8,847 matches
-
secole cu pruncii în brațe, ștergându-i la cur, doar în ultimul timp s-au mai trezit și ele, a început din secolul trecut și continuă și azi emanciparea asta a femeii, dar fac toate meseriile și asta-i o prostie, mie îmi pare rău că ele confundă fragilitatea cu neputința, de fapt, ar trebui să-și pună mintea la contribuție și bărbații la treabă, că sunt ca niște slugi puternice, ce dacă au forță?, bine că au, la treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la parterul ăsta. Cât despre boalăăă!!! Ești bolnavă pe dracu’, ești ipohondră, ți-a spus și doctorul Codrescu, reumatologul. Parcă spuneai că sunt nebună. Păi, numai nebunii sunt ipohondri. — Nu poți fi onest măcar o dată în viață? — Lasă-mă cu prostiile și vino încoace, miroși a fructe, îi spune el, adulmecându-i pielea îndelung. E un clișeu: a fructe. Chiar miroși crud, a mere verzi. E un pleonasm, corectează ea din nou. Haide!, mârâie el, bine, nu a mere, e mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ceruri/ Spre care muritorii uluiți/ Nalță ochii și-și sucesc grumazul/ Când trece, fără teamă, peste nori/ Pe culmile văzduhului!*... texte de-astea, doar vorbele au rămas după el, vorbele scriitorilor. Noi suntem mâna a doua, îmi zicea!, o prostie, păi, cum să fiu eu mâna a doua?, de ce?, cum să fie vreo diferență între Actor și Autor?, nu înțeleg... Femeile ascultă evlavioase vorbele lui Romeo, cuvintele astea le dau muierilor ce le lipsește, scârbe de femei neiubite, nesatisfăcute, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lui socială... o vorbă aspră din gura unui băiat mai mare (de regulă, băieții mai mari nu-l puteau suferi) ajungă să-i spulbere siguranța de sine și să-l cufunde Într-o nefericire ursuză sau Într-o stare de prostie timidă... era sclavul propriilor stări de spirit și simțea că, deși era capabil de Îndrăzneală, chiar de nesăbuință, Îi lipseau atât curajul, cât și perseverența sau respectul de sine. Vanitate, temperată de suspiciunea față de sine, dacă nu de cunoașterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
destul de incompatibilă cu definiția clasică a pișicherului. Aceasta a fost prima ruptură clară cu ipocrizia tradiției școlare. Pișicherul era un element clar al succesului, intrinsec diferit de „barosanul“ școlii pregătitoare. „PIȘICHERUL“ „BAROSANUL“ 1. Șiret. Simțul valorilor sociale. 1. Înclinat spre prostie, ignorant al valorilor sociale. 2. Bine Îmbrăcat. Se preface că Îm 2. Chiar crede că Îmbrăcămintea este ceva brăcămintea este ceva superficial, dar superficial și devine neglijent. știe că nu este. 3. Participă la activitățile În care poate 3. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
personalitatea lor, iar la Burne simțea lipsa magnetismului care-l Îndemna de regulă să jure credință. În seara aceea Însă Amory a fost izbit de seriozitatea intensă a lui Burne, calitate pe care se obișnuise s-o asocieze numai cu prostia jalnică, și de marele lui entuziasm, care făcea să vibreze În inima sa corzi socotite moarte. Burne simboliza, vag tărâmul spre care spera Amory că se Îndreaptă În derivă și cam sosise momentul să zărească acel tărâm. Tom, Amory și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pleosc!, peste capetele noastre tremurânde. Dar tu-ți Începi spectacolul bolborositor de lanternă magică, cu aproximativ aceeași colecție de diapozitive pe care am avut-o și eu, așa că simt nevoia să-ți scriu, fie și numai ca să urlu despre colosala prostie omenească... Ai ajuns la sfârșitul unei etape: de bine, de rău, nu vei mai fi niciodată exact Amory Blaine cel cunoscut de mine și niciodată nu ne vom mai Întâlni ca pe vremuri, pentru că generația ta devine dură, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
