4,015 matches
-
citit niște notițe. Sau de parc-ar fi fost un robot programat să spună toate lucrurile alea - apăsai pe un buton și el îi dădea drumul. Iar în ceea ce mă privea: îmi ajunsese! Nu mai aveam nevoie de o nouă porție de umilință. Nu, mulțumesc foarte mult! Nu mai voiam să-mi înghit furia. Sincer, nu mai eram în stare să mai înghit nimic. Dar a fost delicios. Ați preparat-o chiar dumneavostră? Îmi dădusem toată silința. Nu fusese suficient. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
H. Parker, nu va precupeți nici un efort ca să-l descopere pe ticălosul care te-a cocoțat În trenul de noapte, cu destinația Marele Adios. Dar dacă ești un jurnalist justițiar, care scrie pentru revista de față, și ești ciopîrțit În porții mici În propriul tău living - asasinule, bucură-te!!! -, atunci șeful Parker și mongoloizii lui moraliști, mizantropi și tembeli Își vor pune palmele În sîn (bine bătătorite de cîte peșcheșuri au Încasat) și vor fredona „justiția e o chestie trecătoare“, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul Îi verifică actele și Înclină din cap. Porțile de oțel lunecară În locașul lor din stîncă. Jack intră. Un omuleț uscățiv Îl Întîmpină Înaintea porții intermediare: — Sergentul Vincennes? SÎnt agentul Goddard de la Biroul Penitenciarelor. Strîngere energică de mînă. — Ți-a spus Exley despre ce este vorba? — Mi-a spus Bob Gallaudet. Lucrezi la Nite Owl și la niște cazuri colaterale de conspirație infracțională și crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
asculți ce-ți zic. Mă ocup de mult de restrîngerea criminalității de mare anvergură, pentru ca eu și cîțiva dintre colegii mei să avem parte Într-o bună zi de o binemeritată recompensă. Iar ziua aceea va sosi curînd. În calitate de coleg, porția care Îți va reveni va fi destul de frumoasă. Flăcău, vom avea la dispoziție mijloace mărețe. Închipuie-ți cum ar fi să dispui de mijloacele necesare ca să ții sedată toată scursura cioroiască. Poți să extrapolezi pornind de aici. Un italian nedisciplinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o trusă d-aia de amator. De ani de zile Îl aud cum glumește, zicînd că-i protejează mîinile la trebușoarele lui intime, și-abia acum pricep ce voia să zică. — Opiu? Poate să facă rost? — Panarama aia fură din porția mea! Dom’le, tre’ să mă crezi! Parcă Începea... — Datele asasinatelor te plasează În locul potrivit ca să fii tu făptașul. Doar tu. Evidența concertelor arată că au fost cu tine mereu alți tipi, deci cum poți să...? Dublu e managerul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
avea aproape șaizeci de ani, așa scria, deci nu prea sunt șanse să mai fie printre noi. Ceea ce înseamnă că urma s-a cam răcit. — Începi să faci și tu pe detectivul, nu? spuse Fiona, luându-și cu lingura o porție modestă. Totuși, ce rost au toate astea? Mai are vreo importanță ce s-a întâmplat acum treizeci de ani? — Este evident că e cineva care așa crede, dacă sunt în stare să pătrundă în editura cu care lucrez și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu, cu o mică pungă de plastic, umplută pe jumătate cu produse de la supermarketul local. Luasem o jumătate de litru de lapte, câteva doze de băuturi nealcoolice, un pachet de biscuiți cu cacao, patru ciocolate Mars, o pâine și o porție de cârnați cu păsat „Încălzește și mănâncă“ produși de Grupul Brunwin, pe care am pus-o imediat în cuptor, înainte de a băga celelalte cumpărături în frigider sau un dulapurile din bucătărie. Douăzeci de minute mai târziu, când sosise momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
persoane era adunată în jurul mesei: pater familias sănătos și cu dinți albi, doi copii cu obraji rumeni și ochii sticlindu-le de poftă și tânăra și frumoasa lor mamă cu fața luminată de o strălucire aproape extatică în timp ce punea ultima porție de cârnați cu păsat în fața soțului ei, de parcă această mâncare, victoria finală care încununa o zi de muncă cinstită și împlinirea îndatoririlor de soție, îi aducea confirmarea supremă a respectului de sine. Suntem asaltați zilnic de asemenea fantezii, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
