2,670 matches
-
de către William Herschel pe 15 februarie 1786 și a fost prima nebuloasă planetară a cărei spectru a fost investigat, cercetarea fiind realizată de astronomul englez William Huggins în 1864. Rezultatele investigărilor ulterioare au relevat pentru prima dacă faptul că nebuloasele planetare sunt formate din gaze fierbinți, nu din stele. Nebuloasa a fost observată în întreg spectrul electromagnetic, din infraroșu până în raze X. Studiile moderne relevă o structură cu o complexitate aparte, care ar putea fi cauzată în parte datorită materialului ejectat
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
nebuloasei NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm) dezvăluie prezența unui praf stelar la temperaturi
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
infraroșie permite deducerea unor temperaturi ale prafului de 85 K, în timp ce masa acestuia este estimată la 6,4 mase solare. Emisiile infraroșii de asemenea dezvăluie prezența unui material neionizat, cum ar fi hidrogenul molecular (H) sau argonul. La multe nebuloase planetare, emisia moleculară este mai mare la depărtare de steaua centrală, unde materialul este neionizat. În cazul nebuloasei NGC 6543, emisia de hidrogen este mai intensă la limita interioară al haloului exterior. Asta se poate datora undelor de șoc care excită
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de acumulare cu temperaturi ridicate, ce ar putea face parte dintr-un sistem stelar binar. Un prim impediment în cadrul studiului nebuloaselor planetare este reprezentat de distanțele acestora, care sunt de obicei neclare. Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile realizate utilizând Telescopul Spațial Hubble au permis utilizarea unor noi metode de determinare a distanțelor. Toate nebuloasele planetare se extind, iar cu observații realizate în mulți
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile realizate utilizând Telescopul Spațial Hubble au permis utilizarea unor noi metode de determinare a distanțelor. Toate nebuloasele planetare se extind, iar cu observații realizate în mulți ani și cu destulă rezoluție spațială (angulară), se poate calcula creșterea nebuloasei în raport cu planul celest. Aceasta ar putea fi foarte mică — doar câteva milisecunde de arc într-un an, sau chiar mai
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
nebuloasă. Totuși, rezultatele pentru NGC 6543 în linii mari sunt de acord că, în raport cu hidrogenul, răspândirea heliului este de 0,12, iar cele ale carbonului și azotului sunt de aproximativ 7×10. Aceste rezultate sunt destul de obișnuite pentru o nebuloasă planetară, abundența carbonului, azotului și oxigenului fiind mai mari decât cele solare, datorită efectului de nucleosinteză, care îmbogățește atmosfera stelei cu elemente mai grele, înainte ca ele să fie expulzate în nebuloasă. Analiza spectrometrică mai detaliată poate indica faptul că nebuloasa
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
interacționat cu materialul ejectat anterior. Cu timpul, direcția jeturilor polare ar fi putut varia, datorită precesiei. În afara porțiunii interne luminoase a nebuloasei, există o serie de inele concentrice, despre care se crede că ar fi fost ejectate înainte de formarea nebuloasei planetare, în timpul în care steaua se afla în ramura asimptotică a gigantelor din diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste inele sunt foarte uniform distanțate, ceea ce sugerează că mecanismul responsabil pentru formarea lor le-a ejectat la intervale foarte regulate în timp și cu viteze
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Inelele concentrice care înconjoară nebuloasa internă par să fie ejectate la intervale care variază între câteva sute și câteva mii de ani, un interval de timp care este mai degrabă dificil de explicat. Despre pulsațiile termale, care cauzează formarea nebuloasei planetare, se crede că au loc la intervale de zeci de mii de ani, în timp ce pulsațiile de suprafață mai mici pot avea loc la intervale de câțiva ani sau decenii. Mecanismul care ar fi ejectat materialul în acest interval de timp
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
mici pot avea loc la intervale de câțiva ani sau decenii. Mecanismul care ar fi ejectat materialul în acest interval de timp și care ar fi ajutat la formarea inelelor concentrice ale nebuloasei, nu este cunoscut în prezent. Spectrele nebuloasei planetare sunt alcătuite din linii de emisie suprapuse pe un continuum. Emisia liniilor poate fi formată prin excitarea de coliziune ("excitare colizională") a ionilor din interiorul nebuloasei, sau prin recombinarea electronilor cu ioni. Liniile excitate de coliziune sunt în majoritate mult
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
încălzirea globală, deplasarea straturilor de dioxid de carbon) și conservarea mediului marin. Alte arii importante de studiu sunt lanțurile trofice marine, exploatarea resurselor marine, speciilor de pești și crustacee importante din punct de vedere economic, probleme legate de poluarea oceanului planetar. Recentele cercetări în biotehnologie s-au îndreptat către biologia marină și mediul marin, în special studiul proteinelor, cu utilizări în medicină sau inginerie și care pot conduce la obținerea de materiale biomimetice.
