3,904 matches
-
pe un supraveghetor cu care intrase în conflict. După ce s-a despărțit de Matilda, prima soție, a cunoscut-o pe Suzy, căsătorită cu inginerul Pencea. Într-o excursie, Victor Petrini l-a împins involuntar pe soțul lui Suzy Culala, în prăpastie, comițând a doua crimă. Avocatul îl sfătuiește să povestească în scris întâmplarea, încât romanul devine o confesiune a unui personaj într-o situație-limită. Dar această confesiune îl purifică pe protagonist, îl ajută să ajungă la "eliberarea totală a conștiinței mele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fata unui fost industriaș, care fusese exmatriculată din facultate deoarece nu avea "origine sănătoasă". Ea lucra pe șantier ca să supraviețuiască. Într-o excursie, în teleferic, Petrini este atacat de un individ care fusese soțul lui Suzy, dar îl aruncă în prăpastie cu complicitatea doamnei Culala. Cei doi se autodenunță. El este condamnat la șase ani de închisoare, ea la un an. După eliberare, cei doi mai trăiesc o vreme împreună, după care se despart pentru totdeauna. Cel mai iubit dintre pământeni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de plecare în căutarea acestuia. Mai întâi merge la preot pentru rugăciuni, la baba Maranda, pentru vrăji, se închină la icoane la Mănăstirea Bistrița. Însoțită de fiul ei, Gheorghiță, parcurge drumul lui Nechifor și-l descoperă, răpus de dușmani, în prăpastie. Inteligentă și voluntară, Vitoria Lipan reconstituie crima, la praznic, unde se afla și Calistrat Bogza, principalul vinovat. Acesta este cuprins de furie, în fața femeii care îl judeca, este sfâșiat de câinele lui Nechifor Lipan, lovit cu baltagul de Gheorghiță, și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cuțui, care s-au îmbogățit peste noapte. La Suha, l-au găsit pe Lupu, câinele lui Nechifor Lipan, la un gospodar. În această zonă, unul dintre cei trei oieri a dispărut. În drum spre Crucea Talienilor, câinele descoperă într-o prăpastie rămășițele lui Nechifor Lipan. Oamenii stăpânirii au fost mai mult spectatori și au ascultat discursul muntencei, de reconstituire a întâmplărilor. Implicat în viața pastorală, Gheorghiță, fiul Vitoriei, se va maturiza în această călătorie, care este pentru el "un drum al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu atât mai frecvent. De ce? Pentru că fetele își percep partenerul ca pe un întreg, ca pe o prezență, ca pe ceva abstract, în timp ce băieții des compun în actul percepției femeia în părți componente concrete, mai „lumești“. Cum se învață frica „Prăpastia psihologică“ - așa se numește un experiment devenit clasic în psihologia universală și care s-a desfășurat cam așa: un copilaș de vreo șase luni a fost pus să meargă în patru labe peste prăpastia dintre două mese, acoperită cu sticlă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mai „lumești“. Cum se învață frica „Prăpastia psihologică“ - așa se numește un experiment devenit clasic în psihologia universală și care s-a desfășurat cam așa: un copilaș de vreo șase luni a fost pus să meargă în patru labe peste prăpastia dintre două mese, acoperită cu sticlă. De partea cealaltă, la capătul celor două mese, se afla mama, căreia i s a cerut să-i zâmbească copilului, încurajându-l să vină către ea. Copilul a pornit fără probleme spre mama lui
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
totuși, în fața reporterilor, a lumii, nimic coerent, nimic care să-i absolve. Între voința neînfricată a celor care clamau la 22 Decembrie contra violenței și cei care se pretează acum la violență, cine știe sub ce îndemnuri ascunse, e o prăpastie. Cei care au supraviețuit după primul act al Revoluției doresc acum să fie numai studioși, în amfiteatre și săli de lectură, întocmai cum armata și ea alcătuită îndeosebi din tineri se dorește numai apărătoarea țării, dincolo de orice agitații și veleitarism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de vreme, apoi apar iarăși; și prin vis, îți aduci aminte că le cunoști din alt vis... Așa, apare în visele mele un personagiu providențial. El mă salvează din cele mai grozave primejdii, îmi întinde mâna când alunec într-o prăpastie, se aruncă înot să mă scoată de la înec... E un domn cu haine cenușii, un bătrân cu mustățile cărunte, tunse scurt, cu o figură foarte tristă și obosită, cu o cravată îngustă și neagră, strânsă pe-un guler tare, din
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