interesat curios Amory. - Recepționerul de noapte te-a văzut urcând cu femeia. Amory a dat din cap. Jill a ieșit din baie, complet - dar neglijent - echipată. - Așa deci, a spus Olson, scoțând un carnețel. Dați-mi numele voastre adevărate - fără prostii gen John Smith sau Mary Brown. - Un moment, a zis Amory calm. Nu mai face pe tartorul. Singura noastră crimă este că ne-am lăsat prinși. Olson l-a fulgerat cu privirea. - Numele! s-a răstit el. Amory i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry găsise romantism, patos, iubire și moarte; Amory vedea doar bădărănie, murdărie fizică, prostie. Nu s-a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult sentimentele pe care le socotea naturale și sincere. Își accepta toate reacțiile ca făcând parte din ființa sa statornică și amorală. Transformată, augmentată, atașată de o atitudine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Popa văzu cu coada ochiului cum tânărul blond cu ochelari de soare din tramvai tocmai se oprise și-și cumpăra o înghețată. Înghețată în octombrie! Fix motivul pentru care nu-și dorise copii: să stai să-i dădăcești pentru fiecare prostie cu care vor să-și facă rău. Tânărul se uita și el la domnul Popa, și când se simți privit, începu o conversație animată cu vânzătorul de înghețată. - Frumoasă vreme pentru octombrie. - Așa e. - Bine că nu mai plouă. - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nimic. - V-a agresat? - În ce sens? - Adică v-a bătut, v-a înjurat, v-a... - Gata, știu! M-a răpit. Funcționarul se uită la domnul Popa ca la un nebun. În fiecare zi veneau pensionari cu tot felul de prostii, că le-a furat poștașul bibelourile, că le-a vopsit cineva pisica, mă rog, tot felul, însă ăsta era primul caz de răpire. Răpiri, da, erau în fiecare zi, dar se ocupa șeful de ele, cu țiganii, cu afaceri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
am priceput ceea ce trebuia. Ca regizor sunt extrem de încăpățânat, nu renunț la ideile mele, dar este și foarte adevărat că mulți dintre actorii cu care am lucrat mi-au spus numai tâmpenii. Au un dar actorii ăștia de a spune prostii ce nu s-a pomenit. Chiar mă întreb cum dracu’ de am putut fi actor. Habar n-au de nici unele și au și idei. Eu, când văd un actor cu idei, mor de ficat. ― Mai citiți și voi Schopenhauer, Kant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
chit că eram mai tânăr. A urcat pe scenă și s-a făcut de râsul lumii, a fost halima mare, și așa era Cyrano-ul ăla ca dracu’, apoi cu el, ferească Dumnezeu, ne băteau spectatorii. Spectacolul în sine era o prostie, dar Damian nu era rău și, în plus, mai era și Violeta Andrei, diafană, frumoasă... după ce ne-am săturat noi de uitatul la ea (căci aveai la ce te uita) și după ce ne-am luat care mai de care mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu Esrig erau adevărate ore de actorie. În rest, se repeta pentru a se ajunge mai repede pe scenă, pură treabă de profesioniști calculați și reci, care vorbesc, fără să creadă ceea ce spun, despre transă, adevăr scenic și alte asemenea prostii. La mine, la Masca, am încercat să introduc stilul de cercetare teatrală, dar nu a mers decât o bucată de vreme. La scurt timp i-a luat caracterul pe dinainte pe unii dintre actori; nu am avut puterea să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
după asta a murit; m-a șocat moartea lui, prea era aproape de momentul în care omul fusese atât de plin de vitalitate, prea îmi sunau în urechi cuvintele lui! ― Vrei să faci un teatru, o trupă? Asta este o mare prostie. Teatrul de trupă nu are viitor, ne-a spus el. Mă uitam la el ca la un nebun și îl consideram arogant, distant, mă credea prost, mă gândeam, adică ce, nu am eu energia să mă bat cu toate greutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și de a crește cu un vis nemaipomenit, acela de a deveni clovn. A trecut prin toate meseriile, de la grăjdar la artist, fără să crâcnească, fără să întrebe de ce se petrec lucrurile așa și nu altfel. Nu avea vreme de prostii, trebuia neapărat să nu piardă vremea, să câștige pariul cu timpul pentru a se vedea în arenă cu nasul roșu de clovn. A mâncat bătaie de la „stăpâni” cât a încăput, a plâns nopți întregi în pumni, dar nu a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de copii care râseseră cu poftă de giumbușlucurile lui Marcelino. S-a dus să înveselească raiul, căci acolo îi este locul celui mai bun clovn român al tuturor timpurilor, Marcelino, băiatul venit de la Botoșani ca să stea lângă sufletul copiilor maimuțărind prostia și îngâmfarea oamenilor mari. Dacă aș încerca să trag o notă pe armonica pe care mi-a adus-o cadou după unul din turneele sale în Rusia, probabil