8,770 matches
-
cu numărul 8, unde, chiar în editorial se spune: „ hrănit și sprijinit de câțiva miloși conservatori, Răsăritul va cre ște, dezvoltându‐ se sub auspicii binevoitoare.” Totuși se pare, la 23 aprilie 1915 a apărut ultimul număr al săptămânalului Răsăritul. Ceea ce probează c ă și cu aproape 100 de ani în urmă sponsorizarea de partid nu s e făcea din mila cuiva, ci numai din interes... * „Anuarul presei române” 1908, director‐ proprietar Grigore Grigoriu Rigo București, în capitolul referitor la „ziarele și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
câțiva din nenorocire, pentru care în prima linie vom cita pe marele bărbat de stat Demetrie Sturza, și încă vr-o doui sau cel mult trei bărbați în viață. 237 Din generația actuală nu putem cita pe nimeni, viitorul ne va proba. N-a lipsit ocaziune pentru ca vocea autorizată a ilustrului nostru decedat Ioan Popescu, să nu răsune pentru apărarea naționalității noastre, a religiunei noastre și a drepturilor celor dezmoșteniți de soartă. Locul de onoare pe care Ioan Popescu îl are în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Coloșenco, Alexandru Kissling, Iancu Goldstein, Dumitru David, Iancu Pantalon, Octavian Dumitru, născută din pasiunea și seriozitatea celor citați, membrii ai cercului rebusistic de la Casa de Cultură a sindicatelor din localitate. Tipăritura demonstrează nu numai preocuparea pentru divertisment, cât mai ales probează inteligență, creativitate și luciditate a creatorilor dar și a publicului in teresat. * 360 Lumea elevului Lumea elevului, revistă editată de școala cu clasele I-VIII Mireni, nr.4, din martie 2006, apărută cu sprijinul Consiliului local Coroiești. Tipărită la S.C.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
120 de ani de la nașterea lui Ion Inculeț (1884-1940)” de Vasile Calistru, “Document inedit privind alegerea, investitura și instalarea Episcopului de Huși Iacov Antonovici” sau “Notițe genealogice privind familia episcopului Iacov Antonovici”, ambele de Mihai Rotaru în nr.34/2004 , probează ceea ce spune Theodor Codreanu în “Prutul” nr.30/2003 că revista și redactorii ei se ocupă și de cultura locală. Pentru că am vorbit mai sus de “Prutul” care a dedicat paginile unui număr întreg regretatului poet și om de cultură
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mieroase în numele tătucului. Cred că vor putea face un salt procentual, tare bun pentru viitor ! Dar parlamentari, chiar n-au deloc ! Cum, au votat împotriva românilor în Parlamentul European ? PNL lui Pufuleț fără păr creț rămâne pe altădată să-și probeze capacitatea. Dacă-l iartă cei cu adevărat puternici în formațiunea întocmită de Vrânceanu. Deja e mare bătaie în coteț unde câțiva s-au săturat de Brânzovenescu de Huși. Cum îi stă lui Corneliu Mihalache cel sprinten la minte să asculte
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a rezultatelor selectate; b) realizarea de desene, grafice, diagrame, tabele și interpretarea rezultatelor; concluzii - rezumarea celor constatate Într-o concluzie exprimată succint și raportată la ipoteza inițială; bibliografie - oportunitatea surselor bibliografice; modul de prezentare: aspect; continuitate; mod de prezentare. III. Probă orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de către profesor. pentru elaborarea lor trebuie avut În vedere: ce tip de itemi trebuie construiți; ce grad de dificultate trebuie să aibă; ce trebuie să arate itemii din punct de vedere tehnic
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
implicate de fiecare dată.”<footnote Gilbert Abraham-Frois, Économie politique, Economica, Paris, 1988, pp. 313-314. footnote> După cum aprecia François Perroux, „în epoca în care concurența și monopolul erau opuse ca focul și apa ... trebuia un suflu pentru a susține și a proba că monopolul și concurența desemnează familii de forțe perfect compatibile, din care este necesar a repera combinații în proporții variabile, în vederea stabilirii de scheme inteligibile ale realității.”<footnote François Perroux, L’Économie du XXe siècle, deuxième édition, PUF, Paris, 1964
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
lui Werner Heisenberg a stârnit multe controverse care se mențin și astăzi. A rămas viabilă celebra interpretare de la Copenhaga datorată lui Niels Bohr. Complementaritatea este „O trăsătură cheie a filosofiei lui Niels Bohr. Ideea este că un sistem poate fi probat În diferite modalități complementare și că proprietățile care rezultă În urma acțiunii diferitelor probări, deși sunt toate esențiale În mod egal pentru o caracterizare completă a cunoașterii accesibile cu referire la sistem, ele nu pot fi reprezentabile ca proprietăți simultane ale
