6,389 matches
-
lumii. Spre deosebire de Cărtărescu, O. mizează mai puțin pe arsenalul mitico-simbolic, cât pe resursele textualismului și pe virtualitățile satiriconului. Cu o structură polifonică și mozaicată, Coaja lucrurilor... prezintă, într-o manieră joyceană, o zi din viața arhitectului Ștefan Gliga, folosită ca pretext epic pentru revivificarea unor forme literare aparent clasate, dar și pentru șarjarea situației din România de la finele regimului comunist. Pornindu-se de la o formulă a autorului (cannonball world processor), romanul a fost perceput ca o mașinărie sofisticată de prelucrare a
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
anume în Chei fierbinți pentru ferestre moi (1998) și în Stângăcii și enormități (1999), atenția prozatorului deplasându-se acum asupra realităților postdecembriste. Nu însă și maniera narativă, bazată pe aceeași reciclare postmodernă a convențiilor narative și legitimată tot de un pretext ciberneutic: în localitatea Straja, o triadă de afaceriști veroși deschid o firmă de computere, iar narațiunile se ordonează după un algoritm al comenzilor virtuale. În rest, povestirile figurează un hinterland provincial în care distopicul se insinuează progresiv într-o atmosferă
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
să le dea unor împrejurări cărora logica receptorului le prevede un alt traseu. Venind să ceară niște bani unui prieten pe care îl salvase odată de la moarte și fiind informat de soția acestuia despre iminența unui refuz, Mirmidon începe - sub „pretextul” de a-și ajuta prietenul să scape de grija bunurilor sale materiale - să îi încarce într-un camion toate obiectele de valoare. În momentul în care stăpânul casei năvălește înăuntru - o nouă întorsătură în atitudinea personajului -, tâlharul pare bucuros de
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
de cicluri este structurat și Gingașul Ariel (1968), închinat „memoriei lui Tudor Vianu”. Compozițiile reunite aici dau o imagine asupra disponibilităților poetice ale lui P. și oferă poeme de notabilă calitate atât din punctul de vedere al descifrării filosofice a pretextelor (dragoste, alternative existențiale), cât și sub raportul elaborării formale. În sfârșit, Ultima Thule (1970) cuprinde reflecții lirice legate de senectute și trecere, de rostul unui poet cu un Pegas „mărunt și cuminte”. Într-un fel, cele din urmă cărți îi
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
literar”, „Claviaturi”, „Pagini literare”, „Revista tineretului”ș.a. Prima carte semnată de P., romanul Cercul alb (1945; Premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă), deși de proporții reduse, este, în mod cert, cea mai reușită scriere a autoarei. Plecând de la pretextul manuscrisului găsit, sunt plasate inspirat elementele romantice ale unei iubiri, ajunsă obsesie, într-un cadru semifantastic, misterios și magic, evitându-se melodrama prin introducerea unui „prolog” ce constituie, de fapt, epilogul întâmplărilor narate. Romanele care au urmat, Anii iubirii (1955
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
Germane, 1937-1942) și la Sibiu, ca referent școlar al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice din România (1935-1937), profesor la Seminarul pedagogic (1942-1948), și la alte școli. În 1957 este angajat la Catedra de germanistică a Universității din Cluj. Arestat, sub pretext politic, în toamna anului 1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni de anchetă, dându-i-se posibilitatea de a lucra cu normă de cercetare în cadrul Universității clujene. Revenit la Catedra de germanistică, este nevoit în 1963 să solicite
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
se simțeau vinovați mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic nu-i scandalos în acest exercițiu. Povestea biografică nu a exprimat și nici nu va exprima vreodată cu fidelitate realitatea vieții, care nu-i decât un pretext pentru o fabulă. Identitatea biografică și identitatea actuală nu coincid decât acum (adică în prezent) și aici (adică într-un context bine circumscris). Dincolo de prezent și de context, identitatea biografică adună alte fragmente și întâmplări ale vieții și le relevă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tehnologice, a producției și reproducției acestora. Departe de a fi unică și unitară, cultura academică (universitară) a fost dintotdeauna plurală, multiformă, cu ritualuri și credințe ușor deconectate, dar intens perpetuate, cu practici metaforice prin semnificații și sugestive prin implicații. Texte, pretexte și subtexte s-au combinat și încă se îmbină într-un tot ce aspiră spre o vocație a universitas-ului. Este vorba însă despre un tot care nu se constituie într-un Gestalt universal și integrator, atâta vreme cât s-a scindat disciplinar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și Eagles, referitoare la o potențială „atacare a bazelor de rachete din Carpați”. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, solicitat să ajute la elucidarea misterului apariției unor „semne luminoase” pe cerul României, ofițerul contribuie prin iscusința lui la combaterea diversiunilor. Sub pretextul ficțiunii, se încearcă acreditarea uneia dintre interpretările date evenimentelor care au provocat schimbarea regimului politic în România: conspirația unor puteri străine, disimulată ca revoluție. SCRIERI: Vin apele, București, 1950; În pragul primăverii, București, 1952; Judecata, București, 1952; Scrisoarea, București, 1952
