4,013 matches
-
și m-a sfătuit să plec imediat la Spitalul de Urgență. — Cum să plec ? Așa, pe jos ? — Ia și tu un taxi. Ambulanța noastră nu e aici. — Și nu puteți chema alta ? Medicul mă privi cu compătimire, ca pe cineva picat din lună. — Vrei să stai să aștepți aici ore în șir ? Ascultă-mă pe mine, ia repede un taxi. Uite, te ajută tinerii. După zăpușeala de peste zi, afară se dezlănțuise între timp o ploaie torențială. Nici urmă de taxiuri pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
duce pretutindeni, În spinare și-n inimă șin suflet. Gata. Nu mai discutăm, că-ncep să plâng. Și plânsul ucide inima omului mai rău decât cea mai puternică otravă. Să te sărut Încă o dată! Îl sărută. Doamna director rămăsese de parcă picase din lună. După care, Cliuța Îl luă de mână, și-l conduse, cu blândețe, până la portiera autoturismului. Hai, drum bun, Îngăimă, ea, cu glas stins. Neculai șofă mai cu atenție decât cum o făcuse de zeci și zeci de ani
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care vin și-l controlează. Și cărora le dă șpaga. Și? Și, când e la o adică, are cine-i ține partea. Pe când, tu? Tu, apuci, de toate, de pe la toți, pe care ți-i consideri inferiori, și, atunci, când o să pici, no să aibă cine te scoate, cât de cât, la suprafață. Dar, auzi, tu: eu, nu tot dau șpagă? Poate. Nu știu. Dar, șpaga ta, nu e la fel cu șpaga lui Laurențiu. Bine. Te-am Înțeles. Ce să mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu totul Întâmplător, dintr-o viață! Da, dragii mei. Vorbesc de femeia-iubită, nu de femeia - agățată, ca o ceva scârbos, te miri pe unde, și În ce Împrejurare. A tăcut. Ion și Neculai tăceau și ei. Ion - bucuros, ca și picat din al nouălea cer; Neculai - ca scos dintr-un morman și acoperit cu un alt morman de tristețe. Casandra a mai adăugat: finețea, alintul, drăgălășenia, firescul tuturor clipelor, din ora de dragoste, toate astea-și au partea lor de greutate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mici din combustibilul de care are nevoie pentru a «alimenta motorul» care ne pune În mișcare și ne permite să facem diferite activități. La fel ca la mașină, dacă se termină combustibilul, sau dacă e de proastă calitate, organismul nu pică așa deodată, ci are diferite semnale prin care ne anunță că nu mai rezistă la solicitarea la care este supus. Și cum e cu condițiile normale de solicitare? Păi, cam tot ca la mașini. O mașină rezistă la turație maximă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
să mă roage să povestesc eu cum a fost. Cam dînd din colț În colț, am reușit eu să mă descurc destul de bine, dar cum fratele meu se cam hărnicise de-a binelea de cum intra În casă, lăsa mereu să pice pe mine sarcina de a mă descurca la Întrebările mamei și În duminicile care au urmat, făceam tot mai greu față și ajunsesem să cam repet ceea ce mai spusesem și În duminicile trecute. Mama n-a mai avut nevoie de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
serveam masa, ori după cafea, cînd Dragoș Își manifestă și verbal dorința: Știam că ești singur și m-am gîndit că am putea să continuăm discuția de acum vreo zece zile... Și n-ai făcut deloc rău, ba chiar ai picat la țanc... exact cînd nu mă hotăram dacă să-mi petrec timpul cu prostiile de la televizor, sau să aștept ca ploaia să-mi alunge plictiseala... Unde rămăsesem atunci? Te Întrebasem dacă ar fi vreo explicație logică pentru insistența cu care
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
străzile erau pline de oameni alergînd, femeile țipau. Sirenele sunau din toate părțile; cîteva elicoptere, care se Învîrteau năuce - În unul dintre ele, poate, se afla chiar regina -, tot pierdeau Înălțime, pînă cînd au luat foc, aproape toate odată. Au picat În alte flăcări; jos ardeau case, mașini, oameni. Thomas Încerca să Își stingă hainele, se mira că nu simte cum Îi arde carnea. CÎnd a căzut un acoperiș peste el, s-a trezit. GÎfîia. Sodoma a fost și pedeapsă, și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-a lățit cît tot pămîntul, zice mereu Antonia, o pacoste, bătrîna - cînd o apucă -, pentru că poate să declanșeze cine știe ce serie mizerabilă de nenorociri, strică un echilibru, fie el și instabil, dar totuși un echilibru, acrobație pe sîrma existențială, tot pică fiecare pînă la urmă, ce rost mai are focul Judecății de pe urmă. Doar dacă oamenii ar fi fost nemuritori ar fi fost cu adevărat pedeapsă, pentru că li s-ar fi luat darul; nu mai există nevinovați, Jesper, știi și tu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și a scos un bon de ordine pentru o donare, ultima, pe care, Întîmplător, Îl păstrase. Într-un colț, era scris un cod. „Notează.