2,757 matches
-
interdicția, sfatul și sfatul inhibitor), iar pe de altă parte "morala povestirii constituie o învățare strategică în afara unei situații reale -, contribuind la îmbogățirea repertoriului de reacție a receptorului și acesta este unul din modurile specifice de acțiune a culturii (...). Dar povestitorul trebuie la un moment dat să se estompeze în favoarea unor valori ale societății, care se infuzează în operă (funcția ideologică); narațiunile unui popor nu formează o cultură decît în măsura în care sînt permeabile la discursul despre univers al conștiinței sociale" (I. Pânzaru
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
creațiile populare Miorița, Meșterul Manole și Șarpele. În studiul Meșterul Manole, S. Ispas oferă o interpretare aparte mesajului baladei, din perspectiva creștinismului în numele căruia s-au ridicat cele două (trei) biserici de la Argeș, ajungând la concluzia că ea reprezintă un cântec povestitor despre ridicarea bisericii lui Hristos. Cercetătoarea susține că, așa cum se poate desprinde din Miorița, destinul reprezintă doar o virtualitate și el nu apare deloc ca "destin implacabil". Motivul "testamentului ciobanului" există în toate variantele de baladă și colind. Ciobanul care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
târziu chiar cu fata de suflet a boierului, intrând în posesia averii lui. Narațiunile Florea Găsitu, Aflatu [Oprișan, IV] reiau schema epică a basmelor prezentate mai înainte. Interesante sunt textele ce însoțesc basmele, dialogul ce se stabilește între culegător și povestitor, prin care se subliniază faptul că, "nimic nu se-ntâmplă făr de ursitori și de Dumnezeu". În același timp încadrăm și basmul Împăratul Constantin [Niculiță-Voronca, II]. Un împărat șchiop își trimite "ministrul" (Spiridon) să cerceteze lumea timp de șapte ani
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
reușită, fericită, funcția cosmică este primordială, antrenând elementele naturii și simbolurile fundamentale ale acestora. În cazul căsătoriei, destinul este implicat aparent mai intens decât în cazul nașterii, pentru motivul că aria de libertate în acest caz este mai mare, iar povestitorul popular, dintr-un instinct de data aceasta estetic, speculează la maximum aria de libertate care i se oferă. Exact ca în cazul nașterii, și în cazul căsătoriei, narațiunea populară, sub formă de basm, povestire, legendă sau snoavă, are rolul de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
elaborată a acesteia, dar și una populară, neelaborată, caracterizată prin simplitate, polisemantism, una care lasă loc metaforei și imaginației. În sens strict, retorica populară este asemenea unui schimb simbolic sau a unui schimb structurat social. De exemplu, în satul tradițional povestitorii sau "gura satului" făceau dintr-un fapt privat unul de importanță comunitară, care putea să capete accente neobișnuite. Aceeași încărcătură simbolică o regăsim și în cazul dictoanelor, proverbelor 262 sau sentințelor. În privința divinației remarcăm că, deși există o tendință de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de gândire; variație stilistică, ori ginalitate. Registrul stilistic oral vizează două straturi stilistice: un strat primar, specific lite raturii populare și tuturor creațiilor teatrale, și un strat derivat, caracteristic vorbirii directe a unor personaje din proza cultă și stilului marilor povestitori, a căror scriitură si mulează circumstanțele comunicării orale. - Particularități: comunicare directă, preponderent colocvială, afectivă și spontană, cu relative libertăți față de normele limbii standard, stereotipie în producerea „faptelor de stil“; relevanța elementelor paraverbale și nonverbale în constituirea sensurilor, zone de incidență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personajului narator) alternează cu persoana a IIIa narativă (discursul naratorului extradiegetic). Perspectiva narativă internă și cea ex ternă/omniscientă se combină, viziunea subiectivă alternează cu cea obiectivă, întro țesătură textuală complexă. 3.2.2. Naratorul. Tipologia naratorului NARATORUL (lat. narrator - povestitor) este principala instanță în comunicarea narativă, vocea care relatează evenimentele, emițătorul ficțional care povestește fabula operei epice. Ca instanță intermediară între autorul abstract, lumea narată și cititorul abstract, naratorul este o „ființă de hârtie“, „persoană fictivă“ distinctă de autorul concret
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
specifică realitate“ (G. Călinescu). De asemenea, autorul reorganizează structurile stereotipe, în acord cu viziunea artis tică proprie și cu principiile sale estetice. Astfel, naratorul nu mai este o instanță supraindividuală, ci o prezență textuală care își asumă explicit rolul de povestitor: ...să încep a depăna firul poveștii; Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați! Alte linii de forță ale basmului cult sunt personajele individualizate prin comportament, prin limbaj și psihologie. Eroii lui Creangă „se comportă țărănește și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
