3,728 matches
-
în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fată pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gâtul cu brațele ei și-și ascunsese capul în sânul lui, pe când poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din sbor năsipul pustiei. Mergeau așa de iute, încît i se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc. Și numai încet se auzea motanul mieunând din câte șapte capetele. Pierdut în păduri, Genarul își aude calul nechezând. - Ce e? - îl întrebă. - Făt-Frumos îți fură fata, - răspunse calul năzdrăvan. - Pute
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are șapte inimi, pe când eu n-am decât două. Genarul își înfipse pintenii adânc în coastele calului, care fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăține-tău să-și arunce stăpânul în nori și să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă și l-oi adăpa cu lapte dulce. Calul Genarului îi necheză frățini-său, ceea ce-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe vrăjmași Și-i sdrobește cu mânie. O Moldavie iubită etc. Și în patria iubită Pre noi pre toți ne adună, Ca la altarele tale Să putem cînta-mpreună: O Moldavie iubită etc. 2 Am lăsat lumea și slava Și-n pustiu m-am îngropat Ca să scap măcar cu viața De durerea ce mi-ai dat. În zădaru-i, căci odihnă Nici aicia n-am găsit, Chipul tău nici zi nici noapte De mine nedespărțit. De văd ceriul, de văd stele Fața ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răsună De cumplitul meu suspin, Ceriul stă la îndoială: Lui sau ție mă închin? 386 {EminescuOpVI 387} {EminescuOpVI 388} {EminescuOpVI 389} Dar, vai mie!, că durerea N-a lipsi cât voi fi viu, Făr-de tine toată lumea Îmi pare ca un pustiu. 3 O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește Tot cu ah! se pedepsește. Și nimene nu se - ndură Să-mi potoale - a mea arsură, Parcă s-au giurat de moarte Să nu-mi fac
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Moriu, luîndu-mi ziua bună De la ceea ce-am iubit. 396 {EminescuOpVI 397} Astăzi mă dispart de tine Și sufletul mi-ai săvârșit, Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere Prin pustiuri rătăcit, Să pomenești câte odată Pre un om ce te-au iubit. Mă lepăd de toată lumea, Mă cernesc, mă - nstrăinez, Mă cufund în întuneric Lumina să nu mai văz. Ochii facă-se isvoare Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vedeți nu lăsați Și ce iubiți nu uitați. No. 15 Dintr-o petrecere dulce Bucurat într-al meu trai, Ce gândeam că nu m-a smulge Soarta dintr-acelaș rai, Astăzi văz că ea mă duce, Vrăjmașa, cu mare zor În pustiu să mă arunce Fără milă, fără dor, Unde soarele și luna 424 {EminescuOpVI 425} {EminescuOpVI 426} {EminescuOpVI 427} Sunt cu totul de prisos, Dacă eu de la nici una Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice - o parimie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
hip-hip, ura?! ― Ca să fiu mai exactă, reluă bătrâna sânt șase ani de când l-am găsit sub o scară. Știți, când locuiam dincolo... Eram pe-atunci extrem de deprimată, mă simțeam îngrozitor de singură. Mirciulică a adus căldură în viața mea. În doi, pustiul e mai ușor de suportat. ― Natural... ― Probabil, surâse cochet, în sinea dumneavoastră mă considerați o bătrână ramolită și-mi dau seama că uneori atitudinea mea iese din comun. Vorba lui Florence ― și ea mă menajează ― par cam excentrică. Maiorul avu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spațiul cosmic. În tot cursul nopții, marea se jelui pe plaja neînsuflețită, un fel de bocet etern al apei care întîlnește pămîntul. Iar dimineața, în timp ce se înălța din nou pentru a-și continua călătoria, planeta se desfășură îndărătul lui prin pustiul acela întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă nelocuită a lumilor pe care le zămislise Natura în încercarea ei de a creea