“ Nu i-a dat cartonașul, ar fi fost o probă, la o adică. Nu vroia să pice prea rău dacă povestea ieșea prost. Se temea chiar de un șantaj; Lars, odată ce acceptase să comită o ilegalitate, era oricînd capabil de o alta. Thomas era autorul moral, nu Îi mai deosebea, Într-o anume privință, nimic. Clinica nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Întindă iar În Christiania, acolo se formase. Deformase, zicea, oarecum Înțeleaptă, ea, care nu călcase niciodată prin locul acela; ar fi văzut că acolo nu era un rai al păcătoșilor și nici un iad În care, nevinovată, ar fi putut să pice Într-un cazan cu smoală. Ingrid hotărîse, pentru totdeauna, că nu are ce să caute, nici măcar pentru un singur ceas, Într-un loc socotit al pierzaniei; și așa era destulă stricăciune În jur; Ingrid era credincioasă, Dumnezeu avea grijă ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
venea cîteodată să se arunce peste Thomas; dacă ar fi făcut una ca asta, ar fi Închis, rotund, povestea din Amsterdam și lumea s-ar fi aprins singură. Numai că Dumnezeu veghea, se vede, și nu Își lăsa oița să pice În ultimul păcat. Pericolul american era departe, Însă venea pe toate căile, cu avionul, cu televiziunea, cu internetul, Doamne, ce site-uri porcoase, mai intra și Antonia pe cîte unul, nu trăia sub pămînt, avea calculator de aproape zece de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Crăciuniță. Cu una a fost găsit de poliție tocmai cînd o călărea Într-un parc; a scăpat cu o amendă; neranchiunos, le-a dăruit oamenilor legii o mînă de cauciucuri parfumate. Barba i se cam dezlipise, atîrna strîmb, chiar a picat pînă la urmă, tipa i-a lipit-o la loc, degeaba, tot cădea. I-a dat jos și mustățile, și căciula; polițiștii bine că plecaseră, poate s-ar fi arătat mai puțin Îngăduitori, l-ar fi dus pe viking la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nenorocit, Thomas!“ Altădată, Thomas poate că i-ar fi spus: Iar tu ești o tîrfă! Nu era, și-a dat seama, dar nici o doamnă, nu-l Înghesui chiar așa pe un bărbat, din toate părțile! Dar, ce mai, ditamai ursul picase la mijloc, trebuia să joace după cum i se cînta. Ar fi putut să o atragă pe Helga undeva, noaptea, pe malul mării și... I-a trecut și una ca asta prin minte. Ar fi Încununat totul cu o crimă! Dumnezeule
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vioară, pe care i-o cumpărase tanti Aglae, dar nu putea să cânte decât câteva linii de exercițiu elementar. Mai mult decât muzica propriu-zisă îl pasionase colectarea materialului. Își făcuse un album de muzică, în care copiase tot ce-i picase în mînă: arii populare, romanțe italiene, fragmente de operă pentru partea cântărețului solist, cântece populare nemțești. - Când ai ceva frumos, zise Titi lui Felix, te rog să-mi dai să copiez. - Am putea să facem împreună duete, când îmi voi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colegi cu care stă de vorbă. Nu e nimic extraordinar în asta. Aurica luă un aer de compătimire: - Cum vă amețesc unele nebune pe voi, bărbații! Apoioftă: N-am avut darul ăsta! Poate azi eram și eu altfel! Tocmai atunci pică Stănică, din ce în ce mai asiduu în casa Aglaei, cu care părea a se-nțelege foarte bine. Era mai roșu la față și renunțase la orice boală. - Nu știți noutatea, vesti el tare, acum am aflat-o de lacontabilul lui Pascalopol. Pascalopol se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i aducă lui Felix dulceață. N-avea deloc obiceiul acesta burghez de a primi invitați, dar acum crezu de datoria ei să-i arate tânărului că e o fată mai cumsecade decât pare. Sparse din