58,806 matches
-
Constantin Țoiu De mult de tot, la Oradea, prin 1954-55 ajungînd pe-acolo, am colindat acest oraș austro-ungar în arhitectură lui care îmi place mult și în care vrajba dintre etnici și minorități partidul comunist de la proaspătă conducere impusă o făcuse să se stingă, înlocuind-o cu lupta de clasă. Atunci, curios de noutăți, mă plimbasem prin oraș pînă ajunsesem la periferie unde, făcîndu-mi-se
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
asupra copilului și adultului) aduc în memorie oameni, locuri, întîmplări de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, de dinainte de primul război mondial, apoi din timpul celui de-al doilea și după, cînd s-a năruit totul. Intra în "scenă", cum îi place autoarei să spună, "Primul cod. Oamenii, Obiectele, Casa", "Primii iubiți", "Afară", "Prietenii", "Ea și ăfericireaă", Bucureștiul vechi cu farmecul sau, pierdut după al II-lea Război. Evocarea acestei legături speciale cu mama, se face și sub ochiul atent al psihologului
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
monstrului?" Cele "două caiete în(tr-o) coadă de pește" prezintă pe post de motto cinci fraze (voi semnala doar alegerea autorilor: Friedrich Nietzsche, José Ortega y Gasset, Robert Musil, Paul Ricoeur, Alexandr Soljenitîn). Fără să avem intenția fixării unor nepotrivite "plăcute de identitate" la intrarea (sau la ieșirea) din text, ne-am fi așteptat, fiind vorba de poezie, la o reamintire nostalgica a stării (originare) Poeziei, a cuvintelor în Poezie. Situația e oarecum inversata în sensul că avem de-a face
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
prima piesă a concertului trebuia să fi aparținut repertoriului românesc. Atunci erau preferate lucrările tematice de certă orientare ideologică. După aproape zece ani uităm prea ușor acest lucru. Între timp situațiile s-au ameliorat. Se tinde spre normalitate. Nu ne place să ni se amintească, spre exemplu, faptul că în Franța cea prietena - pe care tindem a o imită în toate cele - există o normă, un procent anume, de reprezentare a culturii naționale în cadrul producțiilor publice. Mai ales atunci când este vorba
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
că a fost greco-catolic) din 1898 pînă în 1915, totodată avînd și un birou particular, foarte căutat. Toate veniturile sale, stăruie memorialistul, proveneau din avocatură, acestea contînd și nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
cîndva un volum, ori dacă inițial le adună pentru plăcerea să, pentru ca mai tîrziu să decidă că ele își așteaptă ascultători. Și cum să aduni într-o carte povestiri al căror principal merit, precum și trăsătură comună, este ca ți-au plăcut? Că sînt frumoase? Orice ambiție sau efort de sistematizare sînt inevitabile vane, sortite eșecului, contestării. Multe dintre istorisiri se suprapun, au cam aceeași intrigă și aceleași personaje, dar diferă prin nuanță distinctă a farmecului lor. Una e tristă, alta e
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
va întîmpla și nu face decît să amîne, oceanul rămîne un ascultător mut și misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din noi, un potențial tiran, gata să-l nimicească pe povestașul amuțit. Pentru că ne plac atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum susțin unii neurobiologi, sîntem noi înșine o poveste, si ne e teamă de orice fel de final, căci întrezărim în el propriul nostru sfîrșit? Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor. Povești
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
nu-l fi pierdut." (Sterilitate inventiva) Altul, de care nu-mi mai amintesc: Trecînd de un prag al fricii, si provocînd-o chiar cu bună știință, frica devine un ideal." S-a văzut! Totdeauna i-am suspectat pe inșii cărora "le place să le fie frică." Frică ar mai fi și "motorul" sexualității. * * * Am avut mai de mult ocazia să cunosc pe un bătrîn patron de case de toleranță "de lux", decăzut, bolnav și fără resurse. Plăcerea de a povesti cunoscuților viciile
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
să-mi povestească?... Să povestească! Rîdea, bătrînește, cu prohabul ud de incontinenta urinară. Cum să povestească asemenea lucruri? Care și sînt, la urma urmei, de nepovestit. M-am gîndit, în sinea mea, la un termen, la un cuvînt care-mi plăcea și pe care il auzeam des în ultima vreme. La inenarabil. Inenarabilul, în loc de aici zace iepurele, sau aici șunt lei. Mă rog, tot ce nu se poate, si gîndi, si rosti!... Misterul. L-am somat în cele din urmă pe
