4,351 matches
-
figură", posibilă", care "nu mărturisește altceva decât modul în care forma își "creează" propriul său conținut"35. Formă a distanței înseși, formă a informului pe care îl aduce la o nouă manifestare, liberă de orice determinare cauzală, eliberată în figura posibilului. Iar ceea ce posibilul figural - imaginal - semnifică este intuibil în chiar transferul de sens care dezvăluie realul: "Distanța care se cască între "figura" comună, convențională a lumii - rod al recuperării efectuate de spiritul nostru pe baza experienței empirice -, și între noua
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu mărturisește altceva decât modul în care forma își "creează" propriul său conținut"35. Formă a distanței înseși, formă a informului pe care îl aduce la o nouă manifestare, liberă de orice determinare cauzală, eliberată în figura posibilului. Iar ceea ce posibilul figural - imaginal - semnifică este intuibil în chiar transferul de sens care dezvăluie realul: "Distanța care se cască între "figura" comună, convențională a lumii - rod al recuperării efectuate de spiritul nostru pe baza experienței empirice -, și între noua fizionomie a realului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
latent"; "se stabilește, astfel, un adevărat "climat de imagini""39. Paradoxal, imaginea nu e reală decât cu prețul eliberării ei de real. Noua realitate pe care o asumă trece prin distanța ivirii sale, ca apariție a ascunderii deschise în substanța posibilului. Realul ei este măsura luminii care dă strălucire lumii poemului. Locul posibil - zarea dintre lucruri Ce arată paradoxala manifestare a inaparentului, prin imaginea în care ceva stă să înceapă, să vină în prevenirea sa originară? E ceva de văzut, de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fost, și ce are să fie" vin împreună, neauzite și nevăzute, aluvionând în calea ființei. E mult, e puțin această quidditate nepieritoare, miracolul unui aproape- nimic ce anunță un "cu-totul-alt-ordin" (Vl. Jankélévitch), al veșniciei în miezul efemerului? Veșnicie a începutului, a posibilului ce reîncepe totul, în care ce nu este încă este deja în ființarea prefigurată. Aventură preformală în care "întâmplarea arde-n miezul ei"41, vestește și rostește, arată ceea ce nu se vede: interiorul unui poem. "Ce limb se-ntemeiază-aici
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce duh își are cuibu-aici?", "dar cine se rostește-aici?". Aici nu denumește spațiul identificabil al unei prezențe și nici nu trasează perimetrul nelocuit al absenței. E locul unui neloc, locul fără loc, intermediul unui limb transparent, cuibul gol al posibilului: "un vid în care noimele se-arată/ ca aburi pe-o miriște arată". Ceea ce apare în golul apariției este chiar faptul de a apărea, de a se arăta ca gol; dar e un gol chemat la lucrare, la împlinirea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vizibilului dezvăluit în chiar lucrurile care îl învăluie. "Lucruri care prin sensul ce li se conferă acum/ vor accede suveran la prezență și înfățișare". Imaginea nu înfățișează încă prezența ființei, căci cele ce vor fi sunt deocamdată proiecții în golul posibilului, "arhitecturi verbale ca niște păpădii de har străveziu/ spre a intercepta de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă sceptrul", "ca o măruntă exultanță a Spiritului în fața Creațiunii". Lumea posibilului este lumea ființei libere, a ființării care nu e închisă în cuvântul ființei, în prezența ei suverană, imperială. Iar ființa liberă este ființarea spiritului înaintea creației, desprins de orice prindere a sa în sensibilul manifestării. Spirit al unei lumi care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este prin chiar arătarea care nu ia forma ființei, ca trecut în care ceva poate surveni în realizarea sa viitoare. Ceea ce el arată nu e prezentul ci trecerea spre viitor, în raport cu care el e deja trecut, încolțirea nevăzută în câmpul posibilului. Un "ogor de dinainte de cuvânt", "acest de- mai-nainte-a-fi" al său care "crește cumplit în tot ce se va spune/ ca-ntunecimea unui hău/ într-o genune"42. În golul de ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată difuz, prinde a se închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii și posibilul baptismal al veșnicului reînceput: "focul care mă va-ncheia se află în cer/ roua care mă va boteza e încă neplânsă". In-formarea semnificabilului care se rostește este o lentă pășire în ființă, trudnica înaintare a formei spre desăvârșire. Dacă forma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
