37,224 matches
-
cu scrisul lui Mircea Eliade aveam mai demult, de cînd citisem întîia oară Pe strada Mîntuleasa, turburătoarea nuvelă La țigănci. La un seminar universitar, nu demult, unul dintre studenții criticului Nicolae Manolescu remarcase o anume asemănare de atmosferă, parcă, între proza lui M. Eliade și a autorului Căderii în lume. Manolescu a relatat acest lucru într-un editorial al revistei, care m-a surprins. Și cred că observația nu se referea la o coincidență. Anume că Mircea Eliade, în tinerețea lui
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
caselor pe care românii cuminți, cu neveste virtuoase și copii mulți le numeau deocheate și pe care popa cu aghiazma și cu tămîierele lui le ocolea ca pe niște sucursale demoniace... Capcana în care nimerești La țigănci... Puține pagini din proza română reușesc să ne facă să pătrundem în taina, în transcendentul celor trei preotese, ale celor trei rase oferindu-se numai sufletelor bîntuite în noaptea valahă din casa de pe strada a cărei denumire declinată purta, după filologia lui, ideea de
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
la pian. Intru și, pe pasajul din mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, ca să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
eminescian Lumină de lună. Ediția, socotită integrală, (Opere complete) o publică, în 1914, la Iași, A.C. Cuza, monoman antisemit încă de pe atunci. Volumul de 680 pagini format mare, cu textul pe două coloane deși pretindea că adună întreaga operă eminesciană (proză, traducere, poezie) e departe de a fi integrală. Prefața era ditirambică și bombastică, cu atacuri voalate la adresa lui Maiorescu, cerînd îngăduința cititorilor ca studiul introductiv să apară mai tîrziu. (N-a mai apărut.) Negreșit, e o ediție elaborată cu trudă, cu
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
Prefața era ditirambică și bombastică, cu atacuri voalate la adresa lui Maiorescu, cerînd îngăduința cititorilor ca studiul introductiv să apară mai tîrziu. (N-a mai apărut.) Negreșit, e o ediție elaborată cu trudă, cu destule texte inedite și 64 de texte de proză politică. Arbitrară și hilară efectiv e clasificarea poeziei și ordinea așezării ei în sumar. Dl Pericle Martinescu are dreptate: "Alcătuită în felul acesta foarte personal, unde arbitrariul capătă forme hipertrofice, ediția Cuza - notabilă la vremea ei pentru contribuțiile filologice de la
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
poate înfăptui numai pe temeiul criteriului estetic. Rar și în subsolul paginii sînt incluse succinte comentarii strict utile, ediția avînd deci parte de un aparat critic. Ediția Ion Crețu, cu atribut de integrală, din 1938-1939, în patru dense volume (poezie, proză, articole politice și de alt fel, culese din presă). Ediția aceasta masivă nu prea aduce nimic nou în materie de editare a liricii eminesciene. Și mai puțin aduce ediția, din 1940, a lui Al. Colorian. Și așa ajungem în 1946
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
cunoșteai de multă vreme secretul. De unde a apărut Zamfira Zamfirescu? Nu se știe. Din volumul ei de debut, Da, lipsește orice fișă bio-bibliografică. Există doar o fotografie, pe ultima copertă, fotografia unei femei frumoase, elegante și triste, descinse parcă din proza Hortensiei Papadat-Bengescu. Ce studii a făcut Zamfira Zamfirescu? Ce cărți a citit? Ce autori au influențat-o? Mai multe poeme din volum sunt concepute sub forma unor scrisori adresate lui Cristian Popescu. Ar fi deci un indiciu. Dar e prea
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
practicat de grupul Divertis.) * Întorcîndu-ne la Almanahul 2001 al Academiei Cațavencu, cele mai reușite pagini ni s-au părut cele datorate scriitorilor din redacție, Ștefan Agopian, Tudor Octavian și, parțial, Cornel Ivanciuc (acesta din urmă indecis între reportajul senzațional și proză și de aceea prolix). Despre ei, știam din bibliografie ce pot. Surpriza a fost secțiunea ultimă din cuprins - o selecție din textele trimise de cititori pentru concursul literar cu tema România viitoare. Academicienii cațavenci ne îndeamnă să votăm pentru unul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
