3,471 matches
-
Biserica și antisemitismul". Chiar și când sunt antisemiți, catolicii par bântuiți de erotism. Tocmai atunci când vor să pară exact invers. 05 august 2002 Cu coșul de rufe murdare în brațe, mă îndrept către spălătoria de la subsolul căminului de studenți. Un porumbel gri, grav rănit, se găsește chiar în fața ușii de la intrare. Imaginea ochilor săi este impresionantă: nu durerea se face remarcată, ci resemnarea. O pasăre care știe că o așteaptă moartea. "Atitudinea intelectualului oriental față de cel occidental este prea complexă pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să precizeze ca un copil) ? Ceramică de Ilfov [sic !], ouă pictate de la Agapia, pământ de la Agapia (demonii trecutului, când pământul se purta în pungulițe de piele, la gât?) câteva pietre și scoici de pe malul Mării Negre, un bostan și pene de porumbel ! Impresionant, aș dori să știu cine este autorul unui astfel de cadou național-suprarealist ! 05 martie 2005 Fragments d'un journal, 1979-1985. Volumul se termină cu o notă de o simplitate absolută, cu atât mai impresionantă. Eliade la Roma, așezat pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iulie. Este traumatizat pe vecie de coșmarul pe care l-a trăit în Liban la vârsta de doi ani, războiul civil etc. Iar acum v-ați revenit ?, îl întreabă cu un ton gângurit-învăluitor una dintre prezentatoare, posesoare norocoasă a dalbi porumbei erotici care se ițeau din despicătura decolteului său generos și sexy. Normal că mi-am revenit, doar de aia sunt creștin ortodox, răspunde ofuscat K-Maro. Purtătoarea de porumbei nu mai înțelege nimic, dar are gură setată pe zâmbet automat, de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întreabă cu un ton gângurit-învăluitor una dintre prezentatoare, posesoare norocoasă a dalbi porumbei erotici care se ițeau din despicătura decolteului său generos și sexy. Normal că mi-am revenit, doar de aia sunt creștin ortodox, răspunde ofuscat K-Maro. Purtătoarea de porumbei nu mai înțelege nimic, dar are gură setată pe zâmbet automat, de televiziune, ceea ce-i permite să depășească momentul. Aplauze automate din studio. Uneori prostia poate fi extrem de "profundă", rivalizând cu cea mai ascuțită inteliență. Am rămas pe gânduri. La
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
15 oameni - de o parte polițiști, de cealaltă negri și albi antirasiști - își strigă din adâncul plămânilor tot ceea ce cred și gândesc unii despre alții. Profesorul Lorenz (zoolog) descoperă că lupul își iartă învinsul care-și întinde supus grumazul, spre deosebire de porumbel, care e mult mai feroce în rarele cazuri când își biruie adversarul. La Covina, lângă Los Angeles, 17 polițiști din cei 57 sunt aruncați în închisoare printr-un ordin al șefului lor, care socotește că astfel se realizează un pas
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca urmare a experienței nucleare americane din Nevada, la 6 decembrie. Nivelul normal al radioactivității este de 0,1 pCi/m3 aer. Richard Burton cumpără cu 37.000 dolari celebra perlă în formă de pară, mare cât un ou de porumbel - „Peregrina” -, pentru a o dărui lui Liz Taylor, la împlinirea a 37 de ani. Fosta regină a Spaniei, Victoria Eugenia, contestă autenticitatea perlei cumpărate de Burton. Acuzatul: Pisica a căzut pe fereastră... Președintele: Să lăsăm vorbăria: pisica a căzut în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și pustiitori. Torța partidului a fost, astfel, torța timpului.“ (Contemporanul, 20 decembrie 1974) NICOARĂ Mara „Cuvântul partidului pregătește pentru noi recolte ogoare, Cuvântul partidului în noi furnale crește flori de foc, Oamenii sunt fericiți, când clipesc, Văzduhul se umple de porumbei albi. Cum este plin ochiul Mării Negre de valuri, Este plin ochiul meu de cântece Întru cinstirea celei mai frumoase țări; Republica Socialistă România!“ („Cuvântul partidului“, Vatra, 20 ianuarie 1978) „Primei femei a țării, Omagiul țării ntregi! Stă steaua lângă stea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a țării, Omagiul țării ntregi! Stă steaua lângă stea, pe bolta veșniciei; Alături Marele Bărbat, vegheze Drumul de glorie al României.“ („Omagiu“, Scînteia, 8 martie 1986) „În anotimpul fără seamăn al istoriei noastre, Copiii se joacă în parcuri fericiți, Când porumbeii păcii veghează sub zările albastre, Președintele nostru își dăruiește zilele și nopțile patriei, Muncind mai mult decât oricare, Să fie viitorul o stea de aur Și patria să fie mereu în sărbătoare.“ („Flori de Mai“, Scînteia, 3 mai 1987) „Îl
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în ciuda defectului fizic, a muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice. Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când învârtea la rufele din cazan și o ajutam uneori să întindă cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și aud că nu e prima dată tovarășul muzician e dornic să se manifeste. Am să vă încropesc eu imediat un raport de tulburare a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Și aud că nu e prima dată tovarășul muzician e dornic să se manifeste. Am să vă încropesc eu imediat un raport de tulburare a liniștii publice, de acțiune împotriva regimului și o să vă duc eu frumos, așa, de aripioare, porumbeii lu’ tata, la secție, să vie mă-ta să te pupe rece, măi, artistule...“ Milițianul gras făcu un semn celor doi soldați care-l însoțeau, ăștia îl apucară iute pe Gabriel de-o aripă și pe fată de păr și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pereche, pe lângă altele câteva. Eu trebuia să mă urc cu tălpile pe unul din genunchii lui (pe celălalt, lipit de podea, își sprijinea corpul) și să stau dreaptă și cu mâinile în sus, ca o statuetă a libertății, ca un porumbel al păcii încordat, prinsă bine de picioare de brațele lui destul de puternice. Horor. Toată simpatia mea pentru el a dispărut din cauza tălpii mele care nu se simțea bine pe genunchiul lui. Talpa mea de fetiță încă pe genunchiul de aproape
