2,966 matches
-
Grumezoaia, Tămășești, Dodești, Urdești, Bârsești, Cozia, Zberoaia, Duda, Grozești, Răducăneni au oferit pentru armată cantități însemnate de: scamă, cămăși, flanele, pânză, încălțăminte. Femeile și-au îndeplinit cu demnitate și onoare datoria față de patrie, față de soții, copiii, părinții, rudele și compatrioții plecați să lupte pe front. Comitetele de femei (Doamnele Române) din Fălciu și Huși au contribuit prin numeroase ofrande venind în sprijinul răniților. Acest comitet a oferit gratis armatei: scamă, pânză, ciorapi de bumbac, cămăși de pânză, perne, șervete. Ilustrăm această
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și și-a scos pipa din gură. - De la cine cumperi acum?, m-a-ntrebat. - Acum e greu să găsești un furnizor, am zis. Cei mai mulți au plecat. A-nceput să mă-ntrebe pe cine știam și am pomenit un număr de oameni deja plecați. A părut mulțumit de informațiile astea fără valoare. Dacă faci pe mutul cu gaborii, ăștia te trosnesc. Vor să le dai ceva, chiar dacă aia ce le dai nu e de nici un folos. A-ntrebat ce cazier am și i-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lor militare, de zgomotul camioanelor și automobilelor. Când ne uitam afară în lumina lunii și a felinarelor, vai! reaprinse de două zile încoace, îmi dădeam seama că nenorocirea nu se realizase încă. Renunțam la somn și mă gândeam la cei plecați. Zile de groază în așteptarea invaziei, mai grozave chiar decât faptul bru tal, precum agonia e mai chinuitoare decât moartea însăși. Spitalul ne era o diversiune. Din lipsă de trenuri nu putusem evacua pe toți răniții transportabili. Bieții soldați plângeau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
crezi d-ta că o singură infirmieră de ale noastre ne spune o vorbă bună?“ Lucru care m-a mirat mult, precum și vizita lui, al cărei scop adevărat nu l-am descurcat. Șaizeci de răniți români au înlocuit pe germanii plecați. Îngrijirile erau din ce în ce mai grele. Surorile cele mai bune ne-au fost luate și trimise la Alexandria, unde aveam 1 500 răniți fără ajutor medical aproape. Ni s-a spus că pe toate câmpurile de luptă din ultimele zile zăceau răniții
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prietenii lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau bicicletă în pod! Găseau lucrul foarte hazliu. La plecare, în loc de gratificație, dete menajerei, rămasă în casă și care îi făcuse gospodăria, o rochie și o pălărie a stăpânei plecate. Nemțoaica, fe meie cinstită, refuză, spunându-i că nu le-ar putea primi decât din mâna proprietarei legitime. Crăciunul lor trecuse, ilustrat printr-o serie de orgii. La mess-ul din casa d-rului Angelescu, un ofițer beat, care se urcase pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mirare de la cel care fusese, la Pitești, numit prefect de germani și se plimba în trăsură cu nevasta alături și soldatul german pe capră. Amândoi tinerii Beldiman rămași dezertori ai armatei române în teritoriul ocupat erau acum servitorii cei mai plecați ai germanilor. Pe lângă perchezițiile, rechizițiile, amenințările, cererea de locuință, mai era și urgia timpului. Cincisprezece zile la rând a viscolit cu zăpadă, [a fost] măzăriche, polei și iar zăpadă, fără ca gerul să scadă sau să se oprească viforul măcar un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numai. În fine, am dus pe Lia cu Vintilică la gară. Luase cu dânsa pe Ioana, devotata țărancă de la Mihăești. Nemțoaica n-ar fi fost tolerată în Moldova. Pe peron nu m-a lăsat poliția. Mă bucuram să-i văd plecați, scăpați de persecuțiile vrăjmașului, dar [eram] cam îngrijorată până a-i ști sosiți, întruniți cu cei de acolo, și mai ales de ce vor găsi la Iași și de cum vor decurge evenimentele de aici înainte, din cauza Rusiei. Alex. Alimăneștianu îi primi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
terasamentele stricate. La patru ore, se coborâră din automobile Vintilă, Lia cu Vintilică, Ion Pillat și Ionel. Când acesta intră în vestibul, mama alergă de sus și se opri apoi în capul scării, el stătu un moment jos cu capul plecat, stăpânindu-și emoția, apoi, încet, încet, urcă apăsat treptele. Ajuns la dânsa, se luară în brațe și stătură un minut unul cu capul pe umărul celuilalt. Nici o vorbă, nici măcar la început o sărutare. Apoi mama zise: „Ionel, Ionel“. Nu putea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei, fusese internată la Czerlendi și, când se trezi din boală, se încheiase armistițiul și dânsa rămăsese prizonieră. Dorea să plece cu primul tren. I-am răspuns că românii nu sunt mai puțini doritori de a vedea pe prizonierii germani plecați și această penibilă problemă rezolvată, dar că depinde, probabil, de eliberarea prizonierilor noștri din Germania; dânsa însă va porni, desigur, cu primul convoi. Până la evacuare, m a rugat să i se permită să viziteze pe d-na Wolf, soția marelui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am protestat la Scheibl când v-a arestat, dar n-am reușit.“ „Păcat că nu au insistat d nii Demlin sau Czernin, ar fi avut mai multă trecere, nu crezi? Dar vă fac o întrebare: ce ați aș teptat ca să plecați când au sosit trupele franceze?“ „Noi am voit să plecăm, am fost chiar la generalul Berthelot la Giurgiu, care mi-a spus: «Nu vă dau șlepurile cerute. Du-te de spune din partea generalului Berthelot că armata lui va intra în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se întruni pentru prima oară în București Parlamentul României Mari, la validarea deputaților, văzui cu durere o scenă uimitoare: al doilea fu Argeș[ul], deputat I.I.C. Bră tianu. Ardelenii rămaseră singuri pe scaune, cu mâinile lipite de genunchi și capetele plecate. Apoi, când în aceeași sală a Ateneului, Ionel își rosti primul discurs de la declarația războiului pentru a-și explica înaintea țării acțiunea și [a-și] justifica politica din război, discurs care ținu două ședințe, toată Camera, adânc emoționată ca și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
radical. După depunerea jurământului către tânărul rege, îi vorbește de mocirla din care trebuie scoasă țara - mocirla era opera tatălui său. S-ar fi putut atenua termenul, mai ales fiind dată trista stare a fiului în momentul despărțirei de tatăl plecat așa de rușinos. În telegrama către regina Elena, o chema cu primul tren, lucru imposibil, dânsa aflându-se la Dresda și domiciliul fiind la Florența, și cam milităresc, mai ales, pentru o regină. Nici nu veni decât după 9 zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-o pe cel stâng. * L-a pălmuit doar pe obrazul stâng, pentru că el e de dreapta. * În Parlamentul României se practică insultele verbale și artele marțiale. * Deși nu e tăiat de sabie, capul plecat nu se mai ridică. * A sta cu privirile în pământ înseamnă că ai pierdut ceva. * Pentru a obține performanțe mai bune, unii alergători apelează la „iepuri”; iepurii apelează la ogari. * Cum urechile nu le aud pe toate, nici ochii nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Dl. Hohenzollern știe că Doamna lui îl preferă pe Conul Vasile, care a știut s-o traducă, deși nu știe nemțește. Și eu am tradus-o nițel, deși știu nemțește. Ha, ha! El a știut să scrie și "Peneș Curcanul". Plecat-am nouă din Vaslui și cu sergentul zece. Eu nu puteam să scriu "Peneș Curcanul", poemă care, o recunosc, e foarte reușită, e o frescă minunată. Eu, totuși, am simțit în adânc drama și eroismul dela Plevna și dela Grivița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de stăpân! Ș-apoi era frumos să-i scoți portretul. Întocmai ca la un cal arab, toate vinele corpului i se vedeau sub pielea lui roșietică și lucie ca mătasa. Avea niște ochi isteți care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce-i atingeau vârful botului și ale căror mișcări reproduceau toate mișcările lui sufletești. Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru a proteja societatea civilă împotriva statului pur și simplu nu avea niciun sens. Deoarece nu exista nicio societate civilă, funcția legii era de a promova interesele statului prin reprezentarea proletariatului în lupta de clasă purtată împotriva capitaliștilor și slugilor plecate ale acestora, dar și împotriva tovarășilor rătăcitori loviți de tang-yi pao-dan. Ideea de lege care să protejeze drepturile individuale era asociată cu schimbul contractual necesitat de contradicțiile unice și alienarea din capitalism, și era prin definiție neaplicabilă într-un stat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cum nu se poate mai bine pentru tine.” Cred că tata a fost artizanul și formatorul profesional al tuturor nepoților veniți de la țară și școliți la liceele din Brăila. În marea lor majoritate au stat la noi, mama fiind sigura plecată în anii ’60 din obștea Bodaricilor și stabilită prin căsătorie în Brăila. Vlad, un verișor prin alianță, nu prin filiera directă, a stat la noi pe perioada ultimului an de liceu; era la „Nicolae Bălcescu”, la cea mai bună clasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În specialitatea lor, precum G. Țițeica și D. Pom pei, matematicieni cu renume peste hotare, sau filozoful și psihologul C. Rădulescu-Motru, geograful S. Mehedinți și alții, toți oameni prea bine crescuți și prea timizi de felul lor ca să reziste stăruințelor plecate ale mocanului viclean, venit de peste șapte sate și priceput să tundă biata oaie, ca și pe cărtu rarii cei lesne crezători și ușor de dus cu bățul, bâr-bâr! Principiile Caselor Naționale erau formulate, scurt și cuprin zător, În fruntea revistei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu cei dârji și de caracter, ținuți totdea una deoparte. Așa și cu M.B. și cu atâția alții, precum Tancred Constantinescu, omul tuturor afacerilor veroase, dar tolerat totuși de Vintilă Brătianu, bărbat onest, dar cedând Înaintea lingușitorilor și a spinărilor plecate. [...] În ediția din 2010, acest final al „Cărții a treia“ era urmat de Glossa și Catehismul. Cartea a patra „Scrieți, băieți, oricum, numai scrieți!“ Ion Heliade-Rădulescu Fostul secretar de redacție al Noii Reviste Române (1908- 1916) și al Ideii Europene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șerpilor, cu pielea mereu alta În fiecare primă vară, dar păstrând, intactă, vezica lor plină cu veninul ancestral. DRAGOSTELE NOASTRE MOR șI ELE. CHIAR CELE MAI RARE și spectaculoase. E un eveniment la care trebuie să ne gândim cu fruntea plecată și cu moartea În suflet. E mai mult decât o moarte: este o decădere, o alungare din Paradis. Durabilitatea unora din ele - lucru ce pusese În uimire pe contemporani - se datora fie unei desconsiderări a tragicelor evidențe, fie unei pudori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stânga Înfiptă În golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare ieșind din birou care pe unde a apucat.“ Marele plecat, povestitorul, avea umor! Să reținem faptul că În activitatea de administrație a Ideii Europene Costică Beldie l-a folosit mult pe fratele său, Pompiliu D. Georgescu. Acesta executa conștiincios lucrări de rutină: corespondență, legături cu abonații, socoteli bănești, Încălzirea localului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Tiraspol. Măicuța Natalia își făcuse atâtea speranțe că o să-și vadă fiul, știa și ce găină va tăia ca să i-o ducă “că doar nu m-oi duce cu mâinile în șolduri”. Ca să nu-i fure găinile, cât este plecată le va urca în podul casei, așa cum a învățat-o Valentin Țigău. Măicuța a încercat în dese rânduri să meargă la Ilie, numai o singură dată a reușit să ajungă, în rest a fost întoarsă de la Tiraspol fără să-și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
îPS Pimen. Prima surpriză neplăcută a fost că, în ciuda adresei speciale a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților către vamă, nu a fost permisă trecerea icoanei. A trebuit să vin la Palatul Culturii la Iași, aici funcționara de la serviciu de patrimoniu era plecată, cineva a căutat-o la telefon acasă dar a refuzat să vină să pună o ștampilă, așa cum au cerut cei din vama din dreapta Prutului. Am fost nevoit să las icoana la Palatul Culturii, urmând să revin în zilele următoare să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cât mai repede și, poate, să te visez... (Te-am visat o dată, nu mai știu cum, dar a fost bine.) În ceea ce privește timpul de afară, să știi că am compa sionat zi de zi, eu și ai tăi, cu voi, cei plecați și atât de lipsiți de soare; iar atunci când s-a mai încălzit, ne-am bucurat. Cât despre mânăstiri, nu le-am văzut nici eu, cu toate că am petrecut aproape o lună de zile în regiunea aceea. Îmi închipui însă că sunt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mea, și am să le fiu credincios precum am vrut și am promis. Astăzi, între trei și șapte după-amiază - singur cu mine însumi. Îmi zâmbesc cu înțelepciune și mustrare și cu puțină ironie... Celălalt Eu se apropie sfios, cu capul plecat. Ridică timid ochii, apoi, zărind zâmbetul meu, zâmbește la rândul său neîncrezător, abia perceptibil la început, apoi din ce în ce mai mult bucuria îi îneacă privirea. Un zâmbet bun, de împăcare cu sine însuși, asemănător zâmbetului de ieri, care e tot ce poate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]