formei spre desăvârșire. Dacă forma absolută vine ca o pierdere, aceasta pentru că, pe măsură ce ea ajunge la desăvârșirea ființei poetice, imaginea pe care o propune se conturează din ce în ce mai apăsat, se dă vizibilului cu pregnanța care ascunde invizibilul. Inaparentul redevine inevidentul atunci când posibilul e ceea ce nu se mai vede: "lent invizibilul ca părul unei/ femei care se despletește-n aer/ dementă/ tânguindu-se cerșetorește// Iar noi suntem ecou-acestui vaier"44. Căci nevăzutul e ceea ce este ca și cum n-ar fi, ființarea posibilă căzută în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spune în lumina aceasta? "Marea paranteză a lucrurilor", zarea deschisă între lucruri, precum un interval fulgerător, trans-aparent, deși inevident. De fapt, un gol mai real decât realitatea lucrurilor, golul ca răspuns plin la întrebarea înțelegerii care descoperă imaginea alterității realului, posibilul inimaginabil al inaparentului: "în timp ce este cum este,/ lumea/ mai poate să fie și altfel"47. Apariția din miezul dispariției Modul în care conștiința poetică pătrunde substanța realului este înainte de toate un act intuitiv care intră în contact cu existența lucrurilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu este - nu mai poate fi în ordinea ființei poetice - dispare pe fața ștearsă a lumii, dar în cuprinsul noului tărâm pustiul celor ce nu sunt e golul în care ele sunt posibile. E chiar posibilul ființării poetale, locul apariției imaginii. Neființa care află un loc stă deja în locul ființei, previne pe calea celor ce vin pentru a fi. De aceea, locul locuit nu mai e golul absolut, vidul neființei ca pură posibilitate de a fi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe țărm femeia iubită îi face încă semne cu mâna/ doar cerul s-a îngreunat parcă/ și numai o pasăre/ care țipă scurt/ l-a văzut cum a căzut deodată în/ groapa transparentă". Lumea încă văzută e cea de dinaintea deschiderii posibilului unei alte vederi, lumea previzibilă a semnelor și a fenomenelor imediate. Lumea unei experiențe "la fel", a tautologiei identicului. Lumea lui Același cade și recade în vedere așa cum ea însăși se pune mereu în vederea de sine. Ne(pre)văzutul inaparentului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atât stagnării, cât și întoarcerii la Același. Iar ceea ce e tras în sus, ridicat la nivelul absolut nevăzutului (care pe toate le vede), e - în adâncul său - transparent, vede și este ca imaginea inaparentului prin care trece. O ontologie a posibilului Trecerea de care e vorba se efectuează în ambele sensuri: pentru înțelegerea albă a cititorului, de la imaginea poetică dată în configurația structurii textuale la imaginea poetală a posibilului semnificabil; pentru intuiția poetului, în sens invers, pe chiar traseul ce definește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vede și este ca imaginea inaparentului prin care trece. O ontologie a posibilului Trecerea de care e vorba se efectuează în ambele sensuri: pentru înțelegerea albă a cititorului, de la imaginea poetică dată în configurația structurii textuale la imaginea poetală a posibilului semnificabil; pentru intuiția poetului, în sens invers, pe chiar traseul ce definește actul creator. Pe oricare din cei doi versanți am vedea-o, trecerea aceasta este un periplu fără repere reale, fără puncte de sprijin în datele existenței empirice, căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate găsi și de aceste repere spiritul meu are întotdeauna nevoie"12. Lucrul imaginației este, în ultimă instanță, lucrul textului, activitatea creatoare prin care realului i se adaugă alte repere, fiecare imagine în parte deschizând în lume noi ferestre ale posibilului. Ceea ce face din poem o lume aparte, de sine stătătoare, este coerența de adâncime a imaginilor pe care le propune, legarea lor prin sens. Căci ceea ce ele semnifică în arătarea lor nu trimite la realul dinainte dat, semnificația nu se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
enérgeia (mișcarea în curs de realizare) și entelécheia (rezultatul sau desăvârșirea mișcării) realizează și împlinesc o lume în actualitate. Actul poetic e "mișcat" mai ales de dynamis, potențialitatea care subîntinde creativitatea. Aceasta din urmă este mai degrabă de ordinul intuiției posibilului non actu, mișcarea prin care realul este imaginat in potentia. Astfel că, din acest punct de vedere, cum spune Plotin, "nu ceva în potență devine ceva în act, ci din ceea ce este anterior în potență se ivește ceea ce este ulterior