neîndemînare un pahar în sufragerie, pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gândește mereu la ea." Luă un tratat, îl desfăcu și începu să citească, gândurile însă îi zburau departe. Ducea o existență cam agitată, puțin potrivită studiului. Prea multe senzații tari încerca în vremea din urmă. Nu era un an de când picase aici dintr-un mediu provincial și monoton și cunoscuse dragostea spirituală și pe cea fizică, răutatea oamenilor, lăcomia, nepăsarea, invidia, ambiția. Era liber, și totuși neliniștit, lipsit de ocrotire. Se simțea mai degrabă singur pe lume, părăsit. Crezuse în Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fii pregătit. Dumneata ești doctor, pentru numele lui Dumnezeu, și știi. Ce e viața? Vax. Ai trecut de o anumită vârstă, încep beteșugurile: ba un reumatism, ba o gută, ba inima, ba rinichii. Într-o bună zi, pac, și nu pică unul, ci toți de vârste apropiate. E statistic, e științific. Ieri l-a pocnit pe Simion (se curăță la sigur, fac prinsoare), mâine pe moș Costache, și nici ceilalți n-o să trăiască o mie de ani. E rândul nostru, al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și de directori de fabrici. Să dăm, ceara mă-si, un Eminescu. E tocmai ce-ți trebuie ție, un doctor. - Pe nevăzute nu pot să mă pronunț! zise cu comicăgravitate Lili. - Știi că-mi placi! Păi când l-oi vedea, pici jos. Ăla sucește mintea fetelor într-un minut (Stănică simți că se contrazice și atenuă), vreau să zic sucește fără să facă nimic, că e băiat serios. Primejdia e să nu vrea el, dar am încredere în gustul lui fin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la un tâmplar, numit Scarlat. Strada asta, care acum e o stradă de lux, a fost, nu mult înainte, teritoriu cu vii. Tăierea bulevardului Elisabeta a atras după sine deschiderea unui cartier nou, prefăcând în orășeni pe niște simpli țărani. Picat de la țară de pe undeva, Scarlat a găsit aci pe ultimul vlăstar feminin al unei familii de acestea simple, care deținea o curte mare de tot. Scarlat, fiind tâmplar, și-a făcut spre stradă niște case pasabile, care se văd și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o săptămână, în fața odioasei soacre ("cea bătrînă"), care mușca lacom dintr-un cârnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se dădea de mâncare. Mi s-a spus chiar că a murit din cauza asta. A plecat dimineața la lucru și a picat jos, mort, după ce ceruse în zadar nevestei să-i dea o bucată de pâine cu ceva. Scarlat ar fi cerut, însă era mândru, fiind proprietar. Să-și oprească din câștig, nu putea iarăși. Nevasta se ducea singură să încăseze banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adio. Nu mai sunt nici bărbați cavaleri, ca înainte, azi te invită, ies cu tine în lume și apoi se fac că nu te știu. Stănică: Am păzit odată un unchi trei zile și trei nopți în șir, până am picat toți jos de oboseală, și bolnavul nu mai murea. Când ne-am scult, a patra zi, l-am găsit rece. Titi: Am să-l copiez în format mai mic și să-l tratez numai în creion numărul 1. Vasiliad: Am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Însă toți au copii și nepoți, încît, până să-mi vie rândul, mai bine mă lipsesc. Să ai noroc în viață, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se zbate de mic, învață, își umple plămânul de oftică, și altuia îi pică moștenirea de-a gata. Aglae: În familia noastră, toți au fost strângători și au ținut la neamuri. Numai Costache nu știu cui a semănat că a fost tăcut, secret cu rudele, de nu știe nimeni cum stau lucrurile lui. Aurica: Frumusețea nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui, ce, poate crezi că am bani în casă? Stănică făcu un gest jignit, privind cu înțeles spre Pascalopol: - Vezi cum ești dumneata, iubite unchiule, fiindcă pot să-ți spun, îmi ești ca un adevărat unchi, am slăbiciunea asta. Adineauri picai, dar tocmai adineauri, să văd ce mai faci, doar oameni suntem, nu sălbatici. Însă vezi, eu nu mă supăr, dimpotrivă. Vioiciunea dumitale e semn de sănătate. Jos doctorii idioți! Dă-te jos din pat mai bine, să mergem la plimbare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]