confirmarea supremă a respectului de sine. Suntem asaltați zilnic de asemenea fantezii, și eu am devenit imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie. Cârnații ocupau jumătate din farfurie și păsatul, cealaltă. Farfuria era pe o masă și de fiecare parte a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Brunwin pe care am cumpărat-o. Îmi amintesc că în noaptea aceea mi-a fost foame. În timp ce se întorcea din Lake District, la numai cincisprezece kilometri de fermă, George a oprit mașina la marginea drumului și a stat puțin în fața porții, privind dincolo de mlaștini. Era destul de treaz, nu era nici măcar mahmur (în ultimul timp nu mai era mahmur), dar simțea o apăsare ciudată, parcă avea o presimițire rea. Ca de obicei, revederea cu soția lui îl înspăimânta; și mai grav era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
entuziasmat și nereușind. — Dar, spuse ea, evident dezamăgită de reacția mea, probabil că vrei să lucrezi. N-aș vrea să intervin între tine și muza ta. — Despre ce e vorba? O nouă carte? întrebă Graham servindu-se cu încă o porție de orez. Cam așa ceva. Graham a citit prima ta carte, spuse Joan. Nu-i așa? — Am început-o. Luă o îmbucătură imensă și o îndesă pe gâtlej cu puțin vin. Dar n-am putut să merg mai departe de primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
național. Dacă aș fi în locul tău, Michael, m-aș repezi rău la ei luni. Ce rost are? am spus, plimbând un bob de fasole prin farfurie. Ploaia bătea tot mai tare în geam și când Joan ne servi a doua porție de jeleu, se văzu un fulger, urmat de un trăsnet cumplit. Îmi plac furtunile, spuse ea. Simți atmosfera pământului. Când deveni clar că nimeni nu avea nimic de adăugat la observația ei, spuse vioaie: Știți ce am întotdeauna chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fete și am văzut cum se Întorc să vadă dacă nu sunt cumva vreo somitate. Fâs. Am planat repede și scurt pe lângă niște fripturi senzaționale de miel și cotlete de vițel și, cu un efort de voință, am virat pe lângă porția de pizza cu roșii uscate la soare și brânză de capră (care se lăfăia pe o măsuță exilată Într-un colț al Încăperii, pe care toată lumea Îl numea „Colțul Hidrocarburilor“ă. Nu mi-a fost la fel de ușor să navighez pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prin cap să-i spun ce se petrecuse, Îmi doream cu ardoare ca ea să fie o colegă amabilă, Îmi doream să formăm cu adevărat o echipă, dar știam că nu aș face decât să mă aleg cu o nouă porție de abuz verbal. Ceea ce nu-mi doream câtuși de puțin În clipa aceea. — A fost peerfect. Nici o problemă. Luau masa și am lăsat toate exact acolo unde mi-ai spus. — E-n regulă. Ei bine, o să faci treaba asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
carne din care se scurgea la sânge de Înecase vasul de tot, carne atât de crudă, de ziceai că abia dacă atinsese grătarul. Prezent. Doi cartofi copți, fiecare cât un pisoi, fiecare aburind. Prezent. Un vas mai mic cu o porție de piure cu smântână și unt. Opt tulpini perfecte de sparanghel, cu vârfuri care păreau moi și zemoase și capetele de jos curățate perfect, de li se vedea albeața. Prezent. Și mai era și un vas plin de unt topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un ceiuț ori poati vrei un paharuț di vin, aici la umbra nucului, ca tari-i cald afarâ...câ mai târzâu pi la vro patru, mă apuc iar di soba lu' Oșlobanu, câ az vreu s-o termin. Stau în fața porții, neștiind ce să fac, țintuită de stâlpul de piatră și nu îndrăznesc să mă mișc incă. Poate ar trebui să-mi fac curaj și să deschid poarta sa intru. Dar nu o fac. Îi privesc încă, pe cei doi cum