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și dovedesc un remarcabil simț practic. Le place lumea, unde se comportă politicos, sunt spirituali, ironici, sceptici. Știu să manevreze oamenii, sunt abili diplomați. Liberali si talentați În politică, au puțin respect pentru marile sisteme și pun accent pe experiență. Probează inițiativă și o mare suplețe de spirit. Oportuniști. Valoare dominantă: succesul social. ● Apaticii Închiși, secretoși, repliați În ei Înșiși, dar fără viață interioară fremătătoare. Sumbri și taciturni, râd rareori. Sclavi ai obișnuințelor, conservatori. Tenaci În aversiunile lor, sunt dificil de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
boală. - Există puține evidențe că aceste măsurători ale deficitelor neurointegrative și sociale pot servi drept markeri pentru copii ai căror părinți nu au mai prezentat tulburări psihice schizofrenice. Valoarea lor ca mecanism de screening în populația generală rămîne a fi probat în continuare. Prin vulnerabilitate (cf. lat. vulnerabilis :vezi vulnus "rană") se înțelege însușirea de a fi vulnerabil, adică de a fi ușor rănit, atacabil. Vulnerabilitatea se referă la " punctul slab al unei persoane", la acea parte a sa caracterizată printr
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mai ales!) de faptul că, prin refuzul său, Uniunea Scriitorilor i-a replicat într-un fel lui Petru Lucinschi, faptul că îl recomandă insistent pe Lupan pentru Aleea Clasicilor, președintele țării descoperindu-și astfel - pe lângă multele talente pe care le probează cu o ineficiență monumentală (între acestea mai important ni se pare acela de prim-arheolog al moldovenismului ancestral) - și vocația de critic literar. ( În paranteză fie spus: criza de legitimitate (identitate) pe care o resimt conducătorii Basarabiei, nu trebuie căutată
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dar parcă printre străini lucrul acesta se reține mai bine - că ceea ce contează este calitatea literaturii pe care o scrii și calitățile personale (inteligență, o pregătire multilaterală, cunoașterea limbilor străine, capacitatea de a dialoga etc.) pe care trebuie să le probezi mereu. În străinătate nu sunt luate în considerare, așa, pe cuvânt, meritele obținute acasă. Nu se poartă (sunt chiar ridicole, am arătat mai sus) noțiuni ca: „poet național”, „scriitor al poporului”, „scriitor martir” etc. Scriitorul adevărat este pur și simplu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
bucuria) unor formulări care să le întrețină contactul cu lumea creatorilor, dar și iluzia că ar putea - numai să dorească acest lucru - să concureze cu aceștia pe terenul ficțiunii. Este explozia unor frustrări mai delicate, niciodată mărturisite, dar cu insistență probate pe sol basarabean. Pe de altă parte, cantonarea Mesagerului (organ de presă al Partudului Forțelor Democratice, o formațiune politică care se declară proeuropeană), prin vocile sale șugubăț-anonime, în „demolarea” postmodernismului și optzecismului mi se pare o crasă impostură. Mesagerul n-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
interminabil vis amnezic, se erijează deseori în martir sângerând, disident zgomotos sau opozant subtil și rafinat în lupta cu minciuna oficializată. Este pusă astfel în circulație o impresionantă mitologie a disidenței scriitoricești, care, din păcate, nu poate fi regăsită și probată în nici o pagină scrisă. E ca și cum scriitorul basarabean ar refuza să-și inventarieze memoria imediată, ar refuza să recunoască o lungă perioadă din viața sa. Poate de aceea literatura noastră, atâta câtă s-a scris și cât rezistă examenului timpului
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu excelenta părere despre sine a autorului, măcar atenția ieșită din comun față de propria personalitate, devenită centru al fantasmărilor confesive. Amorul-propriu este, aproape În toate cazurile, mecanismul care declanșează „compoziția” autoportretului, pentru simplul motiv că, scriindu-l, autorul dorește să probeze ceva: excepționalitatea persoanei sale sau, În orice caz, dorința de a ieși din banal, din serie, din obișnuitul biografiei comune. Aceste considerații nu exclud, firește, pozițiile contrarii. Cei mai mulți autori de jurnale sunt conștienți de interpretarea ce se poate da gestului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lectură (singura modalitate prin care poate fi descifrat) o construcție fundamental obiectivă. Aduse la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la conturarea portretului pe care scriitorul crede că Îl face. Șochează, de asemenea, singularitatea autoportretului literar prin comparație cu oricare altă formă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu mai zăgăzuiește puzderia de jurnale, atât de apropiate de cele scrise În ziua de azi. Sunt vizibile, Încă de acum, și puținele inovații pe care le suportă genul: cele vreo sută de pagini „intimiste” rămase de la marchizul de Sade probează caracterul carceral 10 al genului: scris În Închisoare, jurnalul amplifică starea de detenție, loc al obsesiei, al bolii și al dorinței. Tot acum, Restif de la Bretonne, un maniac al aniversărilor (Înscrise, inițial, pe parapetul insulei St. Louis, dar șterse de către