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
sunt capitolele despre B. P. Hasdeu și I. L. Caragiale (Nicolae Manolescu îl considera pe cel despre Caragiale „cel mai solid din toate”, „meritul Istoriei sale”). Autorul demonstrează structura de pseudofarsă a comediilor, bazată numai aparent pe imbroglio, încurcătura fiind doar pretext, ingeniozitatea construcției situațiilor dramatice jucând de fapt un rol secundar. Forța viziunii comice rezidă nu în acțiune, ci în limbajul mimetic al personajelor, în „jurnalismul locvace” care acaparează existența cotidiană, substituindu-se realității. Modernitatea lui Caragiale o întrevede criticul în
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
de copii și adoptat apoi în familia unui înalt demnitar comunist, în care rămâne totuși un corp străin. Ratarea pe toate planurile - socială, afectivă - a personajului, motivată de mediu, dar și de un anumit fatalism identitar, este în fond un pretext pentru autor de a înșira pe același fir diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern în miniatură dintr-o casă de copii funcționează metonimic și anticipativ față de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune ale romanului fiind acelea în
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
Mussolini, Stalin, Roosevelt, papa Pius al XI-lea, Einstein și pe mulți alții. Literatura pentru copii a lui M. valorifică tot o experiență de reporter. În Povestea minunată a lui Shirley Temple (1938), continuată de Albumul Shirley Temple (1939), sub pretextul că povestește viața micuței artiste de cinema, autorul reface fragmente din viața unor copii pe care i-a cunoscut și care i-au atras atenția. Apetitul pentru exotic, pentru inedit și fantezie, pentru o lume total diferită de cea de
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
buclucuri de scriitor, 1993) M. exploatează elemente autobiografice într-un amestec de amintiri din copilărie, din tinerețe, din viața „zbuciumată și amuzantă de scriitor”. În romane, spre pildă în Peste cincizeci de ani (1967), se poate observa aceeași tendință: sub pretextul unei povestiri științifico-fantastice care proiectează omenirea cu cincizeci de ani înainte, se imaginează cum va fi văzută și judecată lumea aniilor ‘60. Viața comunității evreiești din perioada interbelică este avută în vedere în romanul Croitorul din Back (1979), unde ca
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
primele. De această dată sunt discutate rezultatele de ansamblu în ceea ce privește atitudinile față de Europa și participarea, căutând să evidențiem ce este comun și ce este diferit în cele șase sate din aceste perspective. În fine, ultimele părți ale volumului sunt dedicate pretextului care a favorizat studiul de față. Prezentăm mai pe larg premisele și obiectivele campaniei de comunicare, doi dintre membrii echipei de la DC Communication împărtășindu-ne din bucătăria internă a zămislirii proiectului. O succintă trecere în revistă a rezultatelor vizibile este
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
formă de petrecere a timpului liber, de jocul în sine. Meciurile se organizează spontan pe pășunea satului, nefiind vorba despre marcaje în sensul strict al cuvântului sau despre spectatori. Tinerii și copiii se adună la fotbal, la sfârșitul săptămânii, ca pretext pentru a sta împreună și tot ei sunt cei care întrețin terenul atunci când este nevoie. În sat nu există nici o activitate culturală în genul trupelor de dans, al formațiilor de muzică, al corului, însă oamenii își amintesc cu plăcere de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
valorizarea localităților cu acțiuni comunitare câștigătoare. Modalități de comunicare și câteva rezultate Programul a fost centrat pe lansarea unui concurs (derulat în primăvara anului 2005) și prezentarea câștigătorilor acestuia la TVR 1, în toamnă. Concursul a fost, de fapt, un pretext, un instrument de comunicare, dezvoltat în conformitate cu rezultatele cercetării și menit să lanseze public și să susțină dezbaterea legată de aderare. Am stimulat, astfel, interesul publicului și i-am propus să-i recompensăm performanța. Ca urmare, în derularea campaniei am pus