neînțelese ale lui Jack și, drept urmare, va intra într-un local, înarmat, ucigând câteva persoane aflate acolo. Din culmea gloriei, Jack, simțindu-se responsabil pentru tragedia involuntar provocată, se va retrage definitiv din lumea în care trăia. Aflat "pe marginea prăpastiei", decăzut, aproape, pe plan social și individual, va fi salvat, la propriu, de Parry (Robin Williams), un "clochard" entuziast, excentric, liric, care îi va schimba cursul vieții. Fost profesor universitar, Parry a suferit o gravă turnură de destin, provocată de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la Isus momentele de îndoială și de regret, clipele cu adevarat tragice din existența lui, care nu îmi par nici cele mai interesante și nici cele mai dureroase"83. Pentru Cioran, cine nu se teme de moarte este etern, iar prăpastia dintre două lumi incomunicabile se deschide între omul care are sentimentul morții și cel care nu îl are; cu toate acestea, amândoi mor, însă, în timp ce primul nu știe când moare, celălalt știe: unul nu moare decât o dată, celălalt moare câte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ochii păsărilor și pisicilor cu ace, ca și Fernando Vidal, personajul sau din Despre eroi și morminte), și are episoade de somnambulism. Obsesia să pentru lumea orbilor "mărturisesc că simt față de ei o inexplicabilă senzație, ca și cum aș fi în fața unei prăpastii în întuneric"112 pe langă referire la inconștient, la lumea ascunsă a omului, cea ferita de priviri, trimite și la "orbirea mamei", în sensul că, atunci când se uită la copilul Ernesto, de fapt își vedea copilul mort, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în abis"5. Dar iubirea septuagenarului Cioran pentru efemera Friedgard, tânără studentă la filozofie care, sucindu-i capul "eternului sinucigaș", îl face să zburde pe piscurile extazului erotic, dar și să cadă în prăpastiile celei mai crunte gelozii?6 Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere la Freud, care distinge între termenii trauer
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că E. Sábato este un poet al iadului care are încredere în paradis, că este un om care are speranța în "viitor, în creația umană, în istorie, de fapt, în cultura (...). Sábato este un poet al speranței, pentru că a văzut prăpastia creației"25. Sábato își coboară personajul malefic, Fernando, în prăpastie și îl lasă să violeze Marele secret al orbilor 26, ceea ce îl situează în strânsă legătură cu sălbaticia universului, dar, prin acest delict, acesta caută lumină în subteranele sufletului, caută
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
încredere în paradis, că este un om care are speranța în "viitor, în creația umană, în istorie, de fapt, în cultura (...). Sábato este un poet al speranței, pentru că a văzut prăpastia creației"25. Sábato își coboară personajul malefic, Fernando, în prăpastie și îl lasă să violeze Marele secret al orbilor 26, ceea ce îl situează în strânsă legătură cu sălbaticia universului, dar, prin acest delict, acesta caută lumină în subteranele sufletului, caută salvarea, poate prin iubire. Fernando merge pe urmele uzurpatorilor echilibrului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o învăluitoare melancolie când te gândești și la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamna a te salva prin iubire, singurul izvor al speranțelor"63. Iubirea poate aduce lumină în suflet, iar atunci întunericul și prăpastia nu vor mai fi o atracție, o tentație. Dar pentru a avea acces la lumină totală trebuie să fi scăpat de dialectica și antinomia lumină-întuneric, ajungând la autonomia absolută a luminii. La ce bun, însă, daca lumină are valoare numai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iar asta e suficient, înseamnă că nu suntem complet izolați. Trecătoarele momente de desfătare în fața frumosului pe care le avem cu alti semeni, momentele de solidaritate în fața durerii sunt niște punți fragile și trecătoare care îi unesc pe oameni, dincolo de prăpastia fără fund a singurătății. Speranța la Sábato se sprijină pe credință de nezdruncinat pe care o are scriitorul în fața adversităților. Nu este vorba de a crede că putem să ne trăim cu totul visele, mesajul său este de a refuza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
decât mine" și, oricum, mai trist de atât nu se poate. Veninul pe care-l aruncă în lume le ușurează, atât autorului, cât și cititorului, tocmai viață pe marginea abisului, căci Cioran nu numai că trăiește la marginea propriei sale prăpastii, dar se uită în jos, spre altă și mai adâncă. Pentru Sábato-omul, hipercritic, autodestructiv, momentele depresive ocupă cea mai mare parte din existența să, fiind clipe când "totul îmi pare oribil", în care "societatea în care trăim mă înspăimânta, creându
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