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
explicație foarte expeditivă: "Puterea politică și puterea cărții. Ștefan cel Mare, oferind la ceruri o carte religioasă scrisă din porunca sa"127. Era, într-adevăr, șocant de puțin față de epopeea întinsă pe zeci de file, din manualul precedent. Lipsurile acuzate probau autoritatea modelului eroic-voievodal și forța unei culturi istorice școlare deosebit de conservatoare. Opinia publică a deplâns omiterea informațiilor "despre frontul antiotoman", despre "bătăliile de la Vaslui, Războieni sau Codrii Cosminului"128. Iar specialiștii au recomandat să se introducă "un subcapitol despre rolul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
găsi, cu timpul, alternative viabile la un discurs istoric simplist și agresiv. Narațiunea lui Neagu Djuvara nu aparține însă didacticii tradiționale 272, aflată sub monopolul autorităților, nici nu caută să alimenteze atașamente violente, pro sau contra unor simboluri istorice. Ea probează doar forța bunei povestiri, întotdeauna așteptată de public. Eroul, durata, narațiunea Istoria pare să fie, până la urmă, o poveste a timpurilor. Cu titlu prescriptiv (manualul) sau anecdotic (literatura parașcolară), ea rămâne cea mai abilitată formă de educare a reprezentărilor temporale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
evolueze de la o anume inițiere în tainele cercetătorului specializat până la pretinsa dizolvare a limitelor acestei profesionalizări 289. Se ignora faptul că doar interpretarea istoricului transformă obiectele și textele în "documente", "dovezi" sau "surse istorice", după o anume logică a plauzibilității, probată în interiorul breslei. Documentul este, până la urmă, o piesă fără existență autonomă, neputând activa în afara demonstrației pentru care este solicitat. Analiza lui se face pe un teren epistemologic deja conturat, neoperându-se în lipsa unor oferte cognitive minimale, sancționate social. Critica surselor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dată în această zi unirea tuturor românilor [...] cu multe zile înainte, verbal și prin afișe lipite prin sat, am adus la cunoștință oamenilor serbarea zilei de 10 Mai prin biserică și școală (s.n. C.M.)"183. Descrierea efectivă a celor petrecute proba o rutină bine însușită, trădând copieri mai mult sau puțin consistente din ceremonialul de la 24 ianuarie ori, cel puțin, contaminări cu practicile destinate "Zilei Eroilor". Excesul de semnificații anula cumva unicitatea evenimentului, reducându-l, în micile comunități școlare, la un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
arme ale ostașilor români în timpul realizării politice a unirii ș.a.m.d. Toate aceste potențiale repovestiri ale zilei de 1 decembrie 1918 sunt încă accesibile oricui este interesat de studiului istoric al fenomenului, dar forța lor de mobilizare comemorativă se probează, cel mult, în interiorul unor comunități reduse numeric și lipsite de un suport politic semnificativ. Capitolul III Comunismul: un regim care a făcut epocă III.1. Ultimii copii ai "părintelui iubit" Trecutul, o moștenire de familie Pentru cei de azi, trecutul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorice, deziderate actuale și eventuale proiecții de viitor nu sunt foarte numeroase. Forța lor se confirmă, în primul rând, prin redundanța și longevitatea apelării, dar și prin capacitatea de a face față unor solicitări incongruente sau chiar contradictorii. Această disponibilitate, probând atât putere de adaptare, cât și un conservatorism greu de înduplecat, este, de altfel, cel mai sigur criteriu de identificare a unui simbol durabil. Propunându-ne să investigăm evoluția unor reprezentări istorice foarte prezente în societatea românească post-comunistă, am ales
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dacă politicienii, prin aceasta recunoaștere, se vor gândi mai mult la zona Moldovei, problemele lor fiind mai mult cele de interes personal" (Romică Iloaia, 46 ani, muncitor). Motivația istorică a fost prezentă la toți cei atrași de subiect, care au probat cunoștințe suficiente despre toate unirile românilor. Totuși, în logica ascendentă a trecutului glorios, momentul de la 1918 a rămas cel mai semnificativ, beneficiind clar de avantajul decretării sale ca zi emblematică a statului român: "așa cum Franța are ziua de 14 iulie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
asemuită iepei proaste și faptă după asemănarea ei, psalmu' nu știu care... Dacă l-aș fi însemnat cu cifră în însemnărica mea, era tare ca Ahil. Hâm, hâm, ahâm, hapciu! Na! Vă dovedesc precum că trebuie să mi le dați îndărăpt. Vă probez astfel: Orice clopot clopoțelnic clopoțind în clopotniță, clopoțit cu clopoție clopoțește clopotarnic clopotat cu clopotărie de clopotarii clopotoși. Sunt clopote-n Paris. Așadar chics. Hă, hă, hă! Asta zic și eu cuvântare". Orice alte comentarii sunt, credem, de prisos. Asupra
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]