4,062 matches
-
știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu era mai prejos de mânia sa; a stat treaz în întunericul nopții, nădăjduind să prindă fie și cel mai mic semn privind prezența Gailei. Am încercat zadarnic să-l liniștesc: era convins că bandiții aceia nu erau atât de proști, încât să piardă ocazia unui șantaj pe cinste. În zori, din oraș se înălțau flăcări enorme. Haganul a sosit la noi și, după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, a poruncit să fim dezlegați și a făcut un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poate pune întrebarea de ce poporul nu s-a revoltat și nu s-a pus sub ocrotirea senatului. După câte am văzut și am auzit, plebea se temea de ei, și persoanele de vază se temeau că aveau să treacă drept proști și ignoranți dacă nu ascultau de învățăturile unuia din cele două grupuri. Am fost asigurat că aceia care au încercat să le știrbească puterea au plecat capul sub zeflemisirea de care au avut parte sau au sfârșit în temniță sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
faci pe Gaila să înțeleagă că dragostea mea pentru ea va fi la fel de mare, că e vorba despre o teribilă și provizorie opțiune politică. Sunt sigur că o să găsești cuvintele potrivite. După care, îngândurat, s-a apropiat de fereastră. Bietul, prostul, mincinosul și lașul Rotari! Toate acestea mi-au trecut prin gând, dar n-am spus nimic, căci deja fusese vrăjit de Gundeperga. Am ieșit pur și simplu din încăpere, fără ca el să-și dea măcar seama. Avea sufletul greu, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâna Camillei alunecă din mâinile lui ca un săpun și era deja departe, o pată roșie pe fundalul unui cer prea albastru. — D’-d-de ce? obiecta Kevin, alunecând pe lemnul lustruit al salonului. Ce-ce-ce-am făcut? Te vreau și pe tine, prostule - tu ești viața ei, speranța ei. Eu te-am creat, eu te-am dorit - tu nu existai, nici n-ai fi existat altfel. Tu trebuia să ne salvezi, dar n-ai fost În stare. Și dintre noi doi ea te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în alta de câte două pietricele mai mici. Și pentru că Iscru se apucase să dea la o parte zăpada, mărunțind-o cu vârful iataganului, tot spunând Tatăl nostru pentru iertarea spătarului Gongea, lui Zogru îi venea să-i spună du-te, prostule, și vinde inelul la Târgoviște, pe la prăvăliile de pe strada pe care îl întâlnise pe ciung și pe care o vedea cu ochii minții, luminată de soarele lunii mai, când privise cu uimire toate lucrurile frumoase, agățate pe obloanele prăvăliilor. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rânduri, Zogru l-a așteptat într-o trăsură de stradă, chiar în fața casei, ascuns în vizitiu, iar Achile a urcat liniștit: - Du-mă încet până-n capu-ălălalt al lui Șerban Vodă. Drumul a fost insuportabil pentru Zogru, care tremura ca prostul, iar pe Calea Șerban Vodă își pierduse răbdarea; stătea în sângele cald, numărând și din când în când spunând câte-un Tatăl nostru. Achile a coborât în dreptul unei cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era încântată de noua ei misiune și adeseori îl întreba pe Achile când vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mecanice. Aici Prâslea,care era ca un copil mic și nu știa ce se întâmplă, a descoperit arme puternice, dar și multă muniție. Am ajuns, spuse încet agentul. Ăăă... sigur! Ce ai, agent 00? Agent 00? Nu mai fă pe prostul și înarmează-te. Plecăm la New York. Eu nu sunt agent 00. Eu sunt Prâslea, știi, fiul cel mic al împăratului. Cel care avea în grădină un măr fermecat care făcea mere de aur. Eu nu știu să lupt decât cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și iubitoare, ca un patriarh blând, iar fata e neprețuită, e o comoară. Dar Iacob nu putea accepta să-și ia o mireasă fără zestre. Asta ar fi transformat-o pe ea într-o concubină și pe el într-un prost care plătea cu un an din viața lui o fată care avea doar o piatră de măcinat, un fus, hainele de pe ea și un nume. Așa că Laban a băgat-o și pe Bilha la socoteală, zicând că astfel i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el suferea. Iuda mă lua în spate câteodată și-mi zicea „Ahatti”, surioară. Mă gândeam la el ca la cavalerul meu dintre frații cei mari. La început, Zabulon era șeful printre cei mici și ar fi putut să fie un prost și jumătate că noi tot l-am fi adorat și ascultat fără să crâcnim. Dan era mâna lui dreaptă - cinstit și dulce, așa cum numai copilul Bilhei putea fi. Gad și Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de acolo că tu ești un hoț și un ticălos. Trebuie să plecăm cât mai repede. Iacob a ascultat și a răspuns: - Tatăl tău se teme prea mult de zeul meu ca să facă așa o prostie. Iar Kemuel e un prost. Rahela și-a plecat capul și a spus: - Bărbatul meu știe mai bine, dar turmele, iată, sunt pregtite, iar bagajul e făcut. Picioarele noastre sunt încălțate de drum și noi stăm fără să facem nimic. Nu ne furișăm în puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâna dreaptă spre mine. Fără nici o ezitare, mi-am pus mâna stângă în a lui. Mi-am întins mâna dreaptă și el mi-a luat-o cu mâna lui stângă. Am stat așa, mână în mână și zâmbind ca niște proști fără să vorbim, până când Meryt n-a mai putut să suporte suspansul: - O, Den-ne, m-a strigat ea cu îngrijoarare prefăcută. Mai ești acolo sau era un pirat la ușă? L-am condus în casă, unde Meryt țopăia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca asta, e o nebunie, e curată sminteală, dacă cineva mi le-ar fi luat din buzunar aș fi simțit! N-am dormit aproape deloc, vă jur! Fersen, prost dispus, Îi ceru lui Morineau să n-o mai facă pe prostul. Tipul Începea să-l sîcÎie cu adevărat. Apoi se Întrerupse. Tocmai văzuse, pus pe patul Îngust, un dreptunghi de hîrtie. Marie, care Îi urmărise privirea, deschise ușor ușa celulei și-l lăsă pe Lucas să apuce cu precauție ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mobilul lăsat pe scaunul din dreapta al mașinii de teren și se Întrebă de cît timp va avea nevoie Morineau ca să reacționeze la tăcerea lui. De foarte mult timp, fără Îndoială. Fersen Își reproșă că se lăsase să cadă ca un prost În capcană. Trebuia să iasă de sub dolmen. Calculă distanța care-l despărțea de menhiri - vreo zece metri În cîmp deschis -, cît să fie de cel puțin zece ori reperat și doborît, dar n-avea de ales, așa că se năpusti, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
semnez documente. Mă uit în ochii lui, încercând din răsputeri să-i transmit mesajul. Consultă un avocat, măi tembelule ce ești. Eddie râde din suflet. — Foarte drăguț din partea ta, Samantha. Dar nu trebuie să-ți faci griji. Nu sunt un prost. Deschide ușa și intră înapoi. Deci, domnilor, unde rămăsesem ? Mă uit la el supărată și îl văd că ridică iar stiloul. Nu-l pot opri. Idiotul ține morțiș să se lase țepuit ca la carte. Dar asta n-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă cu el ! Crede-mă, Connor, nu mă Întîlnesc cu Paul. — Crezi că sînt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mînios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sînt și așa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
drum, nu se numeau case pentru că pe vremea aia Moru nu meșteșugise Încă vorba asta. - Frumoasa mea Siloa, am zis iarăși cu vorbele minții și, de data asta, oamenii au Început să-și pună colb În cap, Înfricoșați. Așa de proști erau cu toții! Dar nici Krog nu era mai răsărit. - Iar te joci, Krog? mă luă Moru la rost. Cu mine poți să vorbești așa, dar nu cu ei. - Siloa. Femeie. Frumoasă, i-am spus eu În minte, ca să-i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu glasul acela tunător, și le-am pus cum o s-o sfârșească, așa de frică Îmi era; așa de frică, Încât Moru a fost nevoit să meșteșugească vorba denumită groază pentru ce simțisem eu atunci. Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putut să trăiești pe ele. M-am uitat la toate locurile alea și mi-am spus că erau frumoase. - Pe tine te așteaptă! Îmi zise Moru, care mă iscodea ca un hoț ce era. Locurile alea Îl așteaptă pe Krog, prostule. Iar oamenii ăia de colo Îl așteaptă pe Moru, schimbă el vorba, privind pe o culme Îndepărtată, spre Miazănoapte. M-am uitat și eu Într-acolo, către pământurile de pe care fusese alungată muma lui Moru, și am zărit un pâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chiar, m-am gândit că frumos nici nu Înseamnă mare lucru dacă luai bine aminte la ce dorea Moru. - Krog e mut, am mai zis. Cum o să-i Învețe vorbe pe ceilalți Vindecători? - Cu vorbe din minte, de ce faci pe prostul? Pe Krog Îl aude toată lumea. - O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe proștii ăia? - l-am mai Întrebat pe Vindecător când i-am văzut pe oamenii de pe culme cum o luaseră la fugă spre noi. - Ba da. Numai că după ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vocea În acea zi. Krog trebuia să-i sperie pe oameni. Krog era trimisul și fratele lui Moru. Ba, era chiar jumătatea Tatălui, dacă Moru nu se lăudase prea tare În fața mea. Pe de altă parte, era și un mare prost care nu fusese În stare să se dea la femeia aia de Siloa. Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu capetele băgate Într-un fruct din acela, mare, dulce și zemos, cu coajă groasă. Mâncau și mormăiau și iar mâncau, cu fețele pline de zoaie și de sâmburi. Se plăcuseră atât de mult unul pe celălalt Încât ajunseseră doi proști. Doi, mi-am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
belea m-ai băgat Moru! De acum, trebuia să-l iscodesc pe Enkim fără Încetare. Of, of, așa să fie prietenia? - Șșșt! - făcu el deodată și se repezi asupra mea, trântindu-mă sub un tufiș. Puteam să-l ucid pe prostul ăsta. Poate că așa era lăsat: Krog să-l ucidă pe cel ce-l Însoțea. M-am pregătit să-i fac de petrecanie, că doar așa știam cel mai bine să scap de griji, numai că Enkim Îmi puse degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]