2,866 matches
-
boemi. Dar doar cînd intru-ntr-un joc din Ăsta reușesc să nu mă gîndesc la ce va fi mîine. Ți-a plăcut fata aia, Manolita? Ei Îi plăcea de tine. — Are ochi de șarpe. — Nu-i fată rea. E prietenoasă și e de treabă. Nu vreau nici o fată. Vreau să mă bag Înapoi În jocu’ Ăla. În cealaltă parte a mesei, Manolita rîdea de ceva ce spusese În spaniolă englezul cel nou. Cei mai mulți plecaseră deja. Hai să terminăm vinu’ Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-ar putea să-nceapă să ne bombardeze, spusei. — Mie Îmi este indiferent, spuse extramadurianul. Tipu’ Începuse să mă cam obosească. Mai aveți ceva vin? Întrebai. Încă Îmi simțeam gura uscată. — Da, omu’ meu, avem o grămadă, Îmi răspunse soldatul prietenos. Era mic de statură, avea niște pumni mari și un smoc de barbă de lungimea părului tuns scurt și era foarte murdar. — Crezi că o să-și Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu mai poți fi sigur de nimic. Da’ ce-are războiu’ Ăsta? se repezi furios extremadurianul. Nu-ți convine ceva la războiu’ Ăsta? — Taci! Îi spuse soldatul prietenos. Aici eu comand și acești tovarăși sînt oaspeții noștri. PĂi atunci nu-l lăsa să vorbească de rău despre război. N-o să se-apuce străinii să vină și să vorbească de rău războiul nostru. — Din ce oraș ești, tovarășe? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te interesează să știi ce-i și cu Bulă Ăsta. Îi zice Față-Palidă Evans. Noi Îi ziceam Față-Balegă Evans. I-am zis așa adineaori doar pentru că-s de treabă. — Domnu’ John, spuse domnul Evans. De ce nu vrei matale să fii prietenos și să cooperezi? — Doar ce ți-am schimbat numele, nu? Și ce fel de cooperare vreți voi, băieți? Ajunși În spate, domnul John luă o sticlă de pe raftul de jos din colț și i-o dădu delegatului: — Bea, Platfusică. Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ta. — Nu, Nickie. Nu rîde. PĂsările astea mă fac să mă simt atît de mîndră și de fericită, că-mi vine să plîng. — Da, cînd se Învîrtesc În lumina soarelui și apoi zboară mai departe sînt atît de mîndre și prietenoase și blînde. PĂsările zburaseră și deodată Nick Își ridică pușca și trase Înainte ca soră-sa să apuce să-și dea seama ce văzuse. Apoi auzi cum o pasăre mare se prăbuși și Începu să bată din aripi pe pămÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bătrîn ca să mai fie gelos? — Poate că da. Poate că de fapt era doar mulțumit. — Hai să nu e mai gîndim la el. — PĂi eu nu m-am gîndit. — O să ne apere mașina. E prietena noastră bună. Ai văzut ce prietenoasă era cînd ne-am Întors de la văduvă? — Da, am observat diferența. — Hai să nici nu mai aprindem lumina. — Bine, spuse Roger. MĂ duc să fac un duș, sau vrei să faci tu prima? Nu. Du-te tu. Apoi, așteptînd-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oameni, Îi băgau În pușcărie și-i condamnau la muncă În folosul comunității, la terebentină și tăiat copaci. Asta-i o regiune foarte nenorocită. E veche și plină de legi și nici un pic de dreptate. — Și cînd te gîndești ce prietenoase par locurile În care-s păduri de pini. — Da, da’ Ăsta nu-i prietenos deloc. E o mizerie de loc. Mișună nelegiuiții peste tot, da’ de muncit muncesc prizonierii. E o sclavie ce se-ntîmplă aici. Legea-i bună numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-l „înmoaie” pe Cocoșitu se vedea și astăzi, când îi ședea în coastă oriunde se ducea... Inserarea abia își mai putea ține în hățuri puzderia de stele gata să dea buzna peste purpura asfințitului. Seara se arăta liniștită și prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care le aduceau mâncare. Atitudinea binevoitoare a oamenilor de acolo era de înțeles. Spre deosebire de cei din Hâncești, care se adaptaseră rapid noii situații, trecând de partea ocupanților în 1940, acum bărbați, copii și femei veneau mereu la unitatea românilor, bucuroși, prietenoși. Numai că unii erau derutați. Rușii se retrăseseră, dar la apariția lor, sătenii își doseau avutul, își mânau vitele prin ascunzișuri. Credeau că din nou sosiseră nemții! O femeie aduse pentru Toloacă și Ioan o farfurie cu plăcinte cu brânză
