82,518 matches
-
începuse să publice și lucra la ' Viața studențească' îi scria tot fratelui său: ' Eu m-am izbit și mă izbesc mereu de fel de fel de obstacole, dar mă amuz, dărîmîndu-le și bat la poarta literaturii cu pumnul sau cu piciorul (ori se deschide ori o dărîm)'. Era conștient încă de pe vremea cînd scria epigramele și visa să le publice că 'pentru a publica ceva, în afară de talent, mai trebuie și multă perseverență.' Destinul a vrut ca această combinație între talent și
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
bun. Ți-o spuneam și tu nu mă ascultai". Câmpia cu miros de pelin, oile, ciobanii visând la fericire și comori ("de ce numai bătrânii caută comori și la ce bun le mai trebuie fericirea unor oameni care stau cu un picior în groapă"?), răsăriturile de soare, secara secerată, zăpușeala ucigătoare a lunilor de vară, femeile care leagă snopii, uliul oprit în văzduh "ca și cum ar medita asupra plictiselii vieții", totul, în traduceri excepționale, luminează lumile. Greu de crezut că există o casă
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
camuflaj, familiei mele nu-i prea ardea de bucurii, dar nu a existat împotrivire. Ne dădea drumul domnul Patelli (cum s-o fi scriind?), cerber binevoitor la intrare. Eram un grup de copii și adolescenți maniaci care răbdau statul în picioare ore la rând ca pe o chermeză. Se cânta în limba română, așa că fiecare dintre noi ar fi putut să ocupe ' la nevoie ' cușca sufleurului. Prindeam orice sunet 'pe alături'; orice vorbă improvizată, așteptam săgeata do-ului natural (precum microbiștii
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
n-a provocat o criză de guvern, așa cum se afirma. Nu spun că dl Vîntul n-ar fi avut ce dezvălui. Dar, la fel ca alți concetățeni ai noștri care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că așa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
se afirma. Nu spun că dl Vîntul n-ar fi avut ce dezvălui. Dar, la fel ca alți concetățeni ai noștri care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că așa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe în stînga și în dreapta. La proporțiile României însă
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
lui Adrian Iorgulescu și Varujan Vosganian, adică un partid mic, pe care l-a aranjat cu acest prilej. Dar cum Dumnezeu acest om de dreapta n-a găsit decît un om de stînga, pe dl Văcăroiu, să-i pună Banca pe picioare? Nu se găsea și la dreapta un specialist cu care dl Vîntu să-și facă afacerea? Mie, drept să spun, îmi miroase urît, spre insuportabil, faptul că dl Vîntu a atacat neabătut partidul de guvernămînt în amintita emisiune t.v.
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
prin 'subiecții' aleși, numai scriitori unul și unul. Domnia sa propune o critică aparent suspicioasă a unor cărți mari din literatura română contemporană. Totul este însă un joc retoric puțin abil ' instrumentele critice sînt clasice. Pe Nicolae Breban îl luăm peste picior pentru 'greșeli estetice' evidente, dar îl salvăm cu grație în final. Mecanismul ar fi acesta: iată cît de multe imperfecțiuni are și totuși cît de mare e! Surprind analizele amănunțite de roman așezate lîngă pasaje precum: ' Susținînd și în publicistică
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
recalcitranți; doamna Năstase mărturisind că nu o dată i se întimplă să găteasă acasă; un individ în pampers, pe post de dansator, mișcîndu-se de altfel ușor dizgrațios în urletele asistenței și, amănunt de prost gust absolut și de neuitat, purtînd în picioare pantofi și șosete negre. În general, în emisiunile Mihaelei Tatu bărbații recunosc superioritatea femeilor în multe domenii - iar femeile o proclamă. Sau, cel puțin egalitatea. Este deci o lume roz în care femeile sînt în general supraevaluate iar în cel
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
n-a fost îngăduit să-l citim și răspândim pe Aristotel... În fond, nu ne-a oprit nimeni să învățăm greaca veche și să-l citim în original. Doar că aceia care au făcut acest efort, sunt luați astăzi peste picior de alți agramați... și tot așa). După 1990, vechea traducere a avut parte de numeroase reeditări, odată cu redeșteptarea interesului pentru fundamentele teoriei politice libere. Nu mai puțin, studierea idealului de viață cosmopolit (al cinicilor care au ca model înțeleptul, 'omul