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și, roșu de indignare, ne-a muștruluit, adăugând, în culmea furiei, că, în fond, n-avem decât să rămânem soldați, că armata nu-i pentru oricine și nici nu e obligatorie... Aha! Carevasăzică nu era obligatorie! Îi ieșise lu’ nenea porumbelul pe gură. Ne-am dus glonț spre cămin, ne-am făcut bagajele. Din zeci de fete, una singură a ajuns locotenentă, toate celelalte am plecat în vacanță. Mă întreb și acum dacă fata aia s-a dus singură la poligon
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
L.), Pițigoiul vânăt (Parus coeruleus L.), Pițigoiul mic (Parus ater L.) Pițigoiul cu moț (Parus cristatus L.), Scorțariul ( Parus caudatus L., Sitta europaea L.), Scorțariul mic (Certhia familiaris L.), Pupăza (Tichodroma muraria L., Upupa epops L.). Din familia Gyratores avem: Porumbelul sălbatec (Colunba palumbus L, Columba oenas L.) și Turturica (Turtur vulgaris L) Din familia Rasores: Cocoșul sălbatec (Tetrao orogallus L.), Găinușa de alune (Tetrao bonasia L.), Potârnichea (Perdix cinerea Briss), și Pipălaca (Tetrao coturnix L.) Din familia Grallatores cunoaștem: Fluierariu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fie tăiate, era prea puțin. El voia să aibă o pasăre numai a lui. Se gîndea să strîngă bani și să-și cumpere o găină, pe care s-o păstreze și să nu-i dea voie nimănui să o taie. Porumbei, cum aveau unii copii din fața blocului, n-a putut să-și cumpere niciodată. Nu-i dădea voie mama. Zicea că nu ai unde să-i ții și că fac mizerie. Da’ copiii ceilalți cum au ? Ia să facă bine să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
capul lui ! Frații săi din cuib poate mai fac din cînd în cînd și foamea... Puiul lui Dănuț, cu siguranță, se va face mult mai mare și mai puternic decît celelalte vrăbii. Cu puțin efort, poate să iasă cît un porumbel mai mic. și, bineînțeles, îi va fi foarte cre dincios lui Dănuț. Va veni la el, îi va ciuguli din palmă, i se va așeza pe umăr și toți băieții din fața blocului se vor minuna. Vrăbioiul îl va însoți tot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mei s-au încrucișat cu cei ai marelui poet, când ochii mei au putut privi umbra lui pământească. Și încă, dacă în adevăr camaradul meu mi-a arătat pe Eminescu și nu pe cine știe ce străin, care-i semăna la înfățișare. Porumbeii lui Petre Carp Răsfoind zilele acestea colecțiunea ziarului "Era Nouă", am dat peste un articol al cărui cuprins mi-a amintit o seamă de lucruri vechi, așa de vechi, încât de când le știu și până azi, "era" pe care săptămânalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ursuz ca o bufniță, altul vorbăreț ca o gaiță... În unul din cupletele aceste, Poenaru prezenta pe omul politic, oportunist, nestatornic, plimbându-se din partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond. Versul final al cupletului era: ...Un porumbel a fost. Cuvintele aceste aveau darul să provoace, regulat, invariabil fără greș, aceeași zgomotoasă manifestație la galerie. Și iată cum: În loja rezervată comitetului Teatrului Național asista, foarte adesea, d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o bufniță, altul vorbăreț ca o gaiță... În unul din cupletele aceste, Poenaru prezenta pe omul politic, oportunist, nestatornic, plimbându-se din partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond. Versul final al cupletului era: ...Un porumbel a fost. Cuvintele aceste aveau darul să provoace, regulat, invariabil fără greș, aceeași zgomotoasă manifestație la galerie. Și iată cum: În loja rezervată comitetului Teatrului Național asista, foarte adesea, d. A.C. Cuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unul din cupletele aceste, Poenaru prezenta pe omul politic, oportunist, nestatornic, plimbându-se din partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond. Versul final al cupletului era: ...Un porumbel a fost. Cuvintele aceste aveau darul să provoace, regulat, invariabil fără greș, aceeași zgomotoasă manifestație la galerie. Și iată cum: În loja rezervată comitetului Teatrului Național asista, foarte adesea, d. A.C. Cuza, pe atunci membru al acelui comitet. D. Cuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
d. A.C. Cuza, pe atunci membru al acelui comitet. D. Cuza era junimist, asta se știe. Nu însă numai membru al Junimii literare, dar și membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Junimii literare, dar și membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită. Pe atunci, el n-avea încă popularitatea la care a ajuns mai târziu nici nu profesa încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită. Pe atunci, el n-avea încă popularitatea la care a ajuns mai târziu nici nu profesa încă teoriile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită. Pe atunci, el n-avea încă popularitatea la care a ajuns mai târziu nici nu profesa încă teoriile cu care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]