fin à la Cațavencu, unde de altfel este și jurnalist, dar, ușor previzibile și lipsite de "feeling", acestea nu sunt chiar cele mai atrăgătoare din volum: "Ministerul Voluptății. Agenția Națională a Ființei. Departamentul dragostei la prima vedere. Departamentul Eutanasiei. Ministerul Prozei scurte etc." (Guvernul perfect). De altfel, umorul, elementele intertextuale ("dragostea s-a născut la pat", "monumentul ecoului necunoscut" ș.a.), compoziții lexicale proprii (pisicitate, adulterinul) condimentează întreaga poezie fără însă să diminueze gravitatea unor teme, întrebări, perspective și neliniști prezente în
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
guițat sperie strada." Iar literatura intră tot timpul în "viața reală", uneori chiar în micile intrigi între prieteni: Țoncu (M.H. Simionescu) este uimit că Radu a spus despre o scriere a lui Costache Olăreanu că e mai bună decît orice proză argheziană și apoi vin justificările - "Eu nu am spus că pagina lui C.O. este mai bună decît toată proza lui Arghezi, ci o prefer aceleia" etc. Acestea sînt doar cîteva dintre fațetele Catalogului, o carte în care literatura însăși
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
Simionescu) este uimit că Radu a spus despre o scriere a lui Costache Olăreanu că e mai bună decît orice proză argheziană și apoi vin justificările - "Eu nu am spus că pagina lui C.O. este mai bună decît toată proza lui Arghezi, ci o prefer aceleia" etc. Acestea sînt doar cîteva dintre fațetele Catalogului, o carte în care literatura însăși este personaj, este acea "a treia dimensiune" care conferă, paradoxal, credibilitate realităților indiferent de "mărimea" lor istorică. Radu Petrescu, Catalogul
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
și fără să vreau mi-am închipuit-o fizic în compania lui Walter Benjamin, chiar și a lui Adorno ori Scholem, iar apoi, pe măsură ce textul avansa, a lui Baudelaire și Proust. Insesizabil aproape, făptura care citea cu glas egal o proză superbă, deși simplă, s-a masculinizat în imaginația mea, pătrunzînd într-o confrerie exclusivistă de domni literari și literați. În plus, ceea ce e poate chiar mai surprinzător, s-a dezamericanizat, contaminîndu-se de un europenism al distincției intelectuale, dar și al
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
Roxana Racaru Specia cea mai controversată a prozei, eseul a constituit subiectul multor studii de estetică (în care se încerca o definire a eseismului ca mod de a citi lumea) și mai ales de teorie literară (eseul văzut în raport cu genurile literare, stabilirea caracteristicilor formale sau de atitudine specifice
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
fără să dezavueze polemic gîndirea și nivelul de raționalitate la care s-a ajuns prin ea". în spațiul genurilor literare, eseul a fost integrat triadei clasice, ca parte a genului liric (la Hildegard Träger, care îl apropie de poemul în proză insistînd mai ales pe inserțiile lui lirice), sau a celui epic (la Claire de Obaldia, care îl situează în avanscena discursului romanesc). A fost considerat rezultat al hibridizării celor trei genuri, la Hugo Friedrich sau Max Bense, sau formă a
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
Z. Ornea Cine ar fi crezut că un prozator realist cu înclinații moralizatoare în care epicul e totuși salvat va scrie în ultimele decenii de viață proze romantic-eroice? Și, totuși, Agârbiceanu (căci de el e vorba) scrie în 1941, pe vremea refugiului sibian, lunga povestire (aproape un roman) Faraonii, în care abordează, cu rar talent, lumea exotică a mediului țigănesc. Mai scrisese înainte (1907-1921) scurte schițe despre
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
a vorbi într-un pustiu Concomitent cu volumul de versuri, poetei i-a apărut și o culegere de articole (publicate în marea lor majoritate în perioada 1997-2000 în România liberă). "Articole" este un mod de a spune. în poezie, în proză, în publicistică, în interviuri, Ana Blandiana rămâne Ana Blandiana. Ea este structural și iremediabil o poetă. Din perspectiva unei poete, fapte care nouă ni se par anodine devin semnificative. Viața de fiecare zi se încarcă de sensuri, ca și cum ar deveni
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
