5,805 matches
-
o serie de arme și-au declanșat deja forța distructivă. Iar Băsescu, ne bate la cap în continuare cu creșterea economică din 2011... Din păcate, autoritățile române nu au reușit să ne plaseze undeva în scenariul războiului economic, decât în postura de victime colaterale; rușii ne-au anunțat că nu ne mai exportă grâu, pentru a-și asigura ei necesarul de pâine. La noi, mult plimbatul prin partidele politice, Valeriu Tabără, face scenarii cu exporturi de grâu furajer la 200 de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu-mi spune, a continuat doctorul cu pasiune. Deseori îmi doresc să mor. Terminase cu loviturile și râcâielile, dar și-a lăsat oglinda și chestia aia ascuțită în gura mea deschisă. Și-a odihnit mâna pe fața mea într-o postură gânditoare. Arăta ca un om care se pregătește pentru o conversație îndelungată. — După o seară în care-am făcut-o lată, chiar m-am gândit la sinucidere, mi s-a destăinuit el. Am simțit cum saliva începuse să-mi curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a spus neîncrezătoare: —O să-ți crească la loc. Tata a zis mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu, nu semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tăcerea aceea stânjenitoare, mi-am cerut scuze pentru niște lucruri pentru care îmi mai exprimasem regretul. —încă o dată îmi cer scuze pentru că am băut din sticla de JD a lui Joey, îmi cer scuze că te-am pus într-o postură neplăcută, îmi cer scuze că ți-am dat peste cap toată viața cu dependența mea de droguri... N-am mai terminat fraza. Nu mai avea nici un sens s-o mai iau de la capăt. Nu-mi mai rămânea decât să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi plăcut să obțin de la ea mai multe detalii. — Deci, plănuiești să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de smaralde, însă postura rășchirată - un picior trecut peste scaunul de lângă ea, un braț drapat peste spătarul aceluiași scaun și degetele cu care-și ondula părul - evoca o femeie dedată plăcerilor, nicidecum pe editorul general al unei super-edituri. Parcă eram două prietene care-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
străduindu-mă să-mi reprim furia. Nu-mi vine să cred c-ai făcut chestia asta! am fumegat imediat ce Randall a închis portiera. — Ce-am făcut? — Ai încercat să-i lași baltă pe Bea și Harry! M-ai pus în postura să-i spun mamei tale că nu putem să luăm cina cu ei! Randall și-a ținut neabătut ochii la drumul care se întindea în față. Preț de-un minut, am mers într-o tăcere clocotitoare, șerpuind pe alee, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așteptărilor lui Wilt, păpușa nu plesnise. Betonul lichid o sigilase prea bine ca să pocnească și dacă atunci când era vie semăna în multe privințe cu o femeie vie veritabilă, acum, când era moartă, avea toate atributele unei femei moarte veritabile. în postura de cadavru al unei femei ucise, Judy era absolut convingătoare. Peruca i se năclăise și cimentul i-o lipise solid de cap într-un unghi înfiorător. Hainele atârnau pe ea, cimentul atârna pe haine, apoi picioarele fuseseră în mod clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rugat-o să mă ajute să mă angajez și eu la compania ei, m-a refuzat scurt. I-am scris o scrisoare lungă și bine cumpănită, În care i-am spus că Îmi dau seama că o pun Într-o postură extrem de delicată, dar că i-aș fi enorm de recunoscătoare dacă mi-ar da o șansă cât de mică, fie și doar câteva zile de probă, să fac comisioane. Iar ea mi-a răspuns cu o scrisoare standard de refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o mustră proaspătul ei soț, dar profesorul o așteaptă răbdător ca ea să-și termine numărătoarea, să pună apa la fiert pentru ceai și cafea În aparatul de filtru. Și doar atunci când ceștile aburinde sunt pe masă și Giulia În postura ei obișnuită, cu mâinile În poală, strânse una Într-alta, ca o fetiță de la țară, continuă. * — Sincer, draga, mea, nu știu ce m-aș fi făcut dacă atunci nu s-ar fi apropiat de mine Victor, un văr adevărat, acum Îmi reproșez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
