3,550 matches
-
atuncea la povești... Minunea viagrei Cel care pân-a lua pastile Ziceai că nu mai are zile, Azi lângă soață e în stare Să aibă chiar și nopți polare. Ecologică Prin pădurile alpine, Cu puștoaice când petreci, Nu mai vezi poteci virgine, Nici virgine pe poteci. Surpriza ghinionistului Este cel mai jalnic dintre semeni, Nu mă mir că umblă iar tehui: I-a născut soția patru gemeni Și, din toți, doar unul e al lui! Unei soții Cu soțul tău, un
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
Cel care pân-a lua pastile Ziceai că nu mai are zile, Azi lângă soață e în stare Să aibă chiar și nopți polare. Ecologică Prin pădurile alpine, Cu puștoaice când petreci, Nu mai vezi poteci virgine, Nici virgine pe poteci. Surpriza ghinionistului Este cel mai jalnic dintre semeni, Nu mă mir că umblă iar tehui: I-a născut soția patru gemeni Și, din toți, doar unul e al lui! Unei soții Cu soțul tău, un tip anost, Te plictisești de
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
de tot ce nu suportă bărbații, și acuma ne-am fâțâi pe-aici În centuri de castitate, așa-i? Vrei zahăr? Nu. — Da. Ceva mai târziu, eu și Julie ieșim la o plimbare pe terenul de joacă din vârful dealului. Poteca e năpădită de ferigi și un automobil Ford Fiesta ars e aproape acoperit de degetariță. Când ajungem la leagăne, dăm peste două mame care par Încă la liceu, așezate pe bancă. E un hobby la modă pe aici să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
delușorul gâfâind, retractez tot ce am spus, cum că Anglia rurală ar fi mai încântătoare decât du Cap-ul. Nu e. Nu voiam să mai pun vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă de lemn, unde poteca se bifurca. Sub mine, un râu își croia drum printr-o mică vale presărată cu tufișuri și pâlcuri mițoase de oi. Departe, la dreapta, distingeam hambarele și clădirile-anexă ale fermei. La stânga, o casă mare se ițea la capătul unui teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
răscolise cenușa Întinsă peste grădini și terenuri de tenis, dar proprietatea era În continuare scăldată Într-o lumină marmorată, tărîm al tristeților Întrezărit Într-un vis bolnăvicios. Moartea sosise la familia Hollinger și se hotărîse să rămînă, Întinzîndu-și poalele peste potecile umbroase. Cabrera ne salută În timp ce parcam și ne conduse către treptele de la intrare. — Doamnă doctor Hamilton, vă mulțumesc că v-ați rupt din timp să veniți. SÎnteți gata, domnule Prentice? Nu sînteți prea obosit? — Deloc, domnule inspector. Dacă simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușor pe alee spre intrarea În complex. Grădini amenajate de peisagiști ocupau un teren de mărimea unui mic parc municipal, dincolo de care se aflau porțile În stil maur și sediul serviciului de pază. Covoare de belșițe Înconjurau o fîntînă ornamentală; potecile de pietriș nivelat care ajungeau la ea nu păreau să fi fost vreodată atinse de picior omenesc. Sub un panou luminos pe care scria „Residencia Costasol: Investiție, Libertate, Securitate“, se afla o hartă rutieră a Întregului complex, reprezentînd un labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor, printre oameni adormiți, cu ochii aninați de si lueta subțire, iar coridorul parcă nu se mai termina. Când își aruncă privirea mirată împrejur, văzu că urca pe o potecă jilavă de munte. Crengile copacilor o loveau înțepător, le simțea împunsătura ascuțită în tot corpul. Pășea din ce în ce mai anevoios și mai nesigur. Urca simțind cum aerul se rarefiază în jurul ei. Răsufla din ce în ce mai adânc, inspirând cu nesaț. Ce rul era jos și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cele mai de „necitit“ păduri și crânguri sunt de fapt mai subtile decât orice ficțiune imaginabilă, care nu poate prezenta niciodată adevărata multiplicitate de posibilități În alegerea unei cărări ce ți se oferă Într-o pădure, ci o anumită potecă și numai una. Și totuși, acea multiplicitate de posibilități, cu toate că nu poate fi redată prin intermediul textului tipărit, Înghețat, este absolut tipică pentru actul scrisului, tipică pentru dilema constantă - durere sau desfătare, În