că aș auzi strigătul lui Marcelino. Cum însă mi-e teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de oameni pleacă în tăcere, privind cu o lacrimă în ochi globurile care strălucesc într-un fel aparte, ca o minune, ca o sfântă minune, cutremurător de veselă, sfâșietor de tristă. În timpul ăsta, la televizor, niște imbecili vorbesc lumii despre prostia politicienilor și a lumii întregi, cu excepția lor, evident. Mici, grași, slabi, chiori, glumeți, înăcriți, de tot felul, vorbesc despre disperarea lor că lumea este rea și proastă. Neisprăviții ăștia le vorbesc așa oamenilor care tocmai s-au întors de la Masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să‑i creadă pe Beethoven și pe Socrate. Gemenii îi explică mamei că și non‑existența acestei mame ar fi imaginabilă și posibilă. Eu însămi v‑am născut, unul după altul. De aceea existați, iar eu exist de asemenea. Ce prostie mai e și asta? Doar lumea‑i așa de frumoasă și de largă și de pestriță și de tânără, mai ales când și tu ești tânăr. Au voie să decupeze noul poster cu Elvis, în sfârșit le dă voie, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vezi pe cineva, înseamnă că există, nu? Nu. Principala greșeală, printre multe alte greșeli făcute de anarhiștii austrieci (în măsura în care aceștia chiar au existat), a fost situația lor socială îngrozitoare, din care nu voiau decât să scape. Dar asta e o prostie; dacă tot vrei același lucru pentru toți, poți să devii din start comunist. Un lucru anost. Ce trebuie să faci e să distrugi mai tot ce a rămas de la vechea generație. Rainer povestește că la vară o să se plimbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i‑ai da Sophiei una peste gură, scurt și cu forță, de să‑i dea sângele. Nu, nu se poate, Sophie tocmai deschide un pachet de biscuiți din aceia care‑i plac lui, trași în ciocolată. Rainer se îndoapă‑n prostie. Cel mai puternic instinct al omului e să se elibereze de munca manuală. În acest scop, orice mijloc i se pare potrivit. Unii cred, în mod eronat, că li se cuvine de la natură o muncă nemanuală. Rainer își închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei sau Sophie. Oare ce sentiment ai acum, când îl atingi la rândul tău pe Hans? Îl atinge imediat, iar sentimentul îi deschide o nouă dimensiune, dimensiunea efortului fizic considerabil. Rainer spune că jocul de tenis i se pare o prostie, poate că mai degrabă ar încerca golful. Unchiul lui din Anglia (pe care nu‑l are) joacă golf. Hans nu știe ce‑i ăla golf. Rainer spune că nici nu‑i nevoie să știe fiindcă lui oricum nu‑i trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
limbaj adecvat al florilor, pe care mama l‑a învățat. Trandafirii simbolizează dragostea, cu condiția să fie roșii, iar garoafele simbolizează partidul socialist, cu condiția să fie tot roșii. Și‑apoi există flori care exprimă consecvența, fidelitatea, încrederea și alte prostii asemănătoare, n‑ai voie să le încurci din greșeală, că poți provoca o tragedie la un om cumsecade. Există - la modul foarte general vorbind - un limbaj al naturii, pe care nu‑l auzi decât dacă păstrezi o tăcere desăvârșită. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și o mușcă pe Sophie de sfârcul drept, care e mic și rozaliu, ca al unui copil. Se aude un țipăt scurt care seamănă cu numeroasele chemări ale păsărilor de pe aici. Însă țipătul amuțește imediat. Aoleu, așa sunase țipătul. Ce prostie. Cred că trebuie să te răcoresc un pic. Îți aduc imediat înghețata, ți‑o aduc imediat. Gazonul parcă se ridică înspre Rainer, are senzația asta din cauza greței, greața îi vine de la propria agresiune, agresiunea vine de la pofta pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că bunul Dumnezeu tocmai i‑a chemat pe cei mici la el, deși poate că ei au la vremea asta ceva mai bun de făcut. Ministranții stau jos și se odihnesc în timpul predicii, cei mai mulți se gândesc la tot felul de prostii, măgării sau fleacuri de la școală, ceea ce pe Dumnezeu nu‑l deranjează, doar știe care sunt grijile celor mici și le ascultă cu îngăduință. Dar Rainer se gândește chiar la EL, la Dumnezeu însuși, căruia vrea să‑i încredințeze grijile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]