4,456 matches
-
devenit astfel cel mai important teatru de război și numeroase forțe și resurse materiale au fost transferate aici. În ianuarie 1920, Armata Roșie a început concentrarea a aproximativ 700.000 de militari pe malurile râului Berezina și în Belarus. Atunci când polonezii lansaseră ofensiva spre Kiev, Frontul sovietic de sud-vest avea avea aproximativ 82.800 de soldați, din care peste 28.500 în prima linie. Polonezii se bucurau de o anumită superioritate numerică, de 12.000 până la 52.000 de soldați. Atunci când
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
început concentrarea a aproximativ 700.000 de militari pe malurile râului Berezina și în Belarus. Atunci când polonezii lansaseră ofensiva spre Kiev, Frontul sovietic de sud-vest avea avea aproximativ 82.800 de soldați, din care peste 28.500 în prima linie. Polonezii se bucurau de o anumită superioritate numerică, de 12.000 până la 52.000 de soldați. Atunci când sovieticii se pregăteau de contraofensivă - la mijlocul anului 1920 - situația se schimbase. Sovieticii mobilizaseră aproximativ 790.000 de oameni, cu cel puțin 50.000 mai
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de o anumită superioritate numerică, de 12.000 până la 52.000 de soldați. Atunci când sovieticii se pregăteau de contraofensivă - la mijlocul anului 1920 - situația se schimbase. Sovieticii mobilizaseră aproximativ 790.000 de oameni, cu cel puțin 50.000 mai mult decât polonezii. Mihail Tuhacevski considera că are 160.000 se soldați „gata de luptă. Piłsudski estimase forța inamicului la 200.000-220.000 de oameni. În 1920, Armata Roșie avea 402.000 de oameni pe frontal de vest și 355.000 pe fronul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
000 pe fronul de sud-vest din Galiția. Istoricul militar rus Grigori Krivoșeev dă cifre asemănătoare - 382.000 de oameni pentru frontul de vest și 283.000 pentru cel de sud-vest. Norman Davies a urmărit creșterea forței Armatei Roșii pe frontal polonezi la începutul 1920: Comandanții Armatei Roșii care aveau să conducă ofensiva erau Lev Troțki, Mihail Tuhacevski (noul comandant al Frontului de vest), Aleksandr Egorov (noul comandant al Frontului de SV), viitorul conducător al URSS I. V. Stalin și fondatorul poliției
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
I. V. Stalin și fondatorul poliției secrete CEKA, Felix Dzerjinski Armata poloneză era formată în principal din militari care luptaseră în armatele imperiilor care stăpâniseră teritoriile poloneze. Alături de ei luptau voluntari din diferite țări, precum cei din escadrila Kościuszko. Alături de polonezi lupta Boris Savinkov și armata sa de 20.000 - 30.000 de anticomuniști ruși (în cea mai mare parte foști prizonieri de război). Savinkov a fost însoțit în Polonia de Dmitri Merejkovski și Zinaida Gippius. Forțele poloneze au crescut de la
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
începutul anului 1920. În luna august 1920, armata poloneză ajunsese la efective totale de 737.767 de soldați. Dintre aceștia, jumătate se aflau pe linia frontului. Exista o paritate relativă între cele două tabere. În momentul declanșării Bătăiei de la Varșovia, polonezii se bucurau chiar de un mic avantaj numeric și logistic. Logistica era un capitol la care ambele armate stăteau foarte prost. Cele două armate foloseau echipamente militare rămase din conflagrația mondială sau capturate în timpul luptelor recente. Armata poloneză, de exemplu
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Operațiunii Kiev" prevedea distrugerea forțelor sovietice de pe flandul sudic și instalarea unui guvern la Kiev în frunte cu aliatul Petliura. Până în aprilie, forțele poloneze au înaintat încet și constant spre est. Noul guvern leton a cerut și a obținut sprijinul polonezilor pentru cucerirea orașului Daugavpils. Orașul a fost ocupat după lupte grele în ianuarie și a fost predat letonilor. Până în martie, forțele poloneze separaseră forțele sovietice din nord (Belarus) și sud (Ucraina). Pe 24 aprilie, Polonia a început principala ei ofensivă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Operațiunea Kiev, care avea ca scop crearea unei Ucraine independente și care ar fi trebuit să fie parte a Federației Międzymorze plănuite de Piłsudski. Statul ucrainean independent ar fi devenit astfel un aliat al Poloniei în lupta împotriva Rusiei Sovietice. Polonezii erau ajutați în acest demers 15.000 de soldați ai Republicii Populare Ucrainene conduși de Simon Petliura. Pe 26 arpilie, Piłsudski declara prin „Proclamația către poporul Ucrainei” că armata poloneză avea să rămânâ doar atâta cât era necesar pentru ca un
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