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poetic reprezintă nu atât transcenderea realului deja actual, ci intuirea potențelor transcendente actului, deschiderea unui dincolo subzistent, dintotdeauna existent, al realului însuși. Într-adevăr, "fără deschiderea într-un "dincolo" dintotdeauna, aripile spiritului s-ar atrofia"15. Or transcendența imemorială a posibilului este inaparentul intuit pe verticala trans-ascendenței, la altitudinea unui alt nivel de structurare a realului. Esența poeziei este, prin excelență, verticalitatea", rupturile de nivel, "treceri fulgerătoare de la un palier al realului la altul"16. O trecere prin spațiul imaginal al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei necurmate restructurări, de la Același la Altul, al unei prefaceri în care lucrurile sunt văzute ca lucrări, în formare, prevăzute în posibila lor ființare. "Arta nu se poate socoti cu adevărat justificată decât tocmai printr-o astfel de ontologie a posibilului" (s. n.); Nici cea mai simplă metaforă n-ar fi posibilă fără a adăuga ființei însăși și modulația ființei eventuale, un "va fi fiind", sau a ființei posibile cu "ar fi să fie", fără trimiteri către real care nu sunt încă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființa în fixația lor", un ar fi să fie care, aducând posibilitatea și astfel un început de întemeiere, invocă "legea de dinainte ca lucrul să fie"19. Înainte ca lucrul imaginii să fie, ea e în lucrarea (în)ființării. "Paradoxul posibilului este că, înrudit fiind cu posse și în ultimă instanță cu potentia, este lipsit de orice putere. El exprimă chiar lipsa de putere, într-un sens"20. Dar, în actul poetic, este o posibilitate orientată (nu de intenție, ci de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orice putere. El exprimă chiar lipsa de putere, într-un sens"20. Dar, în actul poetic, este o posibilitate orientată (nu de intenție, ci de intuiție), ca trimitere către realul care se autopro-pune ființării. Cum se reflectă această ontologie a posibilului în lumea poemului, în spațiul de cumpănă al trecerii prin densitatea realului? Mai întâi ca abolire a referinței directe la ființa lumii denotate, ca suspensie a oricăror determinații ce califică semantismul staticii și al împlinirii autosuficiente, așa cum întâlnim în poemul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
raportăm ca la ceva ce nu ne privește. Neprivite, lucrurile se mișcă în absența imaginii; în lumea poemului însă lucrurile sunt mișcate altfel, așa cum o imagine fotografică mișcată arată devierea, transferul spre ceea ce, de data aceasta, se pune în mișcarea posibilului, curge în ochiul care vede. Imaginea exterioară e suspendată, și ea oricum se șterge în dispariția luminii, dar tocmai această suspensie a aparenței arată posibilul însuși al inaparentului: "Azi plini-voi în lacrimi porunca, povara:/ să mori, să te naști
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagine fotografică mișcată arată devierea, transferul spre ceea ce, de data aceasta, se pune în mișcarea posibilului, curge în ochiul care vede. Imaginea exterioară e suspendată, și ea oricum se șterge în dispariția luminii, dar tocmai această suspensie a aparenței arată posibilul însuși al inaparentului: "Azi plini-voi în lacrimi porunca, povara:/ să mori, să te naști, să învii, să învingi./ Îți spui: am ajuns. Și iată, se topește cum ceara/ malul de cum îl atingi". Imaginea aceasta nu ajunge niciodată la împlinirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a unei reducții absolute, dar și - complementar - a trans-formării25. Tot ce se reduce la beznă și praf, la pulberea nimicului dusă de vântul care suflă încotro dorește, recade în șuvoiul înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se pune la dispoziția unei iubiri nețărmurite, a unui nou început, disponibil oricărui sens în lumina căruia și-ar afla ființa, albia formei. Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime" Etapele unei fenomenologii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lumina căruia și-ar afla ființa, albia formei. Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime" Etapele unei fenomenologii a luării măsurii, pe măsura esenței omului în care se arată distanța până la care retragerea divinului este posibilă, sunt semnele revelatoare ale posibilului însuși al ființării. Poezia lui Daniel Turcea rostește anevoiosul drum al străbaterii distanței, pe urmele retragerii inaparentului în imaginea care îi descoperă chipul în chiar lucrurile în care el se acoperă, un drum al vederii dinlăuntru a ceea ce se manifestă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]