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
a virtuții ' 'cei mai puternici definesc ca virtute propria lor stare de fericire' . Tot ce e mai rău, setea de avere și putere, lenevia, frica, 'toate au interese în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum Kierkegaard înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui Dumnezeu desființează orice interdicție, e o gaură neagră care înghite totul, inclusiv valorile iluministe (întemeiate pe
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
care unii încep a le uita - se conturează chiar programe de amnezie voluntară -, iar cei mai pudici din rîndul celor ce detestă revizuirile se silesc a le acoperi cu vălul unei absoluțiuni stîngace de sub care se văd, pe la margini, mîini, picioare și chiar capete culpabile. Fără adevăr, chiar dacă e un adevăr supărător, uneori supărător la extrem, nu s-ar putea face istorie, iar fără o conștiință istorică n-am putea decît clădi pe nisip. Alexandru George învederează lealitatea și fermitatea celui
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
potrivește cel mai bine parabola cristică: Voi sînteți sarea pămîntului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decît să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni." Un critic bun este centrul centrului unei literaturi. Din fericire, am avut în fiecare perioadă a literaturii române măcar un critic emblematic și adevărat. Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu și Nicolae Manolescu sînt criticii care au modelat pînă în
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
exalta cît mi-aș dori-o: eu însumi. De ce crezi că n-avem nici un Nobel literar? Pentru că nu ni-l dorim. Pentru lumea literară, un premiu Nobel românesc ar fi o calamitate. Deodată un om, cu două mîini și două picioare ca și toți ceilalți, ar fi înălțat insuportabil mai sus decît toți. Cine să se bucure la noi de așa ceva? Scriitorii mai mărunți l-ar bîrfi pe la mese: pe ce filieră o fi ajuns acolo? Cea evreiască? Cea homosexuală? Autorii
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
întregul scenariu s-ar reduce la ceea ce-i face pe chiar pe cei mai pro-europeni dintre români să vadă roș-negru în fața ochilor: "federalizarea" Transilvaniei. Atât: a Transilvamniei. Ar fi, să recunoaștem, o "federalizare" cel puțin stranie, care-ar călca în picioare atât conceptul "de provincie", cât și pe cel de "istorică". în altă ordine de idei, am mari îndoieli că liberalul, pro-occidentalul Banat ar dori să fie integrat unei Transilvanii retrograde, devenită bastion al naționalismului și intoleranței de tip România Mare
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
insecte oarecare, ci arăta aceeași purpură închegată pe care l-ar avea și al meu, dacă m-aș fi tăiat la un deget. Nu mai aveam curajul să privesc partea inferioară a corpului ei de acum, care se termina cu picioarele carbonizate, dar sunt sigur - sau aproape sigur - că știu ce-aș fi văzut." Urmează un pasaj amplu în care se dezvoltă un fel de eseu jumătate senzual, jumătate hermeneutic despre practica și semnificația sărutului în locul pe care savantul nu mai
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
oricăror alte scenarii. Fata își trage poșeta la piept, demascîndu-i pe hoți. Mai mult, înfuriindu-i la culme. În văzul tuturor, cei trei flăcăi de 17-18 ani (și nu țigani) se năpustesc ca niște fiare asupra tinerei. Cu pumni, cu picioare. Se ghemuiește încercînd, fără succes, să-și acopere fața. Loviturile se succed nemilos, cu o forță animalică căreia nu i se poate opune. Dar ea speră. Așteaptă ca măcar o femeie, una singură să țipe, instinctul matern să o isterizeze
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
unul singur să-i sară în ajutor, să încerce că facă ceva pentru ca ploaia de lovituri să se oprească odată. Un val de durere îi cuprinde tot trupul și sufletul. Zace aproape în nesimțire, ca violată, plină de sînge, la picioarele oamenilor, mulți, încremeniți ca statuile. Lipsiți de reacții, de revoltă, de milă. Să fie frica de hoți și bătăuși mai mare decît cea de Dumnezeu? Troleibuzul oprește și stația se golește. Bizară coincidență. Toată lumea îl aștepta pe același. Pentru liniștea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