puțin, asta sugerează cele mai multe mituri. În toate marile legende indiene ale Americii, ne spune Lévi-Strauss, găsim nostalgia timpurilor când oamenii și animalele conviețuiau în pace, în bună înțelegere, își puteau vorbi și puteau pricepe tot ce își spuneau. Astăzi, o prăpastie adâncă ne desparte de ele. Animalele făceau parte din familia noastră sau, mai bine zis, eu făceam parte din familia lor: o familie a animalelor domestice care, atunci când se muncea în aer liber, cuprindea și lumea fabuloasă a insectelor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
regiune, incluzând zona Ariège în perimetrul Pirineilor, jurnalista povestea epopeea cu o rară inspirație și emfază. Dacă e să-i dăm crezare, înainte de a ajunge în câmpia Garonnei, înainte de a călca în regiunea Lot, "bravul Taïaut" traversase ghețari, râuri și prăpăstii, apoi fluvii (ieșite din matcă), păduri (adânci, de nepătruns, pline de fiare sălbatice), înfruntase nenumărate pericole, în special șuvoaie de camioane și de mașini, pentru a-și regăsi stăpânii (familia), pentru a vedea din nou fumul ridicându-se din hornul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
va baza ancheta. Legată fedeleș, îmbrăcată, de bine, de rău, este adusă în satul Suc și legată de un pat în prezbiteriu. Dimineața, camera este goală : sălbatica a reușit să evadeze ieșind pe o fereastră, sub care se căsca o prăpastie! S-a întors la munte, a plecat la urșii ei din pădure... Capturată cu ocazia unei alte vânători de acest fel (goana după femeie), va fi recuperată în august 1808. Diagnosticată cu demență, și asta doar din cauză că nu putea suferi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și noi cereri de resurse suplimentare. Pe baza unor astfel de considerații, Yvonne Denier a condamnat în termeni sarcastici abordarea maximalistă a idealului egalității de acces la serviciile de îngrijiri medicale. Această abordare "utopianistă", crede Denier, este inacceptabilă, pentru că ignoră prăpastia dintre ofertă și cerere în sănătate. Denier numește această abordare abordarea de tip Star-Trek a idealului dreptății în sănătate, pentru că "elimină deficitul prin presupunerea abundenței. Își închipuie o societate tehnologică care este atât de avansată încât poate satisface toate nevoile
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de viață trebuie să fie rezonabil cel puțin pentru unii dintre (și nu pentru toți) membrii societății. Însă, observă Buchanan, dacă așa stau lucrurile, criteriul egalității oportunităților este unul extrem de exigent, iar aplicarea lui strictă ar fi nefezabilă: "Dată fiind prăpastia între aria oportunităților efective ale celor mai mulți indivizi și aria planurilor de viață ce pot fi urmărite în mod rezonabil de aceștia, și date fiind posibilitățile aproape nelimitate ale tehnologiei și ale altor servicii de a umple prăpastia menționată, un atașament
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nefezabilă: "Dată fiind prăpastia între aria oportunităților efective ale celor mai mulți indivizi și aria planurilor de viață ce pot fi urmărite în mod rezonabil de aceștia, și date fiind posibilitățile aproape nelimitate ale tehnologiei și ale altor servicii de a umple prăpastia menționată, un atașament susținut față de criteriul egalității oportunităților ar crea o scurgere enormă de resurse. A spune că oricine are dreptul la orice aranjamente sunt necesare pentru a ne asigura că este rezonabil pentru el sau pentru ea să aspire
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
parte a partidului ce dorește o supunere disciplinată la tezele sovietice. Un prim grup de aderenți, printre care numeroși intelectuali, părăsește DKP-ul și fondează la începutul anului 1957 un mic partid socialist. Dar după multiple dispute și după mărirea prăpastiei ce separă apărătorii celor două linii, criza izbucnește în 1958 din cauza atitudinii față de rezoluțiile celui de al VII-lea Congres al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (LCY), la care a asistat o delegație a partidului comunist danez. La cel de al
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
crearea realului. Rolul lor este acela de a marca trecerile sau locurile succesive ale ființei care se autoanalizează și se cunoaște pe sine odata cu percepția pozitivă sau negativă a toposului. În cazul lui Blecher, toate aceste variante de caverne, prăpăstii și scobituri se configurează din aspirația eului de a umple un gol interior, dintr-o tânjire după starea de echilibru a eternității, aspirația în fapt de a avea o altă identitate. Toate aceste spații sunt reunite la nivel simbolic de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]