inteligență. Bineînțeles, știuse. Soarele acelei planete era mai galben decît va ajunge vreodată vechiul soare al pămîntului. Galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe care o facem aici. În două zile vom fi gata cu silozul și vom putea monta focoasele biolo gice pe rachetele din adânc. Lovitura va fi nimicitoare. Dacă am calculat exact, în șase ore, întreaga Europă va fi un pustiu pe care suntem pregătiți să îl ocupăm. Soluția lui Olrik de a elimina cadavrele este strălucitoare și prac tică. Nu trebuie să ne mai facem griji pentru nimic. Viitorul este al nostru.” Conversația din centrul de comandă ere ultima piesă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mă reîntorc în deșert. Și cum nu m-am mai putut întoarce, mi-am construit unul aici. Acesta e deșertul meu, domnule sculptor. Lipsesc muștele care mă însoțeau în deșert ― și a râs din nou ― dar multe lucruri seamănă cu pustiul adevărat. Te-ai întrebat, poate, de ce nu ies de aici niciodată?" "Sigur", m-am grăbit eu. "Ei bine, domnule sculptor, mi-a zis, în deșert înveți să fii înțelept până la cruzime. Acolo soarele verifică în fiecare seară, înainte de a apune
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zis, în deșert înveți să fii înțelept până la cruzime. Acolo soarele verifică în fiecare seară, înainte de a apune, că nimeni nu i-a supraviețuit. Stând nemișcat în acest fotoliu de răchită, eu merg în fiecare noapte zeci de kilometri prin pustiu. Îmi ajunge. Nu mai vreau să văd altceva. Un proverb arab zice că deșertul îi întărește pe cei tari și îi slăbește pe cei slabi, dar mă îndoiesc că unul care a umblat doar pe străzile orașelor înțelege cum am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l. Faceți ce vreți cu el. Vă aparține. E numai bun pentru voi". Vorbind altfel aș rata și ultima șansă, de a desăvârși ceea ce am distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț, chiar dacă există și pustiuri ce nu pot fi traversate deoarece nu ajungi la marginea lor. Înțelegeam că Laura se temuse, poate. Fiind insolent de sănătoasă, risca să fie prigonită de cei bolnavi. Și poate că încercarea de viol din bălării fusese tocmai o formă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul din jurul meu să fie cât mai mare și ca să nu mai am nimic sfânt. Mă întorceam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul din jurul meu să fie cât mai mare și ca să nu mai am nimic sfânt. Mă întorceam mereu, oricât mă zbăteam, acolo de unde n-ar fi trebuit poate să mă scol niciodată, în soarta ― ce soartă? băltoacă stătută ― pe care Emilia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
seama că, dacă asta ar fi fost o suburbie americană, ar fi fost una dintre cele mai sărăcăcioase. Casele erau rudimentare, iar clădirea administrației centrale, spre care o conducea acum Uri, era lipsită de orice strălucire. Locul era surprinzător de pustiu. În timp ce aștepta să apară o secretară la biroul de recepție, Uri îi explică faptul că toată lumea era fie la demonstrațiile din Israel, fie în lanțul uman. În cele din urmă, se ivi o femeie care îl privi lung și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cobor ca să mă plimb puțin. Ceilalți pasageri erau destul de furioși. Aveau probabil stomac de fier, dacă puteau călători cu un asemenea vehicul îngrozitor. Și plecarea din New Orleans m-a îngrozit în mod considerabil. Dincolo de oraș începe inima întunericului, adevăratul pustiu. — Mi-amintesc, Ignatius, mormăi doamna Reilly, cu gândul în altă parte, dând berea pe gât. Erai bolnav de-adevăratelea cân’ te-ai întors acasă. Atunci mă simțeam mai bine. Momentul cel mai teribil a fost când am ajuns în Baton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu chestiile alea la mine. — Pune-le la bagaje, în autogară. Nu-mi pasă unde. Ai grijă doar să fie la loc sigur. Te văd mâine dimineață. Lana se