9,297 matches
-
și laice, asupra artelor și științelor practicate în lumea Orientului Apropiat. Opera lui C., impresionantă ca întindere și varietate, dar rămasă necunoscută până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când Academia Română a luat decizia să tipărească integral scrierile principelui, se impune ca moment cardinal în cultura română, primul moment de importanță majoră, când spiritul românesc a radiat asupra altor culturi. Geniu pozitiv, C. a fost un întemeietor în varii domenii de manifestare a spiritului, în teologie, istorie și geografie
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
tr. G. Pascu, București, 1923; ed. tr. Gh. Adamescu, București, 1941; ed. îngr. D. M. Pippidi, tr. Gh. Guțu, introd. Maria Holban, comentariu istoric Nicolae Stoicescu, București, 1973; Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, I-II, îngr. Gh. Săulescu, Iași, 1835-1836; Operele principelui Demetriu Cantemir, I-VIII, București, 1872-1901; Vita Constantini Cantemyrii - Viața lui Constantin Cantemir, tr. N. Iorga, București, 1923; ed. tr. N. Iorga, îngr. Liliana Iorga, Craiova, 1942; ed. tr. și îngr. Radu Albala, pref. P.P. Panaitescu, București, 1960; ed. îngr
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
literaturii românești, ed. 3, București, 1924, 77-105; G. Pascu, Viața și operele lui Dimitrie Cantemir, București, 1924; Ioan I. Nistor, Pomenirea lui Dimitrie Cantemir voevod, București, 1924; Ștefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia, București, 1925; G. Vâlsan, Opera geografică a principelui Dimitrie Cantemir, Cluj, 1926; Ilie Minea, Despre Dimitrie Cantemir, Iași, 1926; Iorga, Ist. lit., II, 310-458; P. P. Panaitescu, Contribuții la opera geografică a lui Dimitrie Cantemir, București, 1928; N. Iorga, Dimitrie Cantemir, Cluj, 1929; Pușcariu, Ist. lit., 161-182; Sever
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
{EminescuOpVIII 35} TEATRUL ORIGINAL DRAMELE ISTORICE DODECAMERON DRAMATIC DECEBAL [PERSOANELE] DECEBAL BORIS un principe dac IAROMIR un principe iazig CELSUS un roman la curtea lui Decebal LONGIN legatul Romei DOCHIA nepoata fostului rege Diurpaneu TRAIAN împăratul Romei UN PAGIU] [ ACTUL I ] 2254 [CÎNTECUL FAURILOR DE ARME] O lume zace În roș oțel, Ce vreți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
{EminescuOpVIII 35} TEATRUL ORIGINAL DRAMELE ISTORICE DODECAMERON DRAMATIC DECEBAL [PERSOANELE] DECEBAL BORIS un principe dac IAROMIR un principe iazig CELSUS un roman la curtea lui Decebal LONGIN legatul Romei DOCHIA nepoata fostului rege Diurpaneu TRAIAN împăratul Romei UN PAGIU] [ ACTUL I ] 2254 [CÎNTECUL FAURILOR DE ARME] O lume zace În roș oțel, Ce vreți a face Făceți din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sclavul cel din urmă Ce pietre cară la zidirea mare Și bucuros o face, căci piatra Nemuritoare-i în zidire-eternă. Aceasta-i partea mea de nemurire, O alta nu doresc... o alta nu. CELSUS (apart) O, șarpe! (zgomot afară) PAGIU Principele cel iagiz Prins în război... a vă vorbi el cere. {EminescuOpVIII 38} [SCENA II ] [DECEBAL, IAROMIR ] IAROMIR (intră ) D[ECEBAL] Deși dușman, îți zic: Bine-ai venit! Eu dușmanii mei nu-i urăsc... îi bat, Dară învinși - eu îi iubesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel iagiz Prins în război... a vă vorbi el cere. {EminescuOpVIII 38} [SCENA II ] [DECEBAL, IAROMIR ] IAROMIR (intră ) D[ECEBAL] Deși dușman, îți zic: Bine-ai venit! Eu dușmanii mei nu-i urăsc... îi bat, Dară învinși - eu îi iubesc, principe! Nu crede că dorințe oarbe-n mine Dorinți de glorie-mi prescriu * pasul: O țintă am... și l-a ei împlinire Pe-amici îi chem... pe inamici izbesc... Am pronunțat o vorbă mare... Cadă! IAR[OMIR] Da, Decebal... ca tine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe acest taur... îl vom moșteni Noi doi... Să nu [î]l liniștim, Să-l tot împungem c-un bold ars în foc, Doar s-o scula, pentru a cade - mort. DOCH[IA] Nu te pricep... Ce vrei să zici, principe? B[ORIS] Nimic... A fost o istorie veche Ce-n timpi de-acești se povestește des. Nimic. Unul câștigă - altul pierde, Așa e lumea, Doamnă - așa e lumea. DOCH[IA] (p[entru] s[ine] ) O șarpe, i-ai înveninat suflarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
face un nebun din cel mai cu minte om și adeseori dintr-un prost face un om abil. * [ 10] În inima omului este o generațiune perpetuă de pasiuni, astfel că, stingîndu-se o pasiune, se naște alta în locu-i. * [ 15] Clemența principilor nu este decât o politică spre a câștiga afecțiunea popoarelor. * [ 16] Această clemență, din care se face o virtute, se practică aci din vanitate, aci din lene, aci de frică, și mai totdauna de toate împreună. * [ 19] Noi toți avem
