11,157 matches
-
întâmplător, singurul studiu, după cunoștința noastră, dedicat în exclusivitate acestei teme nu aparține vreunui istoric din România sau Ungaria, ci unei cercetătoare din Germania 7. Din păcate, deși textul respectiv este mai izbutit decât altele în privința trasării unei evoluții a problematicii legate de planurile de uniune româno-maghiară, există două handicapuri ce s-au dovedit insurmontabile pentru autoare. În primul rând, utilizează doar o singură categorie de surse - rapoarte ale diplomaților germani și austrieci de la Budapesta și București -, nereușind în destule momente
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nefiind familiarizată cu activitatea celor mai multe dintre personalitățile românești -, ce denaturează uneori concluziile 8. Ceea ce putem noi face în cadrul cercetării de față este să armonizăm unele dintre prezentările istoriografice uneori contradictorii, să recitim unele dintre documentele publicate ce fac referire la problematica privitoare la planurile de uniune româno-maghiară și să adăugăm, făcând apel la unele acte • Sherman David Spector, România și Conferința de pace de la Paris, Diplomația lui Ion I.C. Brătianu, Iași, 1995, p. 285. • History of the Roumanians, Cambridge, 1934, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
națională. Unirea cu România decurgea din conștiința clară a comunității naționale și din imposibilitatea practică a menținerii independenței, fără a cădea sub stăpânirea sovietică sau a deveni obiectul intențiilor ucrainene de extindere 78. Există, fără îndoială, o anumită legătură între problematica referitoare la Basarabia, dezbătută în paginile revistei „Viața Românească“ în anii 1914-1916 și actul unirii din 1918. Hotărârea Sfatului Țării din 27 martie/9 aprilie 1918 a fost adoptată în condiții care nu puteau fi prevăzute la începutul războiului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
respectiv nu era, însă, unul limitat doar la spațiul imperial, comercianții romani având aceeași contribuție „în străinătate“, respectiv printre populațiile asiatice situate extra fines și în mediul barbar european 9. Avansând aceste idei, Vasile Pârvan a schițat în 1909 o problematică asupra căreia va reveni mai târziu și pe care o va dezvolta pentru spațiul carpato-pontic în sinteza despre Începuturile vieții romane la gurile Dunării (București, 1923) și în prelegerile ținute la Cambridge, reunite postum în culegerea Dacia: An Outline of
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în aceeași ordine de idei, că nu există teorie care să nu fie un fragment, cu grijă pregătit, al unei autobiografii 79. Biografia unui autor comportă unele rezistențe la orice tip de sublimare, dar și moduri neașteptate de a prevesti problematica operei la ale cărei origini se află80. Împreună cu Michel Foucault optăm pentru o viziune inclusivă asupra ideii de operă: ea este viață fiindcă viața creatorului o include pur și simplu 81. Fatalmente, biografia autorului face parte din creația acestuia. Ni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
e teamă că „înțelepciunea“ a devenit mai mult o formă de supraviețuire și de salvare pe cont propriu, decât un semn de maturitate. Așa se explică faptul că reprezentanții acestei categorii a intelighenției au preferat un elitism sui-generis, separat de problematica tragică a societății. În consecință, ecoul puținelor voci protestatare a fost modest, nereverberând decât vag în societate. Lipsa abordării tragice, de tip Adam Michnik ori Václav Havel, nu poate fi • Gustave le Bon, Psihologia mulțimilor, București, Ed. Anima, 1990. • Etienne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se împarte în două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant de elucidare a eroului, pentru care întâmplările exterioare, precum și structura proprie realității interioare devin un cerc vicios, care îl absoarbe treptat. În romanul politic, problematica se întoarce obsesiv la clarificarea dramelor și a compromisurilor săvârșite de deținătorii (micii) puteri, scriitorul având grijă să alterneze de la o scriere la alta punctele de vedere prin selecția diferită a personajelor care prezintă evenimentele. Astfel, în Fiul secetei (1973
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc de tiparele tragediei. Următorul roman, Caloianul (1975), face figură aparte în proza lui L. prin problematică, prin formula narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat într-un metaroman. Protagonistul, Dumitru Ghețea, un scriitor bătrân și ratat, își rememorează viața și compromisurile sociale sau politice săvârșite de-a lungul carierei; țelul său este conceperea unei
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