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a doua zi să poată pleca la drum... ― Aveați normă sau lucrați mai Îngăduit? - a Întrebat tata Toader. ― Unde ai văzut, la ruși, lucru fără normă? - a răspuns bătrânul, după care a continuat: Vaniușa, tractoristul, era un tip șugubăț și prietenos. Îi cam trăgea cu nașparlia. Tot timpul avea asupra lui bidonul plin cu samahoancă. M am Împrietenit cu el. Când mă vedea, mă Întreba de departe: ― Șto tî delaeși, Costea? Idi siuda! Și, scoțând bidonul de la șold, mi-l Întindea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doi bărbați. Clane înaintă și ridică mâna. Când se făcu liniște, începu: - Nu e timp pentru jumătăți de măsură. Trebuie să abordăm una sau alta dintre alternative. Urmă o serie de discuții printre grupurile de negustori. În final, un vorbitor prietenos spuse: - Excelență, negustorii prezenți aici sunt în favoarea eliberării sclavilor. Un moment îndelung, Clane se uită la publicul care rânjea și deodată întoarse spatele și părăsi încăperea. În după-amiaza aceea pregăti un document special: LIBERTATE SPECIALĂ PENTRU SERVITORII LOIALI Din ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
uitat de lume, târând-o după mine spre cine știe ce greutăți. Așa cum începusem să bănuiesc, fata avea o fire aventuroasă. Nu știu exact în ce măsură a fost mama ei în stare să-i schimbe atitudinea, dar, dintr-o dată, Marietta a devenit mai prietenoasă. Pe viitor, eram atât de preocupat să o cunosc, încât jurnalul aproape că îmi ieșise din minte. După ce ne-am logodit, l-am căutat și am constatat că logodna avusese loc exact în ziua notată acolo. Atunci, m-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
altceva decît să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de la Mancha) c-o să apară? Dar n-a fost dragostea mea o așteptare a ce n-a fost? Tare-s într-o stare neagră, Tano. Fără tine ar fi mare plictiseală în grădină. Mă privește cu ochi umezi, serioși și prietenoși. Cîinii au darul recunoscut de-a simți tot. De-a ști ce li se întîmplă stăpînilor. Mie, o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-o săptămînă, cînd "fiecare zi i-o limbă străină"‡‡‡. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suma, cînd nu-i pare prea puțin ce-i ofer, îmi mulțumește în același fel particular: "Trăi-ți-ar morții!" Vreau să-mi trăiască morții și-mi cumpăr mereu urarea ei de bine. Ca ai mei să-mi facă semne prietenoase. Cum îmi face, mai ales bunelul. Odată întoarsă pe strada "Trompeta", nu m-am mai gîndit la Rusalin. Am intrat brusc în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aruncându-și capul rotund pe spate. Chiar așa poți să-mi și spui: „Condoleanțele mele!“ Ha, ha, ha. Hei, Eduardo, ascultă aici. Fata asta e una dintre noile sclave ale Mirandei! De unde vii, fătuco, de ești așa din cale-afară de prietenoasă? Din fundu’ Kansasului? O să te mănânce de vie, ha, ha, ha! Dar Înainte să găsesc un răspuns, un bărbat solid, purtând aceeași uniformă, s-a apropiat de mine și m-a măsurat fără nici o jenă din cap până-n picioare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe plăcuță. — Mda, ultimele două săptămâni au fost cam aiurite. Întâi mutarea, pe urmă Începutul serviciului. E un loc ciudat, e greu de explicat. Toți sunt frumoși, supli și poartă haine senzaționale. Și par cu toții Într-adevăr foarte drăguți - extrem de prietenoși. Mai că-ți vine să crezi că sunt dependenți de ceva medicamente care se dau numai pe rețetă, zău așa. Nu știu, dar... — Dar, ce? Ce vrei să spui? Nu pot să-mi dau seama exact care-i problema. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunat de trei ori, de patru ori, de cinci ori... hmm, mă Întreb pe unde o fi umblând asistenta lui? M-am rugat să dau peste un robot, pentru că nu aveam deloc chef să stau la taclalele alea aiurite și prietenoase care lui B-DAD Îi plăceau atât de mult. Dar am dat de secretară. — Biroul domnului Tomlinson, a ciripit ea cu accentul ei extrem de sudic. Cu ce v-aș putea fi de folos? Cu ce v-aș putia fee dă fooloos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atâta tot. Ea m‑a agățat aseară la Au Bar - Întreabă pe oricine, or să‑ți spună că așa e. M‑a implorat să vin cu ea. — Nu mă Îndoiesc, a continuat Alex liniștitor. Când vrea, e o fată foarte prietenoasă, dar uneori se Îmbată prea tare ca să mai știe ce face. Așa că, În calitate de prieten al ei, va trebui să te rog să pleci acum. Ticălosul și‑a stins țigara și și‑a săltat cu un gest teatral brațele În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului de jandarmi, plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bărzotescu, lung, slab, deșirat și spânatic. Petre scoase pălăria, salutând militărește: ― Trăiți, don' plutonier! ― Veniși, Petre? răspunse Boiangiu prietenos. Petre se apropie respectuos, îi spuse cum domnul căpitan i-a dat drumul cu câteva zile mai înainte fiindcă s-a purtat bine și n-a avut nici o pedeapsă. Plutonierul îi mai puse câteva întrebări, mai oftă după viața de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe urmă că Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mănăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. Conacul din Lespezi era bătrân, modest și prietenos. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o cabrioletă cu un cal negru. Titu Herdelea recunoscu pe fiul arendașului Plata-monu, pe care-l întîlnise deunăzi cu învățătorul Dragoș. Tânărul îi spuse că e aici cu tatăl său, care a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebui să puie frâu. Lumea poate fi inconștientă, guvernul nu. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mămăligă și boierii nu-și încap în piele de petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă despre mersul școlii... Ion Dragoș era puțin palid. O emoție grea i se citea pe față și-i tremura în degete. ― Te-am luat cu vorba și nu te-am întrebat: ce vânt te aduce? zise în sfârșit Miron prietenos. Spune dumneata întîi, că pe urmă am să-ți spun și eu altele! Învățătorul îngălbeni mai tare. Mâinile, așezate pe genunchi, își jucau nervos degetele. După primele cuvinte ce rosti, observă că Iuga se întunecă. Asta, însă, în loc să-l intimideze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alții, că învoielile vechi au fost prea grele și nu putem trăi... Moș Lupule, ia spune matale conașului, că ești mai bun de gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să te-auzim! îl îndemnă și Grigore cu o curiozitate prietenoasă. ― Apoi, conașule, unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mânat mintea și simțirea pe fiecare! făcu Lupu Chirițoiu tărăgănat. Da oamenii o duc tare greu, conașule, credeți-ne și pe noi! Eu sunt bătrân și cine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din cap... Apoi se opriră toți în dreptul ușii cancelariei. În jurul lor, țăranii se îmbulzeau. Rămase liber numai un mic cerc dinaintea prefectului care examina parcă înfățișarea oamenilor și mai cu seamă privirile lor. Se silea să zâmbească și să pară prietenos și binevoitor, deși se simțea obosit rău, fiind a doua zi de când se afla pe drum, în turneul de constatări, observație și îmbărbătare. Mai mult decât oboseala îl supăra și aproape îl jignea atitudinea țăranilor, pretutindeni prea puțin cuviincioasă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]