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cum ridică o sprânceană argintie. Mă zăresc În oglinda din hol. Remarc că nu sunt Îmbrăcată În cămășuța de noapte. Port sutienul Agent Provocateur. 3.57: Lui Emily Îi e rău. Neastâmpărul, cred eu: prea multe ciocolățele Tweeny, plus o porție neobișnuit de mare de timp petrecut cu mami. Doar ce termin de vorbit cu firma producătoare de cauciuc japoneză și mă bag În pat lângă Richard, care sforăie, când aud un țipăt din camera alăturată, un țipăt ca de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
m-am uitat la fețele tulburate ale celor de la masă, mi s-a părut mai sigur să o las să se stingă precum chemarea unui corn de vânătoare. Donald și-a Împins ochelarii pe nas și și-a pus o porție de păstârnac, pe care știu că-l detestă. Barbara și-a dus mâna la gât, Încercând parcă să acopere roșeața produsă de șoc. Nici dacă i-aș fi anunțat că mi-am băgat implanturi cu silicon În sâni, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai puțin capacitatea profesională de a o face. Noi două, Momo Gumeratne și cu mine, vom face cunoscut cât de dedicați sunt cei de la EMF diversității, dedicare al cărei apogeu a fost, până acum, includerea În meniul bufetului a unor porții de tacos. Plus, nu am găsit Încă animator pentru ziua lui Emily. Plus, trebuie să-mi iau de la curățătorie hainele pentru prezentarea finală. Plus, sunt sigură că mai era un „plus“. La dracu’. Asta-mi mai trebuia, o notificare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
King’s Cross, mă urc Într-un tren spre York, pentru o conferință. Îmi dau voie să mă gândesc la Jack numai de două ori pe oră, un act de voință incredibil, ușor compromis de faptul că mi-am epuizat porția Înainte să plecăm din gară. Când Îmi amintesc cum Îl sărutam și-apoi cum mă săruta el la Sinatra Inn, simt cum mă topesc ca metalul pe dinăuntru. Mă simt plină cu aur. Trenul se cabrează și mugește din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al alocării activelor, al „atribuirii“ și strategiei. Specialitatea ta. Tânărul Guy te-a ridicat În slăvi vineri seara, ne-a spus cât de bine te descurci ținând cont de... — Ținând cont de ce? E, știi tu cum vorbesc băieții la o porție de curry. Nu, nu știu. Mi-ar plăcea să ies Împreună cu Rod și echipa vineri seara când se mănâncă mâncare indiană chiar și numai ca să-l opresc pe nemernicul ăla de Guy să-mi mai vâneze slujba, dar a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cei mici să mănânce quiche În loc de asta, În cazul În care aceasta ar fi făcută din ingrediente provenind de la o fermă, și nu dintr-o eprubetă. „Dacă zici tu“, spune Paula cu veselie. La masă, când Îi ofer lui Ben porția de quiche, gurița lui aproape imaculată se contorsionează, devenind o tăietură plină de durere. Începe să plângă cu sughițuri, abia reușind să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plină de durere. Începe să plângă cu sughițuri, abia reușind să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin sau gri de in, stând cu spatele drept și mâncându-și porția de haricots verts, se Întorc și se uită la barbarii de anglo-saxoni. După ce ia o gură, Emily ne anunță că nu vrea quiche pentru că are gust de ou. Vrea chiftele de pui. Paula nu spune „Ți-am zis eu“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
te rog. Em decapitează pliculețele de zahăr și le varsă peste tot pe masă. Cădem la o Învoială: poate să facă un munte de zahăr pe care să poată schia brelocul ei cu Minnie Mouse, dar numai dacă-și mănâncă porția de quiche și trei păstăi de fasole verde. Nu, mai bine cinci păstăi de fasole verde. OK? Mi-aș dori să fiu mai relaxată, dar un bâzâit din creier Îmi spune că am uitat ceva. Ce mai era? Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un guler dezgustător ca de cauciuc de mâzgă Întărită În jurul capacului care seamănă cu buzele lui Mick Jagger. Cartofi prăjiți și pește? Bun, dar nu am pește și nu am făcut cartofi prăjiți În viața mea. Aș putea lua o porție mare de cartofi prăjiți de la McDonald’s și să-i Înfășor Într-un ziar, dar imaginați-vă numai expresiile nazistelor Într-ale mâncatului sănătos conduse de Alexandra Law, Maica Superioară. În spatele raftului cu cereale descopăr două borcane de dulceață Bonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]