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
considerat inițial o planetă, dar după descoperirea mai multor obiecte similare în dimensiuni în apropierea acestuia, ultimul a fost reclasificat în 2006 ca o planetă pitică de UAI. În 1992, a fost descoperită prima dovadă a existenței unui alt sistem planetar decât al nostru, care orbitează în jurul pulsarului PSR B1257+12. Trei ani mai târziu, 51 Pegasi b, prima planetă extrasolară în jurul unei stele asemănătoare Soarelui, a fost descoperită. Ca situație la începutul anului 2015, 1,181 de sisteme extrasolare au
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
de asemenea, problema nopților lunare lungi, aproximativ 354 de ore, un pic mai mult de două săptămâni, și să profite de Soarele continuu, cel puțin în timpul verii locale (nu există date pentru iarnă încă). Locuirea umană permanentă pe un corp planetar altul decât Pământul, este una dintre subiectele cele mai prevalente ale science fiction-ului. Pe măsură ce tehnologia avansează, cresc preocupările legate de viitorul omenirii pe Pământ, argumentând că colonizarea spațiului este un obiectiv realizabil și merită a fi amplificat. Din cauza apropierii sale
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]
-
în jurul unui munte central, Muntele Meru, ca petalele unei flori. Un ocean exterior înconjoară aceste continente. Acest punct de vedere tradițional budist și jainist despre cosmologie descrie cosmosul ca un vast ocean în formă de disc, (de amploarea unui sistem planetar mic), delimitat de munți, în care continentele sunt ca niște mici insule. Matematicianul indian Aryabhata (476 - 550) a fost un pionier al astronomiei matematice. În lucrarea sa "„Ăryabhațīya”", printre altele, el descrie pământul ca fiind o sferă care se rotește
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
olăritul - realizarea vaselor, apoi decorarea obiectelor rezultate prin diferite tehnici. Produse lucrate manual Obiectele artizanale își au rădăcinile în meșteșugurile rurale, evoluând și transformându-se odată cu omenirea. Multe meșteșuguri specifice au fost practicate de secole și cunosc acum o răspândire planetară grație noilor tehnici de comunicare ( exemplu: tehnica japoneza numita „amigurumi”), în timp ce altele sunt invenții moderne. Mulți artiști artizani și meșteri populari folosesc materiale naturale, chiar în întregime indigene, în timp ce alții preferă materiale moderne, netradiționale, și chiar materiale industriale reciclate. La
Tehnici de lucru manual () [Corola-website/Science/333066_a_334395]
-
și considerată anacronică de curentele alternative din teoria relațiilor internaționale. Cea mai semnificativă este abordarea „cuprinzătoare” a lui Buzan care include și amenințări din interiorul statelor în studiile de securitate (sărăcie, corupție, instabilitate, criminalitate etc.), precum și pe cele globale (poluare planetară, migrații, crima organizată, proliferare de armament etc.) Teoreticienii feminiști acceptă același perspective extinse asupra studiilor de securitate prin definirea violenței structurale și directe care nu limitează problemele de securitate la securitatea militară și la lupta pentru putere și deschid analizele
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
muntelui Cerro Armazones, în Deșertul Atacama din Chile. Cu o masă de 5.200 t și o oglindă reflectoare principală cu diametru de 39,3 m construită din 798 de elemente hexagonale, telescopul va permite observarea fazelor inițiale ale sistemelor planetare și detectarea apei și a moleculelor organice în discurile protoplanetare din jurul stelelor în devenire. Primele lucrări au început, oficial, la 19 iunie 2014; la 4 decembrie 2014 Consiliul ESO a dat aprobarea finală pentru construcția telescopului.