reîntoarse în bar. — Trag nădejdea că l-ai dat afară pe pustiu’ ăla. Ar fi bine să-l reclame cineva. — Îhî! Hai, zău, Lana! Dă-ne o șansă, mie și papagalului. Ai să vezi ce grozavi suntem. Pe vremuri, bătrânilor de tipul celor din clubu’ Kiwan le plăcea să vină și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându-se Între timp să nu dea peste Întreaga familie În living, vorbind despre politică, bând ceai și mâncând fructe, așteptând-o să se Întoarcă. Însă Înăuntru era Întuneric și pustiu. Tatăl și bunica ei se culcaseră, iar toți ceilalți plecaseră. Pe masă era o farfurie cu două mere și două portocale, curățate cu grijă și, după toate aparențele, lăsate acolo ca ea să le mănânce. Armanoush a luat un măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
generală, în toate felurile și pe toate planurile? Ar ajunge întreg pămîntul să fie învelit în gheață, la fel ca sufletele multora din locuitorii săi? Ce poate să încerce soarele să schimbe în fața unui frig întunecat, dacă alegerea aduce răceala pustiului? Soarele trebuie să încerce să aducă mai multă căldură, aceasta e misiunea sa de a fi. Acolo unde este soare este încă ceva în plus. Iubirea ar trebui să fie un fel de primăvară luminoasă, energia vieții ce ar fi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
internet... dar era numele ei! Dintr-un tabel de acum doi ani, cu persoane în evidența vreunei ambasade sau cine știe ce altă chestie similară, dar era acolo! Am privit mult timp numele ei, după zece ani de absență și liniște și pustiu și lipsă de răspunsuri... A fost o dovadă a faptului că totuși ne aflăm în această lume, eu și ea împreună, noi, chiar dacă distanțele ne fac invizibili... Așa să fie oare? Dacă ea se mai gîndește la mine, înseamnă că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Adrianopole era o structură joasă de lemn așezată strașnic la marginea lui Bolshoi Propsect, o arătare compactă sub cerul fără niciun nor. Pe alocuri, bârnele erau pline de funingine ca și cum cineva încercase să îi dea foc. Înăuntru era întuneric și pustiu. Zona pentru recepție era minimală, cu un rând e chei atârnate în spatele unui birou înalt, așezat la începutul unei coridor îngust și jos. Tapetul galben și murdar absorbea lumina chioară. Porfiri apăsă soneria de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mă reîntorc în deșert. Și cum nu m-am mai putut întoarce, mi-am construit unul aici. Acesta e deșertul meu, domnule sculptor. Lipsesc muștele care mă însoțeau în deșert - și a râs din nou - dar multe lucruri seamănă cu pustiul adevărat. Te-ai întrebat, poate, de ce nu ies de aici niciodată?” „Sigur”, m-am grăbit eu. „Ei bine, domnule sculptor, mi-a zis, în deșert înveți să fii înțelept până la cruzime. Acolo soarele verifică în fiecare seară, înainte de a apune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zis, în deșert înveți să fii înțelept până la cruzime. Acolo soarele verifică în fiecare seară, înainte de a apune, că nimeni nu i-a supraviețuit. Stând nemișcat în acest fotoliu de răchită, eu merg în fiecare noapte zeci de kilometri prin pustiu. Îmi ajunge. Nu mai vreau să văd altceva. Un proverb arab zice că deșertul îi întărește pe cei tari și îi slăbește pe cei slabi, dar mă îndoiesc că unul care a umblat doar pe străzile orașelor înțelege cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l. Faceți ce vreți cu el. Vă aparține. E numai bun pentru voi”. Vorbind altfel aș rata și ultima șansă, de a desăvârși ceea ce am distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț, chiar dacă există și pustiuri ce nu pot fi traversate deoarece nu ajungi la marginea lor. Înțelegeam că Laura se temuse, poate. Fiind insolent de sănătoasă, risca să fie prigonită de cei bolnavi. Și poate că încercarea de viol din bălării fusese tocmai o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]