deștepte și înjurături de două parale. Io-i prețuiesc pe ăia care știu să înjure și nu mă supăr dacă sunt bălăcărit și io, așa nițeluș! Dar să fie cu meșteșug, vorba gândită, deșteaptă. Mă omor după vorbele deștepte." În prozele lui Sorin Stoica se înjură științific, cu răbdare, și aproape filosofic. Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
nițeluș! Dar să fie cu meșteșug, vorba gândită, deșteaptă. Mă omor după vorbele deștepte." În prozele lui Sorin Stoica se înjură științific, cu răbdare, și aproape filosofic. Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea pură a observației unor inși interesanți, de obicei culeși
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
ceva formule textualiste à la Mircea Nedelciu, sau scrie o analiză a receptării ce sugerează o conștiință internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură și interferența postmodernă a stilurilor de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre condiția omului de presă și despre pitorescul oamenilor de presă. Se combină aici confesiunea dură, scârba existențială și abjecția, ratarea constantă a binelui și a frumosului. La fel, Analiza receptării și O zi din viața lui Nae Stabiliment, (parafraza
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
teatrului, mai exact niște monologuri în jurul temei: femeia, îndrăgostirea și iubirea. Cei solicitați au fost: Radu Macrinici, Saviana Stănescu, Ștefan Caraman, Alina Nelega și Gianina Cărbunariu. Cu alte cuvinte, cinci condeie foarte diferite, cu influențe și din zona poeziei sau prozei, cu scriituri dramatice variate stilistic. Regizorul și-a făcut scenariul singur, armonizînd vocile, construind legături narative, punînd în situație și în relație personajele, dînd unitate unui text, acum de-sine-stătător și foarte viu. Acest tip de lucru dramaturgic se practică și
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
cazul mineriadelor, al fraudelor FNI, BANCOREX, al marilor corupți, tot astfel s-a procedat cu dosarele de securitate. E limpede că undeva sus, ori în culise, nu s-a dorit curățirea societății românești. După ce membrii Consiliului parcurg metri cubi de proză imundă, după ce-și strică ochii și stomacul îngurgitând tot ce-a fost mai infam în bolnava lume comunistă, află că energia lor s-a scurs pe apa Sâmbetei! Supraomeneasca zbatere are efectul înlăturării unei scame invizibile de pe o haină
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
soare), A History of the World in 10 1/2 Chapters (O istorie a lumii în 10 1/2 capitole), Talking It Over (în discuție), The Porcupine (Porcul țepos) și patru romane polițiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. Lidia Vianu: Faceți parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
mult mai ușor să te lași de critică decât de băutură sau de fumat, credeți-mă. L.V.: Romanul dvs. Staring at the Sun e și un poem epic. în Talking It Over experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga, ca pe Frumoasa din Pădurea Adormită. De la simbol la distopie, parcurgeți toată gama de emoții. Ați scris vreodată
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
scrieți de acum încolo? Ca prozator cu precumpănire ironic, ce importanță acordați lirismului? J.B.: Da, am scris ceva poezie, cam de la șaisprezece la douăzeci și cinci de ani. Dar era slabă. Era o poezie prozaică și discursivă. Cred că scriu mai bine proză lirică decât poezie prozaică. L.V.: O ultimă întrebare: cât anume știți despre realitatea comunistă pe care ați descris-o în The Porcupine? Ce înseamnă pentru dvs. căderea comunismului? J.B.: M-am născut în 1946, deci sunt copil al Războiului rece
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
sale, care-i dictează - deși tardiv pentru a-i recupera destinul - rînduri de bun-simț. Arma redutabilă pe care o folosește Titus Popovici este ironia. O ironie retrospectivă din punct de vedere istoric și etic, vărsată însă în prezentul etern al prozei beletristice, nu a "celei mai despuiate", cum dorește a se prezenta, ci mustind de sucuri acide. "Ca de obicei, conform axiomei "secretului de partid", sîntem convocați cu o zi înainte personal: acest apel nu poate fi transmis soțiilor, copiilor sau
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]