5,478 matches
-
nu se cramponeze de minciuna pe care i-o dictase primul impuls. Atunci am aflat ce se întâmplase. Dinu s-a dus la cafenea, a cerut trei cafele una după alta, apoi s-a dus la văduva unde își ținea pușca de vânătoare și a băut toată noaptea. Dimineața, abia se mai ținea pe picioare. S-a îndreptat, clătinându-se, spre pădurea de sălcii și a gonit de-acolo, el care nu suporta vânătorile de acest fel, doi cerbi în mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi văzusem într-un luminiș din bălării pe Călugărul, pe Mopsul și pe Nelson. Călugărul, trântit în iarbă, se descălțase ca să-și odihnească picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
odihnească picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fereastra, față în față cu un sfânt care mă binecuvânta îndemnându-mă să iubesc pe toată lumea și să iert totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o mai deranjez niciodată pe Marta. Mi-am luat pușca și am ieșit. Pe trepte, mi-a venit o idee. „Cel puțin să-i sperii”. Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-a venit o idee. „Cel puțin să-i sperii”. Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzându-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sunt adevărați vânători și vor să nu devină niciodată vânat! O clipă de ezitare și-ți smulge altul pușca din mână; apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă. Îmi venea să strig acum: „Mulțumesc, Dinule, că mă ajuți să mă scutur de ultimele sentimente. Complet fără inimă, voi fi de temut”. Deodată, am încremenit. În ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă vâna și am tresărit violent auzind o bufnitură în spate. Gata, s-a terminat, mi-am zis. Și mă miram că nu se făcea noapte în creierul meu. A trecut ceva timp până să înțeleg că, de fapt, căzuse pușca pe care o sprijinisem lângă mine de ciotul unei sălcii. Poate ar fi trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fapt, căzuse pușca pe care o sprijinisem lângă mine de ciotul unei sălcii. Poate ar fi trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
el aștepta un singur lucru de la mine; unul singur, ca eu să pătrund noaptea În peștera indienilor thug și, În timp ce Suyodhana se pregătea să-i Înfigă cuțitul ritual În inimă, eu să țâșnesc sub bolțile templului cu cipays-ii mei cu puștile Încărcate cu bucățele de fier și să-l scot de-acolo teafăr. Din fericire, aveam ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la Manticore. Taximetristul blestemase o grămadă, pentru că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
uriaș cu barbă neagră, foarte popular prin partea locului: erau Îmbrăcați cu niște uniforme doar de fantezie, care se deosebeau unele de altele, afară de eșarfe și de steaua de pe piept, amândouă roșii, și erau Înarmați la Întâmplare, care cu o pușcă veche, care cu un pistol-mitralieră capturat de la inamic. Contrastau cu brigăzile badogliene, cu eșarfe albastre, uniforme kaki asemănătoare cu ale englezilor și cu puști-mitraliere Sten noi-nouțe. Aliații Îi ajutau pe badoglieni cu lansări generoase de parașute noaptea, după ce trecuse, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se făcuse liniște, Terzi vorbise cu o voce răgușită, care abia se auzea. Zisese: „Cetățeni, prieteni. După atâtea sacrificii grele... iată-ne aici. Glorie celor căzuți pentru libertate“. Atât. Și dispăruse Înăuntru. În vremea asta mulțimea urla, partizanii Înălțau pistoalele-mitralieră, puștile Sten, flintele, vechile puști nouăzeci și unu și trăgeau salve de sărbătoare, cartușele goale căzând peste tot, și copiii vârându-se printre picioarele ostașilor și ale civililor, pentru că o colecție ca aia n-aveau să mai vadă, exista riscul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vorbise cu o voce răgușită, care abia se auzea. Zisese: „Cetățeni, prieteni. După atâtea sacrificii grele... iată-ne aici. Glorie celor căzuți pentru libertate“. Atât. Și dispăruse Înăuntru. În vremea asta mulțimea urla, partizanii Înălțau pistoalele-mitralieră, puștile Sten, flintele, vechile puști nouăzeci și unu și trăgeau salve de sărbătoare, cartușele goale căzând peste tot, și copiii vârându-se printre picioarele ostașilor și ale civililor, pentru că o colecție ca aia n-aveau să mai vadă, exista riscul ca războiul să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