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Primogenitul și urmașul lui Bela IV, Ștefan V, avea de soție pe Elisabeta, din familie de cumani, ale căreia mai de aproape rude erau și rămaseră păgâni, iar, dintre numeroasele sale fiice, cea mai mare, Constanța, se mărită după Leon, principele Rusiei, a doua, Sabina, după Radislav, ducele Galiției, a treia, Anna, după Rastislav, ducele Bulgariei. Dintre fiicele rămase după Ștefan V, prințesa Anna luă pe Andronic, fiul împăratului grecesc Mihail Paleologul, pe când sora ei cea mai mică, Elisabeta, se cunună
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor pământ și-i opri totodată de alte incursiuni, procurând prin aceasta romeilor un armistițiu binefăcător și multă ușurare. Marele duce Roman căuta îndealtmintrelea în cazul acesta și de interesul său propriu: căci căzuse la ceartă și luptă cu Rurik, principele de Kiev, și cumanii luaseră parte contra lui ca aliați ai lui Rurik. Roman, domnitor cu putere de acțiune și viteaz, învinse în lupta aceasta, pricinui mari pierderi vitezei trupe auxiliare a cumanilor, care lupta în partea lui Rurik și-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre Palestina la anul 1189, luă drumul preste Serbia, dar începu o ceartă rea, care era să fie aproape ruptură, cu-mpăratul grecesc, Isaac Angelos, care se supără cumplit pentru violarea teritoriului său; ci îndată ce se-ntîmplă aceasta, se grăbiră atât principele sârbesc, Niemania, cât și frații Petru (Kalopetrus) și Asan să-i propuie și să îndeplinească numaidecât o alianță armată contra Împărăției bizantine, sub condiția unor alte beneficii la cari avea să se oblige împăratul. Împăratul Frederic I, pretestînd pacea dintre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și să îndeplinească numaidecât o alianță armată contra Împărăției bizantine, sub condiția unor alte beneficii la cari avea să se oblige împăratul. Împăratul Frederic I, pretestînd pacea dintre el și-mpăratul grecesc, nu găsi cu cale de-a primi propunerile principelui sârbesc și a celor bulgaro-romîn, aduse cu atâta grabă și de bunăvoie. Dar fiindcă, în urma lipsei de bunăvoință din partea guvernului bizantin, împăratul Frederic I se văzu silit să ierneze în Thracia, principii români reînnoiră propunerile lor în ianuarie 1190 la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se recunoască din partea {EminescuOpXIV 98} papei titlul său de rege, dîndu-i-se coroana și deplina demnitate regală, de vreme ce și cei ce l-au precedat la stăpânire, anume Petru și Samoil, au purtat în faptă și documentar titlul, coroana și rangul de principi neatârnați (imperatores). După acordarea acestei cereri principale, se va împlini, cât ține statul româno-bulgar, tot ce ar prescrie papa în folosul și spre onoarea bisericei romane. Pentru a trata verbal, deci mai cu de-amăruntul cestiunea, Ioannițiu delegă pre un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Zagora, căruia-i predete cu toată solemnitatea obicinuitul sacos (veșmînt de-asupra), mitra și inelul, primind din parte-i în același mod formal jurământul unei necontenite fidelități și a ascultării pentru papa și biserica romano-catolică. După sfatul și cu aprobarea principelui, el instală încă doi episcopi cu scaunele în Belesbulne și Postolave, subordinați însă arhiepiscopului din Zagora, care arhiepiscop curând după aceasta găsi de cuviință a-și muta scaunul său de primat la Tîrnova, capitala regatului bulgar. După ce toate acestea se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ioan, un document solemn pentru trecerea lui la catolicism, în forma unei bule de aur (chrysobolum), prin care atât el cât și poporul declarau că trec de de-apururea la biserica romano-catolică și la scaunul roman, fiind acesta scaunul lui Petru, principelui {EminescuOpXIV 99} apostolilor. După ce prin mila mântuitorului - zice el în hrisov - s-a înălțat domn și-mpărat al întregii Bulgarii și Valachii (Dominum et Imperatorum totius Bulgariae et Blaciae), cercetând cu de-amănuntul arhivele, a câștigat convingerea sigură că regii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