către poporul Ucrainei” că armata poloneză avea să rămânâ doar atâta cât era necesar pentru ca un guvern legal ucrainean să preia controlul asupra teritoriului național. În ciuda oricăror declarații, realitatea a arătat că numeroși ucraineni îi urau în măsură egală pe polonezi și pe bolșevici și de aceea nu au primit cu bucurie înaintarea polonezilor. Armata a 3-a poloneză a căștigat cu ușurință ciocnirile cu Armata Roșie în Ucraina, dar forțele roșii s-au retras cu pierderi minime. Forțele combinate polono-ucrainene
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
necesar pentru ca un guvern legal ucrainean să preia controlul asupra teritoriului național. În ciuda oricăror declarații, realitatea a arătat că numeroși ucraineni îi urau în măsură egală pe polonezi și pe bolșevici și de aceea nu au primit cu bucurie înaintarea polonezilor. Armata a 3-a poloneză a căștigat cu ușurință ciocnirile cu Armata Roșie în Ucraina, dar forțele roșii s-au retras cu pierderi minime. Forțele combinate polono-ucrainene au cucerit Kievul pe 7 mai, întâlnind doar o rezistență nesemnificativă. Ofensiva poloneză
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
În nord, forțele poloneze s-au descurcat mult mai rău. Armata I-a poloneză a fost învinsă și a fost silită să se retragă, urmărita de Armata a XV-a rusă, care a ocupat teritoriile dintre râurile Daugava și Berezina. Polonezii au încercat să obțină un avantaj atacând flancurile expuse ale rușilor, dar forțele de învăluire nu au reușit să stopeze înaintarea sovieticilor. La sfârșitul lui mai, frontul se stabilizase pe micul râu Auta, iar forțele sovietice au început pregătirile pentru
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a lui Semion Budionnîi. Atacurile repetate ale cavaleriei cazacilor lui Budionnîi au rupt frontul polono-ucrainean pe 5 iunie. Sovieticii au atacat în continuare cu unități de cavalerie mobile ariergarda poloneză, țintind căile de comunicație și de aprovizionare. Până pe 10 iunie polonezii se retrăgeau de-a lungul întregului front. Pe 13 iunie, forțele poloneze și cele ucrainene ale lui Petliura au lăsat Kievul să cadă în mâna bolșevicilor. Pe 30 mai 1920, generalul Alexei Brusilov, ultimul commandant-șef al armatei țariste, a publicat
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
nord-vest sovietic condus de tânărul general Mihail Tuhacevski. Efectivele acestui front depășeau 108.000 de infanteriști, 11.000 de cavaleriști, dotați cu 772 de piese de artilerie și 2.913 mitraliere. În câteva puncte cheie, sovieticii îi copleșeu numeric pe polonezi în proporție de patru la unu. Tuhacevski și-a lansat ofensiva pe 4 iulie de-a lungul axei Smolensk-Brest-Litovsk, traversând râurile Auta și Berezina . Corpul al III-lea de cavalerie condus de Hayk Bzhishkyan trebuia să învăluiască forțele poloneze prin
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
numerică a rușilor și-a spus cuvântul până în cele din urmă. Datorită apărării eroice a unităților poloneze, planul lui Tuhacevski de a rupe frontul inamic și de a-l împinge în mlaștinile Pinsk a dat greș, dar până pe 7 iulie polonezii au fost obligați să se retragă pe întreg frontul. Polonezii au încercat coagularea unei noi linii de rezistența pe linia "tranșeelor germane", o zonă puternic fortificată din timpul Primului Război Mondial, care oferea o posibilitate reală de stopare a ofensivei rusești. Încă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
urmă. Datorită apărării eroice a unităților poloneze, planul lui Tuhacevski de a rupe frontul inamic și de a-l împinge în mlaștinile Pinsk a dat greș, dar până pe 7 iulie polonezii au fost obligați să se retragă pe întreg frontul. Polonezii au încercat coagularea unei noi linii de rezistența pe linia "tranșeelor germane", o zonă puternic fortificată din timpul Primului Război Mondial, care oferea o posibilitate reală de stopare a ofensivei rusești. Încă o dată însă, efectivul al trupelor poloneze s-a dovedit insuficient
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
reală de stopare a ofensivei rusești. Încă o dată însă, efectivul al trupelor poloneze s-a dovedit insuficient. Corpul al III-lea de cavalerie al lui Bzhishkyan, sprijinit de forțele lituaniene, a cucerit orașul Wilno pe 14 iulie, forțându-i pe polonezi să se retragă din nou. În sud, în Galiția, cavaleria generalului Semion Budionnîi a avansat adânc în spatele frontului polonez, capturând orașul Brodno și apropiindu-se de Lwów și Zamość. La începutul lui iulie, devenise clar pentru polonezi că obiectivele Rusiei
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
forțându-i pe polonezi să se retragă din nou. În sud, în Galiția, cavaleria generalului Semion Budionnîi a avansat adânc în spatele frontului polonez, capturând orașul Brodno și apropiindu-se de Lwów și Zamość. La începutul lui iulie, devenise clar pentru polonezi că obiectivele Rusiei nu erau doar de a le împinge granițele către apus, ci chiar de a șterge din nou de pe hartă Polonia independentă. Forțele rusești au avansat necruțător către apus cu 32-35 kilometri pe zi. Grodno în Belarus a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