relief și broderii fine din fire de aur. Fuma ciubuc, ținându-i capătul în căușul palmei. În general asculta, dar, atunci când vorbea, făcea un pas spre interlocutor îndepărtându-și, în același timp, bustul, ca să-l poată privi în ochi. O postură care-i scotea în evidență nu numai eleganța, dar și suplețea trupului. Atunci când îl amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reuși și el măcar jumătate din ceea ce reușise prietenul său! De-ar fi și el la fel de hotărât și de calculat! Numai că, și atunci când reușea să vadă lucrurile cu claritatea unui veritabil diplomat, impulsivitatea și nerăbdarea îl repuneau într-o postură total nediplomatică. În scrisoarea pe care consulul o găsise în coperta cărții, Horace făcea aluzie la toate acestea, punându-i în cârcă și pierderea boierului Constantin Filipescu, cel care adusese mari și importante servicii Franței. Îi recomanda să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întreruptă. Furat de amintiri, Ledoulx se ridică, ținându-și paharul ca pe o imaginară cupă, în încercarea de a impresiona femeia cu ultimul gest al boierului Filipescu, dar, lipsindu-i cu desăvârșire măreția seniorială a acestuia, se trezi într-o postură ridicolă și apelă la o formulă patetică de încheiere, care sună însă cu mult mai artificial decât intenționase. ― Așa a fost colaboratorul nostru, madame! zise și imediat realiză că, prin folosirea neinspirată a trecutului, își îngropase deja prietenul. Sigur, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doi, lăsându-le totuși un mic avans. Medicul se strâmbă cu totul nemulțumit, dar porni și el. Când reușiră să ajungă la drum, atât pictorul, cât și medicul avură parte însă de o mică surpriză. Se treziră, dintr-odată, în postura de martori ai despărțirii celor doi. Mariam era în trăsura care se îndrepta acum spre casă, iar prințul încălecase și pornise deja într-o direcție opusă, urmat de un al doilea cal. Îi striga lui Babic să aibă grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sfinxul s-ar fi oferit pe neașteptate voluntar să dea răspunsul la propria ghicitoare, cu o voce profundă și tunătoare. Toată lumea și-a sucit capetele ca să se holbeze la el. Brian se lăsase pe spate În scaun și ședea În postura clasică a unui bodyguard gata să dea afară scandalagiii, cu brațele Încrucișate peste pieptul uriaș. Se părea că nu mai avea nimic de adăugat. Jeff, hotărât să profite de faptul că spuza fierbinte se afla lângă turta lui, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era un monument de calm. Acum, mă simțeam de parcă văzusem o statuie abandonându-și postura Încremenită pentru a-i trage un bobârnac zdravăn unui porumbel. În Încercarea de o face să mai uite, i-am spus: — Lou, lasă-l Încolo pe Derek. Ar trebui să te Îngrijoreze problemele tale. — Despre ce tot vorbești acolo? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prezență era de ajuns pentru ca cele două combatante să Încremenească o secundă. Lesley Înșfăcase o cutie cu dosare de pe birou, intenționând clar s-o lovească pe Naomi cu ea În cap, dar acum rămăsese cu ea În mână, Într-o postură cam caraghioasă. — Ce dracu’ se petrece aici? le somă Lou. — E a Început! răspunse imediat Lesley. — Pârâcioasa, am mormăit eu către Rachel. — A Întrebat unde e Derek și când eu i-am zis că nu e aici, a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privirea. Atunci, de ce a fost arestat? Hawkins a dat din umeri. — Lui Monroe Îi surâde ideea că el a fost. Recunoaște cinstit, Brewster e de departe cel mai evident suspect. Așa cum ai spus chiar tu, iubitul victimei e Întotdeauna În postura asta. Iar când fata aia, Fisher, ne-a povestit cum i-a surprins Linda Fillman... ei bine, atunci am găsit și motivul. — Plus că el e negru, iar Linda era albă, am adăugat eu, punând punctul pe „i“. — Da, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de