altul. Romanul politic este direcționat de scriitor în primul rând ca armă ideologică; sunt înșirate astfel și o serie de comentarii teziste despre colectivizare, revolta anticomunistă din Ungaria anului 1956, schimbarea conducerii de stat din 1965. În Toamnă fierbinte (1986), problematica politică apare potențată. Romanul este o meditație cu un puternic accent ideologic naționalist asupra ocupației horthyste. După mai mulți ani de la această epocă, doi țărani, Ion și Gyuri, caractere antitetice, sunt nevoiți să facă un drum împreună. Trecutul celor doi
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația constructivă sunt inserate și replici la reacțiile vehemente pe care le provocase în presa maghiară volumul Cuvânt despre Transilvania
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
soi de ingenuitate acidă. Cu timpul, depășind sfera teatrului în maniera lui Mihail Davidoglu în favoarea subtilităților maziliene și afiliindu-se la linia Horia Lovinescu sau Ecaterina Oproiu, G. începe să dilueze grandilocvența în favoarea tristeților lirice și să aducă la rampă problematica inerentă cuplului aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
Aici promovarea spiritului novator, a unor valori literare încă neomologate la noi, superficial cunoscute, respinse, cultivarea insolitului, a tot ce contraria simțul comun, a bizarului și fantasticului nu puteau decât să-i stimuleze înclinația spre visare și introspecție, interesul pentru problematica morală și religioasă, să-i accentueze gustul pentru straniu, pentru fabulos, să-i sporească atracția către arta rafinată și către frumos în genere. O sensibilitate ca a lui, generoasă prin definiție, includea și deschiderea spre lumea dezmoșteniților, receptivitatea față de suferințele
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
de dragoste, cu subiect sadovenian, Copca Rădvanului: ea, fiică de boier, el, țigan lăutar rob. În Soleima, eroina titulară, o cadână, este împușcată de soțul ei pentru o presupusă infidelitate, fie și numai visată. Dintre romanele lui G., două dezvoltă problematica din nuvele, în special pe cea erotică. Scris la persoana întâi, Roxana e confesiunea unui tânăr preot celibatar, pus de viață într-o situație similară celei din nuvela De la noi, la Cladova. Paroh al unui cartier muncitoresc, recent hirotonit, Abel
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
ale balcanismului literar: cultivarea derizoriului cu funcție dezintegratoare și finalitate peiorativă și dimensiunea spirituală, contemplativ-estetică, în amândouă găsindu-și sursele mai multe însușiri ale corinticului (mitizare-demitizare, ironia, grotescul, ludicul, alegoria, parabola și creația conștientă de sine). Cu unele similitudini în problematică și alcătuire, cartea Scriitori polonezi (secolul XX), apărută în 2002, mărește numărul creatorilor contemporani polonezi cunoscuți în România. Contrar așteptărilor, G. își oprește atenția asupra câte unei proze reprezentative pentru opera autorilor abordați, străduindu-se să surprindă caracterele distinctive, pe
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
un om care doarme (Atențiune! Atențiune!). În scrierile următoare, accentul va fi pus pe definirea caracterelor și pe nuanțarea acestora. Preocupate de literatură (sau, mai exact, de succesul literar), personajele din romanul Evadare din pustiu (1975) aduc în prim-plan problematica existenței dificile a scriitorului debutant. Tânărul ziarist Bogdan Dima, fericit la început că i-a fost publicată o schiță, are parte de câteva deziluzii „literare”. Prietenii lui, toți cu veleități artistice, aparținând categoriei celor „făcuți să ajungă mari în câmpul
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
la sfârșit de veac și de mileniu modelele creației culturale se înnoiesc, iar discursul intelectual suferă o schimbare de semn. Proiectul teoretic al lui G. are cel puțin două merite demne de toată atenția. Mai întâi, el atacă frontal o problematică fierbinte și labilă, aventurându-se pe un teren aflat în plină frământare tectonică. Dovedind vocație pentru sinteză, autorul schițează o panoramă elocventă a pluralismului contemporan, care depășește reducționismele intolerante ale modernității. Nu e surprinzător că epistema postmodernă e așezată sub
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
1993 (în colaborare cu Doina Marinescu); Georges Sebbag, Suprarealismul, București, 1999. Repere bibliografice: Marian Papahagi, „Facerea poemului”, TR, 1985, 40; Irina Mavrodin, Omul poietic, RL, 1989, 32; Dan Silviu Boerescu, Ființă și limbaj, VR, 1990, 2; Constantin Cubleșan, Meditație asupra problematicii limbajului, T, 1990, 3; Țeposu, Istoria, 185-186; Dicț. scriit.rom., II, 394-395; C. Rogozanu, Sub oblăduirea lui Hermes, RL, 2000, 18; Constantin M. Popa, Sub semnul lui Hermes, R, 2000, 5-6; Petraș, Panorama, 305-309; Popa, Ist. lit., II, 1167. M.S.