funcție de Împrejurări - pe care o reprezintă practica sa reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dezvoltarea personajelor, Încheiere. Îndărătul fiecărei cărări și fiecărei forme de expresie pe care le alegi până la urmă, se află nălucile tuturor celorlalte pe care nu le-ai ales. Nu-mi plănuiesc scrierile, așa cum nu-mi plănuiesc plimbările prin pădure; urmăresc poteca ce mi se pare cea mai promițătoare la un moment dat și nu un anume itinerar prestabilit la intrare. Sunt cât se poate de convins că nu e vorba de nici un fel de raționalizare, sau iraționalizare, post-factum, că, după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni o mică vâlcea, chiar la poalele unei stânci de calcar. Și cum e plasată mult În afara oricărei poteci, abia dacă mai ajunge cineva acolo o dată pe lună. Cu trei secole În urmă Însă, era Înțesată de oameni În fiecare duminică, căci acolo se Întruneau baptiștii, sosiți de la multe mile depărtare de-a lungul graniței dintre Devon și Dorset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat imediat sub curea, un ceas de aur, cât un ou de rață, pe care îl consulta cu nerăbdare. Nevastă-sa, o doamnă slăbuță, în costum de voiaj, intimidată fiind de treptele abrupte ale potecii, pe care cei mai de pe urmă turiști se îndreptau către locul de pik-nik, scânci rugător: Albert! Albert, te rog, fii cavaler! Please!... Profesorul se întoarse și-i dădu mâna. Doamna slăbuță, temătoare și neajutorată, mare adoratoare fiind a mirificului landșaft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în poiana străjuită de arborele în formă de candelabru chaldeean, parcă m-am întâlnit cu mine însumi... Hoinărind visător pe aceste poteci ale amintirii, reflectă la cromatica vopselelor de pe fața zugrăvită a lui O'Piatră, la logica dispunerii penelor din fastuoasa-i podoabă a capului, ca într-un oracol cu forme stranii de consultare, întrebându-se cum de nimic din naturalețea acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fund nu alta! Biserica apare deodată în față, la o cotitură a uliței, turla ei albă și subțire se ridică din spatele unor gutui. Curând, se arată și spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre. Un sanitar înfășoară capul unui soldat cu un bandaj nou, înlocuind pe cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind cu spatele nu vede grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea. Odată cu amurgul, își face apariția un grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată pe potecile înghețate, noaptea inundă munții cu mantia ei rece. Nicky duce o sticlă de rom găsit într-o cazemată celor care se chinuie să repare mașina blindată, mânjiți de unsoare până mai sus de coate. Stă în preajma lor cam o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
duce mult. Prea bine. Observă că locotenentul dorește să vorbească, dar ezită să o facă. Mai este ceva, Willy? Cred că ar fi mai bine să vedeți dumneavoastră. Intrigat de aerul misterios al tânărului, von Streinitz îl urmează îndeaproape pe poteca îngustă către capătul celălalt al taberei. Printre copaci zărește conturul întunecat al unei construcții simple. Un hambar care arată ca și cum în fiecare clipă stă să se prăbușească sub greutatea zăpezii. Dincolo de ușa făcută bucăți, chiar la intrare, se văd două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fost refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de cenușă rece și câteva bucăți din lemn carbonizate stau mărturie că cineva îl folosise și încă de curând. Nu peste mult timp, poteca șerpuitoare și îngustă dă într-un drum ceva mai lat, suficient cât să permită trecerea unui vehicul ușor. De partea cealaltă, din spatele unui copac, Romulus îi întâmpină cu degetul pe buze, semn că trebuie păstrată tăcerea. Marius ridică mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Recunoașterile aeriene româno-sovietice nu descoperiseră aproape nimic din mișcările germanilor. Coloanele se deplasau numai noaptea, ceea ce făcea aproape imposibilă reperarea lor. În plus, folosind relieful accidentat al munților, nemții organizaseră linii după linii