s-a apropiat la doar 100 de kilometri de Varșovia . Fortăreața Brześć, care trebuise să fie cartierul general al contraofensivei poloneze, a fost cucerit la primul atac al Armatei sovietice a XVI-a. Frontul sovietic de sud-vest îi scoseseră pe polonezi din Ucraina. Înaltul Comandament Sovietic, la insistențele lui Tuhacevski, a ordonat Armatei de cavalerie I să mărșăluiască către Varșovia din direcția sud. Semion Budionnîi nu s-a supus acestui ordin datorită ranchiunei existente între comandanții Frontului de Sud-vest, generalii Tuhacevski
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
spărtură în liniile Armateri Roșii, dar în acealăsi timp a deschis calea spre capitala Poloniei. Cinci armate rusești au început marșul către Varșovia. Forțele poloneze din Galiția din jurul Lwówului au contraatacat cu succes încetinind avansarea sovietică. Astfel a încetat retragerea polonezilor pe frontul sudic, dar agravarea situației din preajma capitalei a împiedicat continuarea atacului pe acest front și avansarea către răsărit. După ce sovieticii au cucerit orașul Brześć, atacul polonez în sud a încetat, toate forțele disponibile fiind mutate către nord pentru a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
militari sovietici i-a costat scump pe aceștia în bătălia decisivă a campaniei, bătălia de la Varșovia. Pe 28 iulie la ordinul Partidului Bolșevic, s-a format în Białystok un guvern marionetă polonez, Tymczasowy Komitet Rewolucyjny Polski, (TKRP, "Comitetul Provizoriu Revoluționar Polonez"), care avea ca sarcină organizarea administrației în teritoriile poloneze cucerite de Armata Roșie TKRP nu s-a bucurat de sprijinul populației poloneze, oficialii acestui guvern fiind recrutați în special din rândul membrilor minorităților, în special bieloruși și evrei. În momentul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
bolșevismului rus În timpul Bătăliei de la Varșovia, guvernul polonez i-a internat pe toți voluntarii evrei în lagăre indiferent de grad. Premierul britanic David Lloyd George, care era interesat să negocieze un tratat comercial favorabil cu bolșevicii, a făcut presiuni asupra polonezilor să accepte pacea cu sovieticii în condițiile propuse de aceștia din urmă și a refuzat să acorde Poloniei orice fel de ajutor care i-ar fi slăbit pe „albi” în războiul civil. În iulie 1920, Londra a anunța că va
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Congress au amenințat cu greva generală în cazul în care Londra ar fi ajutat „Polonia Albă” și astfel nicio armă destinată Varșoviei nu a prărăsit până la urmă porturile britanice. David Lloyd George nu a fost niciodată un sprijinitor entuziast al polonezilor, iar oferta de ajutor a fost datorată presiunilor exercitate de membrii de dreapta ai cabinetului său precum George Curzon și Winston Churchill. În prima decadă a lunii iunie 1920, premierul Władysław Grabski a plecat la Spa (Belgia) ca să ceară sprijinul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
ofensiva pe Linia Curzon pe care să o accepte ca linie de demarcație temporară cu Polonia, până când avea să fie negociat traseul definitiv al frontierei. În cazul în care sovieticii aveau să refuze, britanicii amenințau că îi vor ajuta pe polonezi cu prin toate mijloacele posibile. În realitate, acestea erau foarte limitate, datorită situației politice interne complicate din Regatul Unit. Bolșevicii au respins pe 17 iulie termenii britanicilor și au făcut o contrapropunere pentru negocieri de pace direct cu Polonia. Britanicii
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
și dezvăluia primejdia „invaziei bolșevice a Europei”. Lituania fusese implicată în dispute serioase cu Polonia cu privire la controlul asupra orașului Vilnius și a regiunilor de frontieră din jurul localitățilr Sejny și Suwałki. O tentativă de lovitură de stat din 1919 orchestrată de polonezi în Lituania a provocat o ruptură și mai adâncă în relațiile dintre cele două țări. Sovieticii și lituanienii au semnat un un tratat de pace pe 12 iulie 1920. Acest tratat recunoștea Vilniusul ca parte a Lituaniei. De asemenea conținea
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
angajat de asemenea să asigure sprijin logistic sovieticilor. Această clauză avea să intre în coflict cu statutul de neutralitate proclamat de lituanieni în cazul războiului polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și a plănuit o lovitură de stat bolșevică în Lituania. Conflictul dintre Polonia și Lituania a culminat cu scurtul război din august 1920
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]