European Extremely Large Telescope () [Corola-website/Science/333317_a_334646]
-
de referință, combinat cu nivelul local al oceanului în Rimouski, Quebec, Canada. Alte semne adiționale de marcare ale verticalității ale fluxului nu au fost folosite datorită variațiilor demonstrate în topografia suprafețelor mărilor și oceanelor. Spre exemplificare, suprafața medie a oceanelui planetar nu are aceeași suprafață echipotențială pentru toate maximele fluxului. Definirea setului de măsurători NAVD88 utilizează definiția Helmert a înălțimii ortometrice, ce calculează localizarea unui geoid (care aproximează nivelul mării) prim modelarea intensității grăvității local. Modelul și setul de măsurători NAVD88
North American Vertical Datum of 1988 () [Corola-website/Science/334706_a_336035]
-
în Franța. Se propune ideea că planetele gingante ar fi migrat după configurația inițială compactă spre pozițiile actuale, mult timp după împrăștierea discului protoplanetar. Prin această, acest scenariu diferă de modelele mai vechi de formare a Sistemului Solar. Această migrare planetară este folosită în simulările dinamice ale Sistemului Solar pentru a explica evenimentele istorice precum este bombardamentul masiv târziu al Sistemului Solar interior, formarea Norului lui Oort, existentă populațiilor de mici corpuri din Sistemul Solar incluzând Centura Kuiper, asteroizii troieni ai
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
Un disc dens și larg de mici planetezimale de roci și gaze înghețate, reprezentând în total vreo 35 de mase terestre, se întindea de la orbită celei mai îndepărtate gigante până la vreo 35 u.a.. Dacă se examinează evoluția acestui sistem planetar se constată că planetezimalele de pe partea interioară a discului trec ocazional în apropierea gigantelor gazoase, iar orbitele lor sunt modificate de către acestea sub efectul asistenței gravitaționale. Planetele interioare se dispersează schimbându-și momentul cinetic cu majoritatea micilor corpuri înghețate pe
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
migrației. După mai multe sute de milioane de ani de migrație lentă și graduală, Jupiter și Saturn, cele mai mari dintre planetele gigante, trec rezonanță orbitala 1:2. Această rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
1972 este mai concis, cel din 1993, intitulat "Platforma Marșului din 1993 către Washington pentru eliberare și drepturi egale pentru persoanele gay, lesbiene și bisexuale", este mult mai extins, în principal datorită epidemiei de SIDA, devenită pandemie globală la nivel planetar, dar și includerii printre categoriile discriminate a persoanelor de culoare, persoane în vârstă, handicapați, evrei, etc... Cu toate acestea, se observă o nuanțare a cererilor față de primul document, prin reorientarea scopurilor pe termen scurt, bunăoară, se renunță la legalizarea poligamiei
Agenda homosexuală () [Corola-website/Science/332460_a_333789]
-
un joc ciudat. Unul dintre ele, o femeie pe nume Mitri, este identificată ca fiind controlerul jocului în timp ce celălalt, al cărui cap este acoperit de o minge strălucitoare de lumină roșie, se dovedește a fi un mistic atotputernic, denumit Maestru Planetar (Ray Walston). Cei doi vorbesc criptic despre ce anume lucruri să fie puse în mișcare, iar Maestrul îl instruiește pe unul dintre comandanții săi militari să trimită o navă pe planeta Morganthus. Fără nicio întârziere, nava "Quest" pornește în mare
Galaxia terorii () [Corola-website/Science/332517_a_333846]