de rezistență, astfel că transformaseră fiecare deal, potecă sau vârf stâncos în adevărate fortărețe sau locuri prielnice pentru ambuscade. Pierderile trupelor române în oameni și material se prevedeau a fi uriașe dacă nu aveau aceste informații. Ridicase neîntârziat această problemă comandamentului rus insistând pe aspectul că detașamentul locotenentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai rafinate, tot mai elaborate, incitându-l să intre într-un spațiu virtual, în care traseele se ramifică mereu, dar care nu garantează nicio ieșire. Alberto Ongaro a scris un roman ce trimite, inevitabil, la Borges, proiecție venețiană a "grădinii potecilor ce se bifurcă", o carte - șaradă în care Veneția cu rețeaua ei de canale devine "pânza de păianjen" în care se trezesc captivi Schulz și Flint, amenințând chiar pe cititor cu prizonieratul... Taverna Dogelui Loredan amintește, în mod spectaculos, de
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
ideolog original în persoana lui Sebastian. Avem numai un popularizator cvasicotidian și foarte talentat al ideilor - de extremă dreaptă - ale lui Nae Ionescu. Adesea, așa cum am arătat mai sus pentru ideea autarhică, cei doi funcționează în duet, basul interpretînd La potecă, tenorul îngînîndu-l voios La Balinț... Cel mai spectaculos duet ideologic l-au interpretat însă în 9 iunie 1933, la aniversarea a trei ani de la restaurație. Ocazia era solemnă și fastă, iar Cuvîntul, care contribuise din plin la întoarcerea suveranului pe
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită. Înainte de a fi depus aici în această celulă, din care nu voi mai ieși decât pentru a intra într-o captivitate perpetuă, în plimbările mele solitare pe la marginea orașului, pe poteci, uitîndu-mă în jos și privind pământul, un sentiment senin se insinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el, pământul negru, tăcut, liniștit, apoi de atracție, de dorință, un fel de melancolie, de nostalgie blândă, de a mă culca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda. Altă consecință: nimic nu s-ar fi terminat între noi, și ea m-ar fi urmat; poate că eroarea ar fi fost eliminată, în orice caz s-ar fi scurtat considerabil timpul pe care îl aveam de trăit urmând poteca ei sinuoasă. Expresia m-ar fi urmat e plină de grele înțelesuri. Țăranii le cunosc de secole, ei chiar fac practic muierea să-i urmeze, el merge înainte și muierea vine cu o jumătate de pas în urma țăranului. De aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi fost din ceară. Cum a fost în armată, cât mai am până termin, cum e acum o școală militară (vroia să spună acum după război, sub noul regim), pentru care armă mă pregăteam, cam despre asta discutam urcând întortocheatele poteci ale dealului. "Dă-mi, îi spusei la un moment dat, să mai duc și eu rucsacul." Mi-l dădu și o luă vădit înainte. Tot atât de vădit, Matilda, care mergea înainte, rămase în urmă: "Poartă-te frumos cu el, îmi șopti
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lungi minute se opriră să mă aștepte, tot la braț, dar de astă dată Petrică se desprinse și rămase cu mine. Mirosea puternic a brazi... Se auzeau chemări îndepărtate, acel stupid olareti al excursioniștilor, râsete gâlgâitoare de fete de pe alte poteci. "Să nu fii supărat pe mine, îmi șopti Petrică, știu că Matilda te iubește, știu demult, nu din scrisorile pe care i le-ai trimis și unde îmi faci un portret nu prea agreabil... Poet minor... Și Eminescu era minor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cărei străzi îi aminteau de ea, în ale cărui parcuri se plimbaseră împreună, al cărui soare avusese o anumită lumină care le scăldase chipurile într-un anumit fel, printre copaci, colțuri de clădiri, poetice treceri prin liniște și fermecătoare grădini, poteci de dealuri printre turburătoare păduri! În altă parte! Departe, unde totul e nou și gonește amintirea și aduce uitarea. Revelația mea însă nu mă îndemnase la fugă. Deși adânc turburat, sufletul meu fusese greoi, robit unei puternice reprezentări, cu toate că iubirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]