dragoste. — Salut, Sam! Îmi zise. — Ah, salut, Andy, i-am răspuns pe un ton vinovat. Scuze, dar nu te văzusem. Fliss și cu mine ne-am mutat spre una dintre laturile tarabei, la adăpostul zidului. Ea Își luă obișnuita postură masculină, cu un picior flexat din genunchi și cu talpa lipită de perete. Brațele și le ținea Încrucișate pe piept. Atitudinea ei era amenințătoare, iar eu nu știam ce să zic. Din câte pricepusem, ea era cea care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de data asta mai tare: — Exact despre asta voiam să-ți vorbesc. Barul nu era destul de intim pentru astfel de discuții. Voiam să spun că nu se mai poate repeta. Tălpile Îi erau ușor depărtate una de cealaltă, Într-o postură tipic polițienească. Probabil că, În felul ăsta, se simțeam mai Încrezător. Aproape că mă așteptam să-l văd prinzându-și mâinile la spate și legănându-se puțin, Înainte și-napoi. Mi-am scos haina și-am Întins-o pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fără entuziasm. Credeam că Derek dorea să discute despre Rachel, poate să mă Întrebe cum arătase când ne-am văzut, și, la gândul ăsta, mă Îmbărbătam singură. În schimb, rezemându-se de perete cu gleznele și brațele Încrucișate, Într-o postură ce nu-i putea fi iertată decât cuiva arătos ca el, Derek spuse: — Am ceva ce s-ar putea numi un mesaj de la un prieten. M-am holbat la el. — Despre ce vorbești acolo? — E de la Brian, zise el, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai tineri nu pot rămâne la nesfârșit Într-o poziție atât de incomodă. Ce-i de făcut, totuși? A te Îndrepta fără a fi primit permisiunea ar Însemna să-ți atragi singur răzbunarea monarhului. Unul după altul cad În genunchi, postură tot atât de respectuoasă, dar mai puțin istovitoare. Numai după ce ultima rotulă a atins pământul, suveranul le face semn să se ridice și să se retragă, fără a le adresa nici un cuvânt. Nimeni nu se miră de Întorsătura evenimentelor, este prețul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În acea zi, În sanctuar, Manuscrisul de la Samarkand dispăru sub cizmele soldaților șahului. Fără să se oprească, Rochefort se ridică, se lipi cu spatele de perete, Își Încrucișă brațele, o postură care-i plăcea. — Djamaledin era În viață, Însă bolnav și mai ales scandalizat că atâția vizitatori, care-l ascultau, totuși, cu entuziasm, asistaseră fără să se clintească la umilirea lui publică. Trase concluzii ciudate: el, care-și petrecuse viața criticând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i răzbunase, astfel, soțul martir! Un moment de șovăială, apoi veni sentința. Mă felicitau, Îmi lăudau curajul, ca și pe acela al protectoarei mele. Într-adevăr, În fața unei situații atât de lipsite de cuviință, explicația ei era singura plauzibilă. Chiar dacă postura mea prăvălită, În mijlocul andarun-ului, era oarecum compromițătoare, ea se putea explica lesne prin nevoia de a mă ascunde privirilor. Onoarea era salvată, așadar, dar, În ceea ce privea viitorul, era limpede că trebuia să plec. Mi se ofereau două căi. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu se ajunge doar la capătul drumului. În fiecare etapă ajungem undeva, la fiecare pas putem descoperi o față ascunsă a planetei, e de ajuns să privim, să dorim, să credem, să iubim. Părea sincer mâhnit să mă vadă În postura unui călător atât de nepriceput. M-am simțit obligat să mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voințe. Și mă Însărcină să-i informez pe cei interesați că avea să se facă tot posibilul pentru a li se facilita plecarea. Se produse atunci evenimentul cel mai neobișnuit dintre toate. Faptul de a fi asistat la el din postura de martor privilegiat Îmi Îngăduie să Închid ochii asupra multora din meschinăriile omenești. Îmi Începusem turneul, rezervându-mi prima vizită pentru Misiunea Presbiteriană, unde mă temeam un pic să-l revăd pe reverendul-director și să-i Înghit mustrările. El, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]