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime gnosticii sau alchimiștii pentru a-și „ascunde” opera. Problematica adevărată a romanului - s-a considerat În cele din urmă - a fost premeditat „acoperită” de Eliade cu o cupolă mistificatoare, camuflată simbolistic și epic, consecința fiind că dacă vrem să Înțelegem totul așa cum se cuvine, trebuie să inversăm clepsidra, privind
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trăsături, dându-le un caracter general-uman. Erau discursuri care Încercau să găsească invarianți ai psihologiei maselor, ai etniilor, și care am văzut la ce au dus - la sisteme fasciste, rasa ariană, rasa evreiască, sufletul rus, românismul... Doru Pop: Revenind la problematica teoretică. Evident că metodele calitative și Întreaga abordare calitativă vin din tradiția fenomenologică, În sensul În care studiile calitative, cercetările bazate pe observare și participare pornesc de la o punere Între paranteze de factură fenomenologică. Ele sunt complet dezinteresate de influențele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care ar fi acestea? Doru Pop: Cartea Ruxandrei Cesereanu despre imaginarul violenței reprezintă un Început În această direcție. Structurile imaginarului românesc pot fi un foarte bun obiect de studiu, fiind un Început pentru un Întreg ansamblu de cercetări pe această problematică. Cu studenții de la jurnalistică am Încercat să fac lucrul acesta, nu neapărat pe teme date, ci doar ca să le deschid apetitul spre asemenea abordări, cum ar fi monitorizarea constantă a surselor de informare În masă, modul cum se conturează imaginarul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ca atare, o teorie a receptării nu e de ajuns pentru a-l struni, dar nici o teorie ce ar porni din Foucault și ar regla jocul textului după cel instituțional și al focarelor discursive de putere. Abia când devine limpede problematica punctului de fugă, cea a locului ce depășește măsura noastră și o face posibilă, abia atunci suntem mai aproape de textul ca urmă a himenului. Aici e izbirea interpretării de textul ca discurs: În urma sa - Întotdeauna discursivă - așezând un concept-vedere, tocmai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Și atunci miza devine interesantă, pentru că filosoful ia textul lui Horea și spune, stilistic vorbind: e un text literar. Dar dacă ai scrie undeva pe carte titlul Un excurs de filosofie despre timp ai sili oamenii respectivi să accepte acea problematică abordată Într-un tip de discurs și dintr-un unghi neașteptat. Este foarte adevărat, și aici Corin are dreptate, plenitudinar, el s-ar desfășura În proză, Însă eu sunt de acord cu ceea ce Îmi spunea Ioana Em. Petrescu la una
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unei noi garnituri de scriitori. Și aici ar fi anii ’60 (Începutul anilor ’60 practic: vorbim de fapt de cei care debutează prin ’59, ’60, ’62, ’63 și așa mai departe; deci un interval de timp definit printr-o anumită problematică). Apoi vin anii ’68-’69, când practic se schimbă instituțional foarte multe. Anul 1969 este crucial pentru Uniunea Scriitorilor: se descentralizează cultura, apar edituri noi, și apare această „generație ’70”. Ștefan Borbély: Apar județele. Marius Lazăr: Apar județele, apar posturile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1977, 5; Georgescu, Volume, 83-87; Iorgulescu, Scriitori, 203-204; Valentin Tașcu, Transformarea anchetei în analiză, ST, 1979, 4; George Arion, „Întoarcerea lui Pascal”, FLC, 1979, 31; Adriana Iliescu, Permanențe ale prozei românești, RMB, 1979, 20 septembrie; Alex. Ștefănescu, Analiză psihologică și problematică morală, RL, 1979, 35; Vasile Chifor, Romanul unui experiment, T, 1979, 10; Radu Mareș, Un roman psihologic, TR, 1979, 43; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 276-283; Ștefănescu, Jurnal, 58-59; Culcer, Serii, 170-177; Grigurcu, Critici, 575-578; Al. Călinescu, Istorie
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
și discursul liric al debutantului, care a fost receptat dintotdeauna drept un discurs antiliric, antipoetic sau, mai exact, ca una dintre tentativele cele mai originale și consistente de înnoire a lirismului prin depășirea abstracțiunii și a hermetismului, ca și a problematicii excesiv solipsiste. Din această rebeliune a rezultat o poezie a gestului concret cotidian, a expresiei simple, directe, nu o dată brutale, respectiv a acțiunii orientate (și) în afară. Caracterul ei turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]