2,828 matches
-
încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoștința tuturor vasalilor clanului Oda aflați în provinciile de la miazănoapte și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale ne-a pricinuit tuturor o durere insuportabilă, capul generalului răzvrătit a fost expus și trupele rebele au fost exterminate până la ultimul om, totul în răstimp de unsprezece zile de la moartea stăpânului. Nu ne mândrim cu aceasta, dar credem că va mângâia sufletul seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi, aruncă îndoitura din hârtie în mijlocul seniorilor așezați. Dintr-o dată, ochii tuturor se umplură de lacrimi. Ceasul bătu de amiază. În marea sală plutea o tensiune aproape palpabilă. Katsuie începu cuvântarea de deschidere: — Tragica moarte a Seniorului Nobunaga ne-a pricinuit o mare tristețe, dar acum trebuie să alegem un succesor vrednic pentru a-i continua opera. Suntem datori să-l servim și în moarte așa cum l-am servit în viață. Aceasta este Calea Samurailor. În continuare, Katsuie le ceru oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În pavilion se făcuseră deja pregătirile. Soția lui Inuchiyo intră repede și îi servi lui Hideyoshi o ceașcă de ceai. — Ei, doamna mea, spuse el în timp ce bea, privind-o ca și cum s-ar fi pregătit să-i ceară sfatul. Ți-am pricinuit mult deranj, dar acum, pe deasupra, aș mai dori să-ți iau și soțul cu împrumut, pentru un scurt răstimp. Soția lui Inuchiyo râse veselă: — Să-mi împrumuți soțul? De mult n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se ca a unei broaște țestoase. Totul se întâmpla exact așa cum prevăzuse. Hideyoshi fusese întotdeauna iute la pornire, iar faptul că de data asta nu-și mai manifesta obișnuita repeziciune îi pricinuise lui Ieyasu alte temeri. Oare urma să-și stabilească bastionul în Ise sau să iasă pe Câmpia Nobi, la răsărit? Atâta vreme cât încă se mai afla la Gifu, Hideyoshi putea porni în oricare direcție. Ieyasu așteptă următorul raport care, când sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, încă au mai rămas câteva dificultăți. — Ce vrei să spui, Hideyoshi? — Dacă Seniorul Ieyasu rămâne așa cum e, v-ar putea pricinui necazuri. — Serios? Dar a trimis aici un vasal, cu un mesaj de felicitări. — Ei, cu siguranță, n-ar fi fost bine să se pună de-a curmezișul voinței dumneavoastră. — Negreșit. — Deci, va trebui să faceți dumneavoastră ceva primul. În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
departe cu gândurile. După o perioadă nedefinită de timp în care cred că am avut un vis, orb cu ochii deschiși, mă trezesc speriat și parcă lovit în tâmplă de un buzdugan. Mă uit disperat în jur, cu oribila spaimă pricinuită de faptul că nu știu cine sunt și de ce mă aflu în înaltul cerului, dar iată, datorită zborului vertiginos, a incredibilei viteze și a frigului, simțurile îmi revin. Sunt Bogdan, prințul Luca este la locul lui, leșinat, dar încă strângându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
explicație. Scriitorul făcu o pauză, lăsând să-i curgă un firicel melodramatic de sânge din gură. - Iartă-mă, puștiule, te rog. Dacă mai poți. Ești mai bun, ai câștigat. Recunosc. - Dar eu nici nu voiam să câștig... Scriitorul înlemni. Durerea pricinuită de ultimele cuvinte ale puștiului era totală pentru el, imposibil de suportat. Înfrângerea și umilința erau cu mult prea mari, dar în aceste clipe un lucru îi apăru ca sigur: nu putea muri tocmai acum. Nu-i venea și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cu cerul prăbușindu-se în torente peste el, personajul nostru se prăbuși la rândul său în scaunul unde până nu demult lucra soția lui. Ochii i se împăienjeniră, dar nu-și putea da seama dacă era din pricina tristeții, a durerii pricinuite de cuvintele cuprinse în bilet sau pur și simplu a mâniei din ce în ce mai aprinse care îi tulbura sufletul. - Domnule, sunteți o.k.? îl întrebă una dintre colegele soției lui, cu o îngrijorare prefăcută. Nu, era departe de a fi o.k
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Genială asta cu dragostea... murmură el aproape prăvălindu-se, atât de intens trăia acele clipe. - Ăăăă... Mama ei le interzicea dragostea ei virgulă dar asta nu era decât o așteptare virgulă o nuanțare ce și-o putea permite datorită caracterului pricinuit de nenumărații ani de studii. Indianul își repetă sieși ceea ce își tot repeta de ani de zile două puncte... acum trebuia să-i spună negreșit că o iubește. - Uooah!! răcni Euripide, dând ochii peste cap. Genial! Doamne, unde ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
univers pe care singurul fel în care am izbutit să-l demitizez a fost să mi-l închipui mergând la closet... dar nu, ajunge, ajunge odată, mai bine aș termina cât mai repede cu durerea infinită pe care mi-o pricinuie mintea aceasta deșartă și gândurile ei... Geniu pustiu, mai presus decât zeii, mi-am închipuit cândva c-aș fi... ce rușine... nicicând nu a putut fi mai puțin adevăr în gândurile pe care-am pretins că le-am trăit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceste firide se afla o statuieta reprezentând câte o ora . Când orologiul vestea un anumit ceas al zilei ,ușile , câte una de fiecare bătaie , se deschideau și pe ele ieșeau tot atâtea statuiete făcând grave înconjurul turnului . Mișcarea ceasornicului era pricinuită de apă , iar bătăile erau date de niște bile de aramă , egale cu numărul orelor , care cădeau pe un țambal de același matal , căderea lor fiind determinată de descărcarea apei. Carol Magnul a fost urmat la tron de către fiul său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fi închipuit că această scoarță tare acoperă o făptură simțitoare, aș ami fi expus eu un suflet atât de frumos insultelor acestui animal ! Facă zeii ca dulcea înrâurire a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să-și reîmbrce armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să-și reîmbrce armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-o uite niciodată nici una dintre ele. * Seara, Olga își ținu promisiunea și, după câteva ore de odihnă, bătu la ușa prietenei sale cu sacul încărcat de veștile ce o împovăraseră în ultimele zile. îi povesti Inei câtă durere îi pricinuise lipsa ei de maturitate, cum putuse să se iluzioneze în privința lui Marcel, și cât pot fi de înșelătoare aparențele. O fată care n-a știut până la douăzeci de ani decât drumul de acasă până la școală și de la școală până acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni, le conducea cât mai aproape de țărm pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în derivă. Și ceasul Timpului derula necontenit, cu o precizie matematică, zile, săptămâni, luni... * La rândul lui, Alex cântărea cu orice prilej calitățile fetelor. Cât privește Olga, el nu avea putința să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au curs învolburate, ca niște torente prăvălite de pe versanții dealurilor din preajma orașului, în anotimpurile ploioase. Rana pricinuită în adâncul sufletului avea toate șansele să nu se vindece multă vreme, poate... niciodată! Imediat cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea puțin aer în apartamentul său și deschise o fereastră. După
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să-i potolească pornirile. Ipocrită, Livia o împiedică până și pe Antonia, bătrâna mamă a lui Germanicus, să ia parte la funeralii. Antonia se supuse, iar cineva observă: „Vor ca absența mamei disperate și a ucigașilor să pară că sunt pricinuite de aceeași durere“. Mulți îi ceruseră entuziasmați lui Tiberius ceremonii strălucitoare, de stat, pentru cenușa lui Germanicus. A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare la Rostra“, au reacționat revoltați populares, „nici măcar onorurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără ajutor. Acum va afla în sfârșit că Elius Sejanus, omul pe care el l-a ridicat din nimic, este cel care ți-a distrus familia. Aici îi ofer dovezile. Numai ea știa câte nopți de chin avea să-i pricinuiască iar lui Tiberius. Dar nu traduse scrisoarea, nu spuse care erau acuzațiile. Privi, pe chipul tânărului Gajus, emoția provocată de vorbele ei. El murmură: — E cel mai periculos om din imperiu. Tiberius a lăsat Roma în mâinile lui... Antonia surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era gravat pileus-ul, boneta frigiană care o împodobea pe Diana Libertas, zeița sclavilor, în templul ei de pe Aventinus, și care era chiar simbolul sclavului devenit om liber. Poporul a înțeles îndată imaginea și a îndrăgit-o. Unora însă le-a pricinuit o mare nemulțumire. — Unii refuză să accepte moneda aceea, spuse mohorât Sertorius Macro. E un semn rău. Pentru cel de-al treilea împărat al Romei, aceste amintiri aproape incoruptibile, risipite de hazard, pe care le-a lăsat despre sine gravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de manetele coloanei de direcție, răni abdominale cauzate de-o eronată folosire a centurii de siguranță, coliziuni secundare dintre pasagerii din față și cei din spate, răni craniene și spinale provocate de expulzarea prin parbrize, răni gradate la nivelul craniului pricinuite de tot soiul de parbrize, răni ale minorilor, atât copii, cât și prunci la sân, răni provocate de proteze ortopedice, răni înregistrate în mașini dotate cu comenzi pentru invalizi, răni complexe și auto-amplificatoare ale persoanelor cu unul sau două membre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi introducea penisul în vagin, inseminând infinitele posibilități pe care mariajul dintre violență și dorință le-ar fi făcut să înflorească. În jurul meu, pe Western Avenue și de-a lungul ambelor rampe ale podului rutier, se întindea uriașul trafic congestionat pricinuit de accident. Eu, în mijlocul uraganului paralizat, mă simțeam absolut liniștit, de parcă obsesiile centrate pe infinita înmulțire a vehiculelor îmi fuseseră în sfârșit potolite. Vaughan, dimpotrivă, părea să-și fi pierdut interesul față de accident. Cu aparatul foto ridicat deasupra capului, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care - în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu specificul autohton. Acuzînd „marea mizerie care a pricinuit acest început de exod al talentului românesc în alte limbi și în alte țări”, autorul apreciază că „scriitorii români nu și-au sacrificat, înstrăinîndu-se, caracteristica lor națională, Isvor al d-nei Bibescu, Chira și puțin cunoscuta la noi De nos oiseaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu care găsea rimele la epigrame. Nu știa cât de bune erau însă într-o zi starea din recreație se prelungise nepermis în timpul orei și a început să se dueleze în direct cu un adversar care îi dădea de furcă, pricinuindu-i dureri de cap. După primele înțepături bănui unde vrea s-ajungă și a conceput răspunsul înainte de a primi ceva. L-a arătat colegului iar când a venit riposta după ce a citit-o a zâmbit superior și a expediat cele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
plata domnului. Termină trimestrul II și a fost sigur că cei trei erau singurii din liceu corigenți în clasa 12-a! Suferințele mai mari sau mai mici din liceu se uită, însă nu se compară cu necazurile pe care le pricinuise profesorul. Lui Stani nu-i păsa, era clasat în frunte la matematică pe școală, dar pentru necazurile celor trei nu l-a uitat. Nu au mai putut da examene nicăieri în anul acela! Locurile la facultăți au fost ocupate din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]