regii bulgari și bulgaro-romîni, deci atât predecesorii săi cei vechi, cât și de mai încoace, anume Simion, Petru și Samoil, și-au luat la suirea lor în scaun coroana și ungerea patriarhicească din sânul bisericii romane și din mâna urmașilor principelui între apostoli, Petru. Tot asta vrea și caută el acum pentru sine, dorind fierbinte de-a i se pune coroana regală pe frunte și de-a primi binecuvântarea patriarhicească în numele bisericii romane și din mâna papei Innocențiu III. El declară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai sub domnia și puterea bisericii romane. Așa zicea hrisovul, pe care ambițiosul loannițiu îl iscăli la an[ul] 1200, dîndu-l la mâna lui Ioan, trimisul papei, când acesta se-ntoarse la Roma. Pe drum îl însoți ca trimis al principelui orânduit la Roma, episcopul de pe atunci de la Brandizuber, anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa. Papa ascultă favorabil atât spusele trimisului său propriu, cât și acelea ale trimisului bulgar și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grecilor și latinilor când se săvârși din viață un dușman atât de rezolut, puternic și crud. După multe biruinți, prudentul împărat Enric încheie cu Borilă o pace admisibilă, apoi știu să-nduplece la o liniștită învoială și pe Theodoros Laskaris, principele grec al Niceei, încît împăratul se bucură pentru câtăva vreme de-o liniște relativă, întreruptă de mai multe ori prin luptele la cari era silit cu certărețul și nestatornicul Mihail Comnen, despot al Epirului, o liniște care fu turburată din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așezase scaunul în Thessalonic și dindată îl cuprinse aviditatea după coroana împărătească. Se îmbrăcă în mantie de purpură, încălță sandale roșii ca para focului și ceru de la metropolitul din Thessalonic, Constantin Mezopotamita, să-l încoroneze de împărat în mod solemn. Principele bisericesc, cumpătareț cum era, opuse acestei cereri îndoielile sale canonice, spuind că nu e competent și că altfel s-a urmat obiceiul, de vreme ce o asemenea funcțiune numai patriarhul din Constantinopol singur are dreptul esclusiv de-a împlini, din care cauză
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și astfel Ioan Asan luă în putere-i regiunea Elbanon și intră pustiind în provinția Iliria. După ce îndeplini însă în cea mai mare parte cuceririle pe cari le avuse de scop și regulase stările de lucruri după propria sa socotință, principele româno-bulgar se întoarse în patria sa, lăsând unele locuri întărite în mînile și sub administrarea romeilor, păstrând însă pe cele mai multe în mînile sale proprii, înzestrîndu-le cu garnizoane îndeajuns, cu comandanți buni și cu strângători de dare. Dar cea mai glorioasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întărite în mînile și sub administrarea romeilor, păstrând însă pe cele mai multe în mînile sale proprii, înzestrîndu-le cu garnizoane îndeajuns, cu comandanți buni și cu strângători de dare. Dar cea mai glorioasă cucerire a regelui bulgaro-romîn era reputația lui generală de principe nobil, drept și iubitor de oameni, căci, departe de-a avea cruzimea și asprimea celor ce-l precedase în domnie, dezbrăcîndu-se de înnăscuta barbarie a nației sale, cruța viața omenească în poporul său propriu și nu se mânji nici cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
latino-bizantine (Romaniae Imperium), de bântuirile de pe atuncea, îi făgăduiește pentr-un asemenea lucru răsplată în ceriuri și pe pământ și-i pune în perspectivă statornica favoare a Scaunului papal. Dând ajutor lui Balduin II, să dovedească deci că e un principe în adevăr catolic și să deie Scaunului roman puncte de razăm pentru a pune-n evidență meritele sale În aceeași vreme Grigorie IX trimise o circulară către tot clerul înalt și inferior din țara bulgarilor și a românilor, prin care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu va fi numai absoluțiunea, ci li se va recunoaște posesiunea a toată țara ce vor ocupa-o, căci, în urma ultimei hotărâri a conciliului, papa are dreptul de a răsturna pe Asan și de-a îngădui regelui maghiar sau altor principi catolici ca să-i ocupe toată țara. Afară de asta papa mai dete instrucții legatului său Salvi de Salvis, episcop de Perusia, să-nduplece și să-ntărîte pe rege în orice mod diplomatic cu putință ca să pornească război în contra lui Asan. Dacă regele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amar de călcarea jurăm]ntului; i fidelității comisă în contra lui Vatatzes. Curând după aceasta își închise ochii și împărăteasa Irina, soția lui Vatatzes, femeie distinsă prin spiritul și prin virtuțile ei. Puțin după asta îi urmă în ceea lume și principele bulgaro-romînilor, Ioan Asan, un domnitor căruia nici protivnicii lui nu-i tăgăduiau meritata recunoaștere că între conaționalii săi fusese cel mai bun, mai nobil și mai iubitor de oameni regent, un om blând, care prin moralul său întrecea cu mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]