-mi revizuiesc poziția din următoarele motive: în primul rând constat că autorul Transmodernismului a rămas pe aceleași poziții, dar numai după analize pertinente și nuanțate, fără excese și părtinire, salvând ceea ce se poate salva, recunoscând meritele și valoarea acolo unde erau evidente (vezi cap. Postmodernismul înalt, I II III, p. 45-82); în al doilea rând, evoluția gălăgioasă și exclusivistă a nucleului dur, reprezentat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
nu poate fi înlocuit decât de o structură nou creată, pe un alt palier, în urma amintitelor fluctuații. Post-socialul lui Touraine, cel care "iscă" spinoasa problemă a hiper-modernismului, nu poate asigura atingerea gradului zero al sinelui, dar poate da o descriere pertinentă a cadrului în care au loc fluctuațiile de sistem. Deci nu o depășire a modernismului, nu o despărțire de modernitate. Cu toate acestea, putem, însă, consemna o tentativă de situare în post-istorism, ceea ce aruncă deja o altfel de lumină asupra

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
am trecut mulți dintre noi, nepoți ai învățătorului Busuioc sau degustători de "Busuioacă de Bohotin-Huși"... "Lumina de Duminică" (Iași), nr. 22, 3 iunie 2007 Valeria MANTA TĂICUȚU Lecturi constructive O nouă carte de Theodor Codreanu Cunoscut cititorului român pentru lucrările pertinente despre Eminescu, Bacovia, transmodernism și nu numai, Theodor Codreanu scoate la Editura Opera Magna (Iași, 2007), volumul Numere în labirint: un jurnal discontinuu (v. și Ioan Pintea) al lecturilor și al formării sale ca om de cultură: "Acest op e

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei bine, această imagine a criticului, eminescologului și eseistului de excepție care este

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
arta", îndepărtează pe artist de esența ei. E un efort de autolimpezire, de consolidare a unei atitudini ce va justifica viitoarea sa operă. Se discută cu aplicație despre literatura de idei, modă în artă, critică, stil, cu opțiuni ferme, argumente pertinente, sugestii profitabile. Surprind plăcut prin maturitate, originalitate și expresie critică destule pagini eseistice despre M. Sadoveanu, Ion Barbu, G. Călinescu, C. Noica, M. Preda, E. Barbu, Anton Holban, Camil Petrescu. Iată câteva mostre: "Nu văd în ce constă ermetismul lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
carte profund eminesciană, construită pe idei impuse deja de Theodor Codreanu în gândirea postdecembristă: transmodernitate, arheu românesc, dizidenți și rezistenți, dubla sacrificare etc. O pledoarie pentru reconsiderarea raportului național-internațional, pe care încearcă să-l reechilibreze în contextul interogațiilor tot mai pertinente vizând eșecul globalizării și al multiculturalismului. Problemele abordate în acest volum se dovedesc astfel extrem de actuale, depășind cadrele societății românești. Naționalismul nu e un concept anacronic, ci, așa cum arată specialiști precum Peter Alter, Day Thompson, Guy Hermet sau Ernest Gelner

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a dat un răspuns privind relația dintre majoritari și minoritari în Transilvania, unde minoritarii și-au exercitat dictatura asupra majorității timp de 1000 de ani, și se întreabă care au fost cauzele unei asemenea situații. Comentariile profesorului Codreanu sunt deosebit de pertinente, dar tăioase, folosind exemple concludente. Considerații detaliate referitoare la Cazul minorității evreiești (Cap. IV) în spațiul românesc este o altă temă "caldă" cu privire la relația majoritari-minoritari, subiect pentru dezbateri palpitante referitoare la atitudini tolerante sau radicale, autorul conchizând că "românii s-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sunt pigmentate, atunci când este cazul, de detaliul biografic, de multe ori surprinzător și inedit, dar excelent corelat cu activitatea și preocupările literare ale poetului și care aduce un plus de lumină în înțelegerea creației acestuia. Rând pe rând, sunt analizate pertinent și bazându-se pe o documentație vastă, principalele direcții de interpretare (dacă nu toate!) ale liricii barbiene, începând cu teoria lovinesciană a sincronismului care propunea adaptarea la modelele culturale occidentale și care vedea în Ion Barbu un balcanic inadaptat, ignorând