simte deja mai liber; mugurii atavici ai aripilor Îl gîdilă pe sub pielea de pe omoplați. Pentru a-l Învinge pe Diavol nu are nevoie decît de niscai imaginație. Desigur, imaginația poate fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aer. — Aiureli, nu mă băga În seamă. Greșeala mea. Voiam doar să rostesc „sîni“. Am observat că mă calmează. Am coșmare În care vorbesc plin de apomb În fața a mii de oameni și Îmi dau seama deodată că sînt gol pușcă, dar ceea ce e și mai ciudat, am... sîni. Așa că Îmi spun „sîni“, ca să alung neliniștea. Îi povestește lui Maggie de vremea În care l-a sunat cineva, cerîndu-i să conferențieze la Asociația Aspersoarealor de Incendiu din America. La Început, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca „entuziast“ pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului Annie Ia-ți Naibii Pușca. Fran chicoti. — Dar vă mai amintiți când a sunat cineva să anunțe că a avut loc un accident pe șoseaua de centură și Stevie a întrebat: „Câți morți?“. Și când tipul a răspuns „Nici unul, slavă Domnului“, Stevie a zis: „Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un băiat adolescent sau tatăl lui. Se așeză pe marginea căzii, simțind că îi piere bucuria, asemenea apei care se scurgea clipocind din cadă. Probabil că face asta frecvent. Fiul lui nici măcar nu clipise la vederea unei femei străine, goale pușcă, tocmai ieșită din patul tatălui său. Ce vârstă avea? Paisprezece? Cincisprezece ani? Vârsta la care cei mai mulți băieți ar muri de rușine auzind doar cuvântul „sân“, darămite să mai fie în stare să înfrunte, fără a clipi măcar, realitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorbă cu mine de foarte multe ori. Mă înjura, mă ăsta scap, pun eu mâna pe tine, nu mă fac eu bine? Eram îngrozit de el. Era imens, nu puteai să-i faci nimica. De mult, am pus 20 de puști să-l bată. I-a făcut. În mijlocul străzii. Au sărit și oamenii să-i ajute pe copii, i-a bătut și pe ăia și-a plecat. Normal, atuncea trebuia s-ajungă la pușcărie, c-a bătut și miliția. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Care lună este lungă, Însă are-un nume scurt? Iți înmoaie-n zloată pasul Și face să-ți curgă nasul. Dacă n-ar fi derdelușul, N-ar mai fi nici săniușul. E făcută ca să șadă Strajă ca o santinelă Fără pușcă și capelă; Prin ea intri în ogradă, De ai treabă, ieși în stradă. Soare, apă și nisip, Multă lume, doar în slip. Neavând o mare mare, Au făcut una mai mică Și au pus-o în grădină; Semănând cu o
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
avansată principiile și tendințele vremurilor actuale este acela al lui Meyerhold”. Contimporanul semnalează însă, oarecum ironic, și alte „evenimente artistice” din URSS: „la Moscova a fost executată o simfonie futuristă, cu ocazia aniversării revoluției, de către o orchestră compusă din tunuri, puști, sirene de vapor, fluiere de locomotivă și tot felul de sgomote din viața modernă” (nr. 59). În numărul 65 (15 martie 1926) al revistei, este recenzată traducerea franceză a volumului de „memorii” Voyage sentimental a lui Victor Șklovsky, reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că vin! Nu mai putea fi dusă de nas prea mult timp. El știa că ea stă nemișcată pe scări, cu urechile ciulite la fiecare zgomot de-al lui. — Atunci vino și vezi, îi striga el provocator. Dar sunt gol pușcă. Dacă nu te deranjează... — Ceeee?!... Când nu mai simțea nici un pericol pe-aproape, se întindea cu voluptate și-și lua o țigară din pachetul de lângă pat. Această lâncezeală, posibilă numai în zile de odihnă, îi pria grozav. Takamori, care lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mie că emană un farmec à la Michael Douglas. Și, deși n-am de gînd să-i confirm lui Trish observațiile de mai sus, ea are dreptate cînd spune că vezi oamenii În altă lumină atunci cînd sînt aproape goi pușcă. Nici prin minte nu-mi trecuse cum ar putea să arate socrul meu fără haine pe el, dar, acum că-l văd numai În costum de baie, trebuie să recunosc că mă surprinde cît de În formă e. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei se feresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nevoie de cineva care să caute un evreu cu o casă de schimb. Eram cufundat în apa încropită din a treia cadă, când s-a întors cu evreul. L-a adus în fața mea fără să-i pese că eram gol pușcă. Bărbatul s-a uitat la mine temător, în vreme ce eu mă înfășuram într-o pânză de in. L-am liniștit vorbindu-i în limba lui, după care am scos din geantă pergamentul eliberat la Brescia și pe care îl folosisem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel puțin a cincea oră din noapte, și pusesem punct chestiunii. Perdeaua de la ușă a fost aproape smulsă de Rotari, devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf. Două slujnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]