direct de asigurarea unui viitor „verde“. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintr un text narativ studiat, apar ținând lui M. Sadoveanu: Baltagul INTRODUCERE: Personajele sadoveniene Deși personajele sadoveniene pot părea inactuale, eroii marelui povestitor se salvează totuși întrun orizont mitic atemporal ce poate capta atenția tinerilor lectori din secolul XXI. În romanul Baltagul, de pildă, Mihail Sadoveanu își construiește perso najele în acord cu un canon al realismului mitic și simbolic, cu principiile estetice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tematice - căutarea identității și a originii, familia biologică și „familia“ spirituală, amnezia și anamneza, raportul dintre individ și istorie, războiul și consecințele lui nefaste, iubirea și trădarea ei, viața și moartea, cunoașterea și ignoranța, și, desigur, tema povestirii și a povestitorului. Dislocarea narațiunii este motivată și de condiția de orfani a celor trei personaje, fiecare fiind protagonist al unei „căutări“. Zare Popescu o caută, timp de trei ani, pe Ana; deși o găsește întrun sat de lângă Sfântu Gheorghe și apoi fata
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
capete etc.). Evenimentele proiectate în acest orizont spațio temporal sunt relatate din perspectiva omniscientă a unui narator heterodiegetic, subiectiv, care nu mai este o instanță supraindividuală, ci o prezență textuală subiectivă, un eu narator care își asumă explicit rolul de povestitor: ...să încep a depăna firul poveștii; Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați! Alte linii de forță ale basmului cult sunt personajele puternic individualizate, precum Harap Alb, care se înscrie în final în canonul eroic, deși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de la aceeași înălțime, sunt privite de aproape, în dimensiune strict omenească. Nici un erou, nici o prezență statuară sau extraordinară, doar cele negative ies din rând. Chiar scrierea cronicii, suflul dominant par a fi mai degrabă efectul natural al unui talent de povestitor, al unei adevărate febre de a face cunoscute cele aflate, văzute, trăite. Expunerea este cursivă, expresivă, probând o mare putere de observație și caracterizare, de concretizare și reconstituire a realului. Atitudinea narativă și mijloacele relatării sunt cele ale unui artist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 115-120; Radu Săplăcan, Făptura epică sau Cei doi Dragolea, CL, 2000, 2; Dana Gheorghe, Mihai Dragolea, „Călătorie spre muchia de cuțit”, OC, 2000, 8; Iulian Boldea, În căutarea ficțiunii, VTRA, 2000, 3; Ruxandra Ivănescu, Farmecele povestitorului, VTRA, 2000,3; Nicoleta Sălcudeanu, Cronică în fărâme, VTRA, 2000, 3; Cornel Moraru, Un prozator, VTRA, 2000, 3; Maria Ștefănescu, Elogiul fragmentarului, „Discobolul”, 2000, 34-36; Petraș, Panorama, 273-274; Catrinel Popa, Un roman al ratării, RL, 2002, 18; Lefter, Critica, 384-387
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
cea universală: EMINESCU „CEL MAI MARE POET AL ROMÂNILOR” și nu întâmplător este faptul că ea a fost emisă tocmai de Ion Creangă. Această afirmație se poate găsi scrisă pe cartea De obște Geografie... a lui Amfilohie Hotiniul, pe care povestitorul o primise în dar de la prietenul său drag și pe care notează: „ Dăruită mie de dl. Mihail Eminescu, eminentul scriitor și cel mai mare poet al românilor, 1878, I. Creangă”. * După 1883 începe declinul fizic al celor doi prieteni, sănătatea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Creangă nu poate să nu încerce și tratamentele „băbești”, adoptând leacul unei bătrâne și stând „în salce” cinci zile, dar fară efect, din contră, se constată o agravare a stării maladive. Când în iunie 1883 Eminescu își pierdu rațiunea, durerea povestitorului cronicizează boala, accelerându-i evoluția. În mai 1884, o criză puternică pe care a avut-o la școală este sursa comunicatului din presă ce anunță moartea lui Creangă. Citind despre propria moarte în gazete și tratând evenimentul cu sarcasmul obișnuit
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
explicația ineficienței tratamentelor aplicate lui Creangă, mai ales pe suportul unor tensiuni sufletești, cum ar fi revenirea bolii lui Eminescu, pierderea postului de institutor sau necesitățile materiale. Simțindu-și sfârșitul aproape, încerca să se ocupe de suflet, neglijându-și durerea: „povestitorul, în toiul propriilor suferințe, nu-și uita prietenul nefericit; la 2 februarie 1887, se duse deci să-i facă o vizită, în compania lui Morțun” (12, p. 71 ). Curcubeul pe care-l vede din cerdacul mănăstirii și pe care l
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