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
pildelor lui Diogene era una benefică, iar nu malefică (așa cum cred cei vizați), ea urmărind un scop terapeutic, moral, filozofic și politic", explică autorul cărții în dezbatere. Așadar, avem în cartea profesorului Codreanu o scriitură sintetică, în sens hegelian, promptă, pertinentă, edificatoare, un studiu de istorie și critică literară, dar și de ontologie, inconturnabil. Nimeni până la Theodor Codreanu nu a formulat, în această problematică generată de ultimii ani din viața lui Eminescu, interval temporal de maximă trezvie, după cum demonstrează autorul cărții

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cartea ar fi trebuit să poarte mai multe titluri: Dubla sacrificare a lui Eminescu, De ce a fost sacrificat Eminescu, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului, Eminescu și mistica nebuniei. La toate acestea, lecturând paginile opului de față, vom găsi răspunsuri pertinente în consonanță cu valențele scriitorului de fin și ingenios interpret al literaturii și istoriei ei. În fine, este un truism să mai aducem la cunoștința publicului că, așa cum menționează Theodor Codreanu, volumul "se vrea, deci, sinteza finală a unei dezbateri

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Șuțu: rezultatul a fost convingerea deplină că meșterul era sănătos și n-avea ce căuta în strada Plantelor (ș.a.). Și se întreabă din nou autorul cărții: De ce oare numai mărturiile mincinoase au funcționat în cazul Eminescu? Cât se poate de pertinentă nedumerirea din moment ce: iată ce-i scrie Eminescu lui Chibici în 12/24 ianuarie 1884: "Neavând nimic de lucru, închis alături c-un alt individ, hrănit rău precum se obișnuiește în spitale și lăsat în prada celor mai omorâtoare griji în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301

propria idee a unei scrisori de dragoste. Corespondența digitală pare că încearcă să recompună un puzzle care poate fi și indecent, până la vulgarități. În unele cazuri e-mailul este semnat de o autoritate independentă, o semnătură evazivă, fără posibilitatea unui control pertinent. Nici originalitatea nu poate fi verificată, uneori cuprinzând aspecte ale vieții familiale intime, care duc adesea la neînțelegeri, certuri, compromisuri. Exemplificăm cu lucrarea „Despre mesajele poștei electronice” de Rodica Zafir și volumul Sandei Cardoș, cu „Lumea pdf.”. Sporadic și restrictiv

Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

român din anul 1924. Eugen Cristescu, viitorul șef al Serviciului Special de Informații, era în perioada respectivă un tânăr polițist, ambițios și capabil, care îl seconda pe Romulus P. Voinescu, directorul D.P.S.G. În anul 1925, Cristescu a elaborat un studiu pertinent, Mișcarea revoluționară comunistă din România în cursul anilor 1918-1926 și legăturile ei cu Internaționala a III-a, în care a analizat acțiunile subversive ale guvernului de la Moscova și modalitățile de acțiune, respectiv neutralizare ale agenților sovietici. Generalul Mihail Șerb, locotenent-colonel

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cazier general pentru întreaga țară, care să deservească atât justiția, cât și instituțiile corecționale, poliția și jandarmeria”, se impunea și pentru țara noastră. De asemenea, el nu a omis lipsurile existente la nivelul Ministerului de Interne din România, afirmând extrem de pertinent: „Dacă legislația polițienească a noastră nu lasă mult de dorit, apoi se poate spune că înfăptuirea dezideratelor legilor aproape că nici nu a început”. Pe lângă Vasile Barbu, mai pot fi menționați, cu lucrări bune în același domeniu, C. I. Bendescu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sesizeze pericolul comunist, alături de colaborarea eficientă între structurile cu atribuții în domeniul siguranței naționale. Tot în 1927, analiștii informațiilor militare au elaborat o lucrare intitulată Propaganda ungară contra Tratatului de Pace de la Trianon (1919-1927), în care a fost documentată extrem de pertinent propaganda revizionistă ungară în străinătate, în special în Anglia, Italia, Germania, Franța și S.U.A., precum și metodele și mijloacele de atingere a obiectivelor. Acest studiu demonstrează, pe ani, activitatea rodnică de atragere a unor personalități politice, militare, economice, religioase și culturale

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și patriotism. În primul rând, informațiile obținute de structurile informative și contrainformative românești au dovedit o perfectă cunoaștere a problemelor de interes pentru siguranța statului, atât din mediul rural cât și din mediul urban, fiind în egale măsură reale și pertinente. În al doilea rând, activitatea informativă era adânc infiltrată în mediile de interes și promova materiale extrem de utile, pe baza cărora s-au luat măsurile necesare anihilării inamicilor statului român. În al treilea rând merită a fi lăudată calitatea umană

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]