kafkian), va proceda la aplicarea tuturor metodelor de remediere a situației, perfect valide teoretic în orice sistem logic. Problema e că timpul de care dispune un intelectual de treabă pentru analiza și sinteza acestor metode este limitat: crocodilul îi mănâncă piciorul și el e nevoit să-l gâtuie în cel mai barbar mod posibil. Concluzia e seacă: "Sunt situații când apărarea civilizației cere încălcarea normelor de civilizație". Noua viață e o schiță ce poate fi interpretată în cheie existențialistă și care
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
sentiment al identității sau colectivității ca substitut al națiun-ității ș5ț la care trebuie să renunțe. în orice caz, eu nu cred că "națiunile" trebuie învinuite pentru ceva. "Vina colectivă" este întotdeauna o noțiune greșită. Felul în care am pus pe picior de egalitate România și extrem-naționaliștii săi a constituit un exercițiu de stenografie politică, așa cum de pildă cineva ar spune că "Franța" și-a trădat moștenirea prin regimul de la Vichy. într-o astfel de afirmație nu există nici un fel de sugestie
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
promo-urilor peste discursuri, ore sau durate nepotrivite, prezentatori care n-au fost invitați, vorbăreți incontinenți etc), dezbaterile, cîte au fost, au mers strună. Altfel discută ori ascultă oamenii așezați pe scaune, la mese, cu cărțile sub ochi, decît în două picioare (cînd pe unul, cînd pe altul), în rumoarea din holul principal (unii vin, alții pleacă, toți murmură și cîțiva, care ascultă, nu aud). În al șaptelea și ultimul rînd, personalitățile politice n-au mai onorat Tîrgul ca anul trecut, cînd
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
țigări ce arde într-o scrumieră uitată, de la un moment dat consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este nerăbdarea. Din cauza ei am fost izgoniți din paradis; din cauza ei nu ne putem întoarce în paradis... * * * Doctorul Brega privind picioarele Aspasiei, infirmiera tânără bandajând un pacient. Picioare albe, netede, având nuanța mestecenilor, meditativă, și care se văd și pe întuneric... * * * Individul cu tricicletă expunându-și într-un scuar tabloul intitulat Toamnă într-un singur copac. Titlul, frumos, literar, nul ca
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
de la un moment dat consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este nerăbdarea. Din cauza ei am fost izgoniți din paradis; din cauza ei nu ne putem întoarce în paradis... * * * Doctorul Brega privind picioarele Aspasiei, infirmiera tânără bandajând un pacient. Picioare albe, netede, având nuanța mestecenilor, meditativă, și care se văd și pe întuneric... * * * Individul cu tricicletă expunându-și într-un scuar tabloul intitulat Toamnă într-un singur copac. Titlul, frumos, literar, nul ca pictură... * * * Fiecare are înmormântarea ce i se
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
cinică: ,,nu incendiez întunericul pentru că nu am răbdare să o fac în sîngele lui negru mă culc ca-ntr-un culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi spală mîinile și picioarele cu limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă). O candidă infatuare, oscilînd între postura de nabab de basm și cea de funambul, îi dictează bardului similitudini exorbitante care sfidează în măsura în care înduioșează, provoacă în măsura în care consolează, precum
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
și că va trebui să te întorci în lumea zgomotelor de fiecare zi, în lumea țipetelor, pocniturilor și scrâșnetelor. Acest jazzman care descinde din Barbu Lăutarul este umil cu publicul, ca un rege care într-un moment de bunăvoință spală picioarele supușilor. Dar este și capricios-dictatorial, punând admiratorilor condiții greu de îndeplinit sau spunându-le adevăruri incomode, oricât de solemnă ar fi împrejurarea. Este un artist adevărat, este artist cu totul, din creștet până în tălpi, cum puțini mai sunt azi. Stând
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]