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de tip urban, cu pronunțat caracter rezidențial. În al doilea rând, Europa este atât de diversă, încât este greu de identificat un sat tipic european, către care model să îți poți direcționa eforturile de dezvoltare. Din această perspectivă, unul dintre pretextele acestui volum, „cât de europene sunt satele românești”, nu este altceva decât un exercițiu de imaginație solicitat subiecților noștri și nouă înșine ca autori, într-o adevărată manifestare de reflexivitate, cum i-ar spune clasici ai literaturii despre postmodernitate, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
două tipuri de resurse devenind astăzi standardul în domeniu. Este vorba despre romanul Moromeții. „Poiana lui Iocan” era un loc între case în care sătenii se întâlneau ca să bea un pahar cu vin sau cu răchie. Acesta constituia însă doar pretextul pentru a dezbate probleme dintre cele mai diverse, multe dintre ele ținând de modul de organizare a vieții sociale, de relaționare a oamenilor între ei sau cu instituțiile statului. Se creau astfel premisele unei mai bune înțelegeri a lumi, a
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
lumea civilizată” exprimată prin raderea metaforică a bărbilor ultimilor preoți (sau, în imaginația viscerală a lui Diderot, que le dernier des rois fût étranglé avec les boyaux du dernier prêtre) - și-a etalat toată elocvența. Dosariada a oferit un ultim pretext pentru o altă solfegiere a ateismului militant. Ni s-a sugerat imediat cât de bine i-ar sta capitalei țării fără cruci în Piața Universității, fără troițe în drum și - de ce nu? - fără pomi (brazi naturali) de Crăciun. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a unui impresionant capital de violență și injustiție istorică. Cunoașterea din academii ar fi un lux meschin dacă n-ar atrage după sine exercițiul compasiunii comunitare, al ascezei individuale și al deciziei politice. Ne ascundem prea adesea demisiunea morală sub pretextul unor preocupări birocratice pentru ca pilda ecumenică a „iubirii nebune pentru aproapele” dată de câteva femei exemplare ale veacului trecut (precum Simone Weil, Maica Tereza de Calcutta sau Maria Skobțova) să nu ne convingă că n-am făcut niciodată destul. Medicament
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dualitate să domnească ipocrizia cu titlu de posibilitate principială mereu deschisă”. Ispitele speculează tocmai această duplicitate fenomenologică. Omul uită să caute locul inimii, judecându-și conștiința și starea aproapelui după aparențe. Treptat, înșelarea devine a doua fire a omului. Sub pretextul iubirii aproapelui sau chiar al prieteniei spirituale, mintea acceptă să fie subnutrită cu himere și jumătăți de adevăruri. Fără să avem mereu cugetul împărțit, voința n-ar slăbi, nici curajul nu ne-ar abandona la jumătatea drumului. Esența mondenității constă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
universale. Spectacolul terifiant al suferinței îndurate de miliarde de oameni prin robie, foamete, boală sau din pricini de îmbuibare - toate acestea inspiră inima care L-a cunoscut pe Hristos să îndrăznească încă mai mult în rugăciunea de mijlocire, lepădând totodată pretextele cu care i-a nesocotit pe cei vrednici de compătimire. Nu întotdeauna rugăciunea va fi primi răspuns, iar părintele Sofronie vorbește chiar pe larg despre experiența retragerii harului Proniei pentru o îndelungată perioadă, în care credinciosul trece prin proba deșertului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că ucenicii ortodoxiei prisosesc ori că unitatea creștinilor s-a întărit pe măsura acestei prolificități tipografice. Dimpotrivă, „toți caută spre ale lor, nu spre ale lui Hristos” (Filipeni 2, 21). Întrucât textul scripturistic nu furnizează niciodată evidențe, ci este doar pretext pentru diverse interpretări, lectura Scripturii funcționează în Biserică cu unica „ipoteză”: că „Iisus este Hristos” (Fapte 18, 28). În prologul scrierii sale împotriva maniheilor, Fericitul Augustin a mers atât de departe, încât a declarat că n-ar fi crezut Evanghelia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ideea în teatru (1936). Oprindu-se asupra controversatului termen de „supramarionetă”, exegetul nu înțelege prin el „actorul-păpușă”, ci un interpret de superperformanță. Craig răspunde printr-un gest cordial, scriind un „cuvânt înainte” la cartea cea mai importantă a lui A., Pretexte pentru o dramaturgie românească (1936). Dramaturgul este îndrumat spre modelul clasic, care e bine să-și tragă sevele din substanța legendelor, a credințelor populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului. SCRIERI: Agonia, Craiova, 1929; Urmare, [București], 1936; Gordon Craig și ideea în teatru, București, 1936; Pretexte pentru o dramaturgie românească, pref. Edward Gordon Craig, București, 1936; După un veac de teatru românesc, București, 1937; Organizarea teatrului, București, 1938; Shakespeare, București, 1938; ed. 2, introd. Marian Popescu, București, 1995; Limitele artei, București, 1939; Dragoste și viață în
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]