că tocmai pe 31 decembrie 1889 s-a întâlnit cu Ion Creangă la băcănie, apoi au mâncat crafle calde la franzelăria de lux a lui Szzakmary, Creangă luând chiar 20 de bucăți. Au mers apoi la băcănia lui Șoituz, unde povestitorul a servit două coniacuri, iar în ulița Sărăriei se despart urându-și „La mulți ani!” și salutând sergentul din post. Profesorul mărturisește: „A doua zi, dimineața, sergentul veni după felicitarea și bacșișul de Anul nou și-mi spune: La mulți
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
să o corecteze, adăugând că, totuși, Creangă ar fi murit în debitul de tutun al lui Zahei, că s-ar fi întors în oraș după despărțirea de profesor. Este puțin probabil acest lucru, având în vedere starea de sănătate a povestitorului, vremea rea și distanța destul de mare pe care ar fi trebuit s-o străbată din nou până în oraș. Să acceptăm, totuși, că destinul s-ar fi împlinit în locul intim, cald, sacru, al bojdeucii, tocmai la timpul plugușorului, al amintirilor, al
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
putut fi scos nici pe ușă, nici pe fereastră, și doar prin dărâmarea unei părți din perete s-a reușit plecarea. Prilej, poate, pentru ironizarea sarcastică a adunării de către duhul lui Creangă, ce ar fi vegheat. O ultimă imagine a povestitorului este făcută de N. Iorga, student în Iași la acea vreme, martor la înmormântare: „stătea în biserică, și avea două lumânări la cap. Se uită multă lume la dânsul și oameni învățați, dacă nu chiar de la Junimea, unde făcuseră atâta
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dar dulce să-ți fie hodina, moș Ioane, fratele nostru. Cum ne-ai dat pilda cea bună, tot așa roagă-te lui Dumnezeu și pentru gândul nostru!” (25, pp. 71-72) Trebuie să privim acest tablou, ca și întreaga viață a povestitorului drept o jertfă adusă artei. Se spune că la moartea personalităților, grecii nu scriau necrologuri. Puneau doar o singură întrebare: „A trăit cu pasiune?” Dacă am încerca să punem această întrebare în cazul lui Ion Creangă, am descoperi că pasiunea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
text narativ trebuie deosebit și de NARATOR: primul nu povestește situații și evenimente (dar se consideră că este responsabil pentru selecția, distribuția și combinarea lor); în plus, el se deduce din întregul text și nu este înscris în el ca povestitor. Deși distincția poate fi problematică (de ex., în cazul unui NARATOR ABSENT sau ESTOMPAT la maximum: Ucigașii, Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu claritate (de ex., în cazul multor NARAȚIUNI HOMODIEGETICE: Marile speranțe). ¶Bal 1981a; Booth 1983 [1976
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
al NARAȚIUNILOR (canonice). Subiectul poate îndeplini (sau poate rata) contractul și poate fi răsplătit (sau pedepsit). ¶Adam 1984; Barthes 1974 [1987]; Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982. Vezi și MANIPULARE, RECOMPENSĂ. contract narativ [narrative contract]. Acordul între NARATOR și NARATAR, povestitor și publicul său, subliniind însăși existența unei NARAȚIUNI și afectîndu-i însăși forma: un act de narație oferă ceva care e schimbat, sau urmează să fie schimbat cu altceva (Am să-ți spun o poveste dacă promiți să te porți frumos
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și de AUTORUL IMPLICAT: cel de-al doilea nu povestește situații și evenimente (dar noi îl considerăm ca fiind responsabil pentru selectare, distribuire și combinare); în plus, el este deductibil din întregul text, mai curînd decît înscris în el ca povestitor. Deși distanța poate fi problematică (de ex., în cazul unui NARATOR ABSENT sau ESTOMPAT la maximum: Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu foarte mare claritate (de ex., în cazul unor NARAȚIUNI HOMODIEGETICE ca Marile speranțe). ¶Bal 1981a; Booth
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de boieri poeți Văcărescu în roman Arnotenii, adevărații Arnoteni... Aritmosofia orientează interpretarea și spre simbolismul cifrei șapte (Pașadia, Pantazi) ca indicator al unei perfecțiuni deturnate în eonul întunecat (Kaly Yuga) spre un aspect caricatural a cărei esență o recunoaște doar Povestitorul, chiar dacă cei trei se lasă călăuziți de un măscărici produs al decăderii ultime, un comediante care se salvează tocmai prin impuritatea care înseamnă adecvare, salvare la care nu are însă acces Corcodușa pedepsită tragic pentru că ridicase o clipă ochii spre
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cazul lui Mateiu că "omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist" un artist din familia de autocrați estetici că "mai toți eroii izolează și dezvoltă cîte una din însușirile felului de a fi a povestitorului, prezent și prin atmosfera care învăluie întregul", indicele fundamental al eticii nobiliare fiind orgoliul "ca manifestare a tăriei de caracter și a respectului de sine", mîndria fiind cea care împodobește firea omenească; la cel pe care Vianu îl numește poet
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]