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
capacitățile de regenerare ale naturii umane, evident erodata la această răscruce temporală, e drept, artificial convenită. "La Toronto nu există învinși. Atenția este focalizata strict asupra filmelor și oricine poate pleca de aici simțindu-se învingător. De aceea le și place cineaștilor să vină la Toronto!" a afirma în discursul inaugural directorul Piers Handling adresîndu-se tuturor participanților și adăugînd: "Dragostea dumneavoastră pentru cinema este contagioasă și energizanta pentru noi toți." La invitația de a ne bucura împreună (căci a conform sloganurilor
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
Arne: Bine-nțeles. Oricine poate pricepe asta. (Revine la bar și-și face de lucru.) Nils: Nu! Nu e adevărat! Nu oricine poate pricepe... Arne: Cei așa de greu de priceput? Ești ostenit. De muncă... Nils: Nu de muncă! Îmi place munca... Arne: De singurătate... Nils: Singurătatea... aici poate că ai dreptate. Arne: Sigur că am. Te scoli la 5 dimineața, tragi la docuri până te ia dracu', vii acasă, mănânci numai uscături nenorocite, de la frigider, apoi dormi sau mergi la
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
vină că ești singur. Te cunosc de când erai puști. Ești un băiat de ispravă. Dacă-aș avea o fată, ți-aș da-o cu ochii închiși. Nils: Mi-ai da-o? Pe cuvântul tău? Arne: Pe cuvântul meu. Mi-ar plăcea să am un ginere ca tine. Dar, din păcate nici eu nu sunt însurat. Și mie mi-a trecut de tot vremea... Asta e. Nils: În curând o să-mi treacă și mie. Am treizeci de ani. Ai observat, Arne? De la
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
s-a terminat. Tăcere.) Nils: (După o pauză prelungită) Și-acum de ce dracu taci? Dacă nu mai ai nimic de spus, cel puțin pune un disc pe tonomatul ăla idiot. Arne: Am să pun. Am să pun... Ce ți-ar plăcea? Nils: Ceva... Orice... Să semene cu speranța de care-ți vorbeam adineauri. Arne: Bine. (Merge la tonomat. Examinează îndelung claviatura, apoi se hotărăște. Apasă o clapă. Nat King Cole: „Fascinație”.) Nils: (După ce a ascultat vrăjit) Nemaipomenit cântec. Tu înțelegi ce
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
e doar o chestie de cantitate. Interesează cel mult matematica, statistica, nu filosofia... Nils: Arne, păcat că n-ai terminat facultatea. Aveai stofă, pe cuvânt... Arne: Vax! Cui i-ar folosi un filosof în plus? Nimănui... Nils: Mie mi-ar plăcea să mă gândesc la lucrurile astea... Arne: Cui nu-i place? Paul: (Întorcându-se) Mie. Mie nu-mi place. La ce bun să te gândești la tot felul de prostii? Ce rost are? (Melodia se termină.) Nils: Cum, adică, ce
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
nu filosofia... Nils: Arne, păcat că n-ai terminat facultatea. Aveai stofă, pe cuvânt... Arne: Vax! Cui i-ar folosi un filosof în plus? Nimănui... Nils: Mie mi-ar plăcea să mă gândesc la lucrurile astea... Arne: Cui nu-i place? Paul: (Întorcându-se) Mie. Mie nu-mi place. La ce bun să te gândești la tot felul de prostii? Ce rost are? (Melodia se termină.) Nils: Cum, adică, ce rost? De ce trebuie numaidecât să aibă rost? Cele mai frumoase lucruri
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
terminat facultatea. Aveai stofă, pe cuvânt... Arne: Vax! Cui i-ar folosi un filosof în plus? Nimănui... Nils: Mie mi-ar plăcea să mă gândesc la lucrurile astea... Arne: Cui nu-i place? Paul: (Întorcându-se) Mie. Mie nu-mi place. La ce bun să te gândești la tot felul de prostii? Ce rost are? (Melodia se termină.) Nils: Cum, adică, ce rost? De ce trebuie numaidecât să aibă rost? Cele mai frumoase lucruri din lume sunt cele aparent gratuite: un nor
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
l-ai asculta imediat! Nils: Ai dreptate. Când îmi vrea omul binele, atunci devin mai catâr. Arne: Și, pe urmă, mi se pare o chestie cât se poate de idioată, să știi de la început ce te așteaptă. Nu mi ar plăcea. Și cred că nici ție. Nils: Ei, uneori n-ar fi rău... Paul: Mie, acum, mi-ar plăcea să știu. Mi-ar fi mai ușor... Arne: La tine e o situație specială... Paul: (Cu dispreț) Specială! Nils: De fapt, ce
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
pe urmă, mi se pare o chestie cât se poate de idioată, să știi de la început ce te așteaptă. Nu mi ar plăcea. Și cred că nici ție. Nils: Ei, uneori n-ar fi rău... Paul: Mie, acum, mi-ar plăcea să știu. Mi-ar fi mai ușor... Arne: La tine e o situație specială... Paul: (Cu dispreț) Specială! Nils: De fapt, ce ai de gând? Paul: Să rezist. Cât se va mai putea. Și-așa, de plecat n-am cum
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
cauți tu aici? Paul: Aici, adică în barul tău? Arne: Nu. Aici, în nord. Tu pari, mai degrabă, o ființă însetată de soare. Trebuia să alegi Grecia, Italia, Spania... Paul: Am fost și pe-acolo... Nils: Și nu ți-au plăcut? Paul: Ba da. Arne: Atunci de ce n-ai rămas? Paul: Din cauza unui vis... Arne: Vis-vis, sau... (Gest vag, ce vrea să sugereze o nălucire.) Paul: (Tulburat) Vis-vis... Nils: Tu crezi în vise? Paul: Nu... Arne: Atunci? Paul: Tocmai de-aia
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
știu dacă există așa cum am visat-o eu. Pricepi? Arne: Nu. Paul: Eram la Napoli. Un loc cum rar găsești pe lume. De bine, de rău mă aranjasem. Conduceam o camionetă a unui tip care vindea pește. Totdeauna mi-a plăcut să șofez. Poate fiindcă n-am avut niciodată mașină... Făceam zilnic mai multe curse în localitățile din jurul orașului, unde patronul avea clienții lui. Ei, șintr-una din zile mă îndreptam spre Mori. Ați auzit de Mori? Nils: Nu. De unde dracu să
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
balconului de Dumitru Solomon, în regia lui Tocilescu, Încercarea de Marivaux, o bijuterie pusă în scenă de Alexandru Colpaci a care și-a prelungit șederea la Brașov, atasîndu-se de trupă valoroasă, ultimul său spectacol din stagiunea încheiată fiind Cum vă place? de Shakespeare a Cui e frică de Virginia Woolf? montare a regizorului Cornisteanu, cu care de altfel Stagiunea ^98-^99 a pus punct, toate aceste exemple sînt menționate pentru a aminti sau reaminti succesul teatrului, care a redevenit viu, dinamic
S.O.S. cultura by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17590_a_18915]
-
să recunoască". Exactă și critica este surprinderea atmosferei familiei regale de pe vremea regelui Carol și a reginei Elisabeta (Carmen Sylva). Descrie protocolul Palatului, lipsa de gust a reginei (cu salonul încărcat de mobile desperecheate) și chiar a regelui, căruia "îi plăceau imitațiile și că socotea că ornamentele de ipsos înlocuiau foarte bine lemnul sculptat". Atmosferă era, aici, de seră și de seară din cauza semiobscurității saloanelor (sala de muzică și bibliotecă). Dar se ascultau acolo fie lecturi interesante, fie muzică bună. Regina
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
unice și definitive. Sper că, o dată cu introducerea ei, să dispară acele odioase comentarii gata făcute și învățate pe de rost. A început de pe acum să se modifice tipul de examene și de concurs. Elevii trebuie învățați să citească: să le placă și să înțeleagă opera. Să aibă opinii proprii și să fie în stare să le exprime. Desigur, pînă la a se ajunge aici, e necesar ca profesorii înșiși să-și modifice manieră de a gîndi literatura. Experiența acumulată de ei
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
de o precizie incredibilă, cât și pe John Pritchard și pe James Levine, pe un mare muzician precum Claudio Abbado. Am avut plăcerea de a-l întâlni adesea pe Colin Davis. Lorin Maazel posedă o inteligență ieșită din copmun. Îmi place foarte mult de Zubin Mehta. Dar nici unul nu m-a stimulat într-atât precum Carlos Kleiber, cu care, repet, am trăit o experiență unică, pentru Boema și, mai ales, pentru Traviata la München." Întrebată care a fost rolul său preferat
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
m-a stimulat într-atât precum Carlos Kleiber, cu care, repet, am trăit o experiență unică, pentru Boema și, mai ales, pentru Traviata la München." Întrebată care a fost rolul său preferat, Violeta sau Mimi, Ileana Cotrubas mărturisește: "Mi-au plăcut toate rolurile și m-am dăruit fiecăruia dintre ele: bineînțeles Violetta îmi este foarte dragă dar le-am iubit și pe Tatiana, Antonia, Mélisande, Pamina, Susanna și Mimi." Există roluri pe care i-ar fi plăcut să le interpreteze? "Singurul
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]