2,925 matches
-
dar totuși zâmbi enigmatic imaginându-și revolta femeii la vederea scenetei: -Ăștia sunt bărbații! Își închipuia că-și spunea femeia, șocată pe drept cuvânt. Aerul fierbinte de pe hol, ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i aparent senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer cu părul lung, nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi accentua trăsăturile agreabile și acum avea tot timpul să-și amintească de perioada petrecută în București. Anul acesta a stat cu 11 inși în cameră, alături de Florin
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de la geamantanul exagerat de greu. Abia așteaptă să își vadă prietenii din copilărie și rudele. Are destul de multe dar el este singurul urmaș. Intră în gang și trece mai departe și-a reluat locul din bucătăria de vară unde este răcoare. Mama lui îl întâmpină fericită; a venit ‚’’dragul mamei’’ acasă și nu îi mai trebuie nimic. Simte că ceva nu e-n regulă: - Ce ai, Laur? - N-am nimic, mamă, sunt obosit de pe drum - Hai în casă, trebuie să dormi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la corp ca o femeie se împrietenise cu Flora care o luase sub tutela ei. Sufocată de insistențele lui, căuta salvare ascunzânduse și adesea fugea efectiv de Marinică, în jurul grupului. Era o grămadă substanțială de băieți și fete care așteptau răcoarea înserării. Stăteau jos pe trotuar sau rezemați de pereții blocului și râdeau de avansurile pe care le primea Malvina. Era bășcