3,697 matches
-
pe Saferian, pe madam Valsamaky și ceilalți. Acesta era un preaviz și Gaittany îl înțelese. - Să trăiești! telefonă el, îndată ce sosi la Casa de Artă,lui Saferian; aici Gaittany. Domnule, Pomponescu vrea să te vadă, să vină la ceai. - Să poftească, cu plăcere! răspunse Saferian. - Cum facem însă cu Ioanide, dacă vine? Într-adevăr, o confruntare Pomponescu - Ioanide, fără pregătire, ar fi fost dezagreabilă pentru Pomponescu. Pericolul consta în faptul că Ioanide era un om care, dacă-l invitai, nu venea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și tortura pe Hagienuș. Mergea cu el acasă la Pomponescu și se posta la poartă în așteptare, făcând imposibilă ieșirea Regelui Lear fără un răspuns precis. Pomponescu observă de pe geam manevra și, curios, puse feciorul să întrebe cine era staționarul, poftindu-l înăuntru când află că este fiul lui Hagienuș. Din vorbele ofițerului pricepu stratagema lui Hagienuș și nu-l trădă. - Într-adevăr, minți Pomponescu, mi-a vorbit de chestiune, însă în materie militară noi n-avem nici o trecere. Și Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțeles rețeta nu facultativ, ci imperativ. N-au plecat de lângă mine până n-am luat mizerabila sare amară. Ah! Dacă prin miracol aș scăpa de aici, ca ministru aș ordona ca osândiții la moarte să fie lăsați să moară cum poftesc. Este ridicol asta: n-ai voie să mergi la zidul de execuție constipat. Într-un fel, am înțeles filozofia doctorului și a comandantului închisorii: osânda la moarte e o pedeapsă morală, aplicată unui om sănătos, capabil de toate crispațiile conștiinței
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrucît îi privea, faptul se explica într-un mod simplu. Invitațiile nu fusese, din greșeală, transmise. Chiar și mai înainte, când casa lui era frecventată, Pomponescu era nervos dacă un invitat întîrzia. Își simțea toată ziua stricată. Odată, fiind ministru, poftise la prânz pe un tânăr, fost elev al lui, abia întors din străinătate, care însă, nefiind suficient de atent și neînțelegînd bine vorbele ministrului aruncate în învălmășeala sălii de audiență, omisese a veni. Lucrul era fără importanță, deoarece era vorba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de reclamă. Invitarea lui Pomponescu deocamdată i se părea improprie și de altfel credea că fostul ministru n-ar accepta-o. În schimb, Gaittany o ținea numai în mese și recepții la Casa de Artă, la care se ferea să poftească pe Pomponescu, pentru motivul că-l socotea indezirabil și nu voia să-l pună față-n față cu actualii săi vrăjmași. Gavrilcea era personajul invitat sistematic de Gaittany cu cele mai mari prevențiuni și onoruri. Ar fi fost de ajuns
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de destituire a profesorilor ostili Mișcării. G. Călinescu Pomponescu, cu un gest distrat, acceptă și acest pahar. - Ioanide e tare acum, conchise implacabilul Gulimă-nescu, numai el ar putea opri decretul. Din nefericire, e supărat pe dumneata. Ex-ministrul renunță a mai pofti la masă un oracol atât de sinistru și-i întinse mâna foarte obosit. Ar fi preferat să se întîlnească cu Ioanide. Pomponescu ar fi dorit să stea de vorbă pe larg cu un om bine informat ca Gaittany, spre a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum zicem noi, "romînii culți" din Romînia? Ce substantiv folosim când vorbim de starea celui sătul? Sațietate. Mă scol, scriu rândurile astea, și mă duc să adorm liniștit. La fel de fericit s-a simțit pesemne Noica, în Maramureș, când o femeie, poftindu-l în casă printr-o ușă nefiresc de îngustă, i-a spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea zice cu drept cuvânt că sunt ale noastre și nu străine. Văd că vă înțelegeți cu toții ca să avem școale confesionale sau bisericești. Văd că cunoașteți că numai ele ne sunt de folos. Acum nu ne rămâne alta decât să poftim pe comitetul ce se va alege ca în adresa ce se va face cătră minister să, se scrie și această, dorință a noastră, adică că poporul nostru drept - credincios dorește și voiește a avea ca până acum școale confesionale sau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
transilvan și pe la ministeriu. În ministerul de culte - cel mai însemnat pentru noi - aveam chiar un secretar de stat. Astăzi nu mai este nici chiar un concipist măcar, toți sunt parte demisionați, parte pensionați în etatea cea mai viguroasă. Cine poftește putem servi și cu numele. comiți resp. capitani supremi aveam în Arad, Caraș, Cetatea de Piatră, Zarand, Făgăraș, Năsăud, Alba superioară și Doboca, astăzi "cu deosebire" de aceștia în țara întreagă nici unul nu mai avem. La înaltele curți judecătorești, parte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu manufacturi străine, - dar aicea se mărginea totul și așa ar fi trebuit să rămâie. Meseriași și proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie și era strâns legată cu contribuția de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nimene nici când, și de la care, chiar când îi poftești, știu a se sustrage, făcîndu-se sudiți austriecești, deși sânt născuți în România din supuși rusești și n-au văzut Austria cu ochii. C-un cuvânt evreul nu merită drepturi nicăiri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ar fi trebuit să rămâie. Meseriași și proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie și era strâns legată cu contribuția de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nimene nici când, și de la care, chiar când îi poftești, știu a se sustrage, făcîndu-se sudiți austriecești, deși sânt născuți în România din supuși rusești și n-au văzut Austria cu ochii. C-un cuvânt evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu muncește; iar traficul și scumpirea artificială
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
graniță și că banda au rupt-o după aceea de fugă. "Egyetertes" spune că niște tineri unguri s-ar fi rămășit că vreo câțiva din d-nialor, ivindu-se la margine, or să puie în spaimă România întreagă. Vorbă să fie! Poftească numai și vor vedea atuncea de ce soi este spaima noastră. Nu știm zău dacă vreunul din "sperietori" s-ar întoarce neciuruit în fericita Ungarie. Nouă ni se pare că "Romînul" dă o prea mare importanță focului de paie din Ungaria
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noțiune și reprezentațiune comună nu ne-om certa de loc cu d-nul recenzent, numai pentru că ne sânt foarte indiferente ideile d-sale filozofice. După noi orice reprezentare comună e abstracție, orice abstracție noțiune, orice noțiune cuprinde esența sau, daca poftește, chintesența lucrurilor. Daca d-nia lui confundă așa-numita "phantasma" cu reprezentarea comună nu e vina noastră, dar pentru a-l lămuri nu vom pierde nici timp, nici tipari. Noțiunea cuprinde dar într-adevăr esența lucrurilor ce s-au prezentat conștiinței
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu o cerere de vasalitate, femeii i se impune, din start, obediența în cămin, supunerea deplină în fața dorințelor masculine, ce pot dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu dezinvoltură, pe un ton persiflant, în fața soțului: „iar de mă aflu întru păcat de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prima povestire a zilei a patra, își apără iubirea în fața unui tată autoritar, care ținea cont doar de normele sociale ale timpului, nutrește sentimente puternice pentru bărbatul ales, pledează pentru împlinirea prin iubire, arătând că instinctul uman nu trebuia negat: „poftesc și eu trupește” 917 , dragostea convertindu-se, după spusele femeii, într-un „prea firesc păcat”918. Sinuciderea ei are un aspect dramatic, există în toate gesturile femeii o poezie a despărțirii, un legământ puternic între cei doi îndrăgostiți: în cupa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adăugau cele ale câtorva pelerini. Pe aceștia din urmă, care tocmai erau pe cale să părăsească Delfi, ar fi fost nepotrivit să-i ocolesc ori să nu iau În seamă ceea ce Își doreau cu atâta râvnă să audieze. Așa că i-am poftit să ia loc pe scările templului lui Apollo (B) și, pe când Înjghebam discuția, susținut de Întrebările lor, mi-au revenit În minte cele ce odinioară, cu prilejul vizitei lui Nero În Grecia, le auzisem eu Însumi de la Ammonios 4 și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Își termină expunerea, prietenul meu, Theon, pe care tu, Sarapion, l-ai cunoscut deja, Îl Întrebă pe Ammonios dacă Îi este Îngăduit și dialecticii, (E) al cărei renume fusese adineaori știrbit, să-și rostească părerea la rândul ei. Ammonios Îl pofti să ia cuvântul În favoarea dialecticii. Iată pledoaria lui Theon: „Adevărul este că dialecticianul cel mai de frunte poate fi considerat Însuși Apollo, așa cum o dovedesc În mare parte oracolele sale. Căci neîndoielnic el știe tot atât de bine să formuleze enigmele pe cât
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
De asemenea, aceasta nu trebuie să mănânce fructe îngemănate, pentru a nu naște gemeni. Ea nu trebuie să mănânce nimic de furat, pentru ca trupul copilului să nu aibă semne. Pe timpul purtării sarcinii, gravida era tare pofticioasă. Tot ceea ce vede și poftește trebuie să mănânce sau să guste, astfel există pericolul de a pierde sarcina. Trebuie să strângă surcele de pe rindea, ca să aibă copilul părul creț. După obiceiul locului, pe tot parcursul timpului, de când începeau durerile facerii și după aceea, femeia gravidă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mergea cu o ploscă cu vin și invita oamenii la nuntă. Alaiul mirelui pleacă spre casa miresei; ajuns la mireasă, la intrarea în curte este întâmpinat de tatăl miresei, care iese înainte cu pâine și sare zicând: „Dragi nuntași, ia poftiți Și fiți bineveniți Vă primim cu voie bună, După datina străbună. Bucuroși vă stăm în cale Cu vin, pâine și cu sare.” În pragul casei, soacra mare întâmpină mirii cu o tavă pe care se află pâine, sare și două
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
gras au tăiat, Porcul l- au înjunghiat, Vin și țuică au cumpărat Și-n grabă s-au apucat De-au făcut cum veți vedea Ca la ei la nimenea, Borș, sarmale, friptură, Cât mai multă udătură, Iar ca să vă convingeți, Poftiți de vedeți Și-acu la urmă Vă zic „poftă bună!” La început, li se dă mirilor să mănânce un ou fiert împărțit în două. Când li se dau darurile, vornicul glăsuiește (pentru naș): "Deci te rog, cu rugă, Să-ți
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu o cerere de vasalitate, femeii i se impune, din start, obediența în cămin, supunerea deplină în fața dorințelor masculine, ce pot dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu dezinvoltură, pe un ton persiflant, în fața soțului: „iar de mă aflu întru păcat de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prima povestire a zilei a patra, își apără iubirea în fața unui tată autoritar, care ținea cont doar de normele sociale ale timpului, nutrește sentimente puternice pentru bărbatul ales, pledează pentru împlinirea prin iubire, arătând că instinctul uman nu trebuia negat: „poftesc și eu trupește” 917 , dragostea convertindu-se, după spusele femeii, într-un „prea firesc păcat”918. Sinuciderea ei are un aspect dramatic, există în toate gesturile femeii o poezie a despărțirii, un legământ puternic între cei doi îndrăgostiți: în cupa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scenei o atacă și Țircădău pe Zița cu șicul de la baston. Tot în culise se bat Popa Pripici și dăscălimea în Scrisoarea pierdută. Jupân Dumitrache îl capturează însă pe Rică în plină scenă, cu scopul de a-l întreba: „Ce poftești măi musiu?” Spiridon e bătut de Dumitrache cu biciul: „Sfântul Neculai”. Mai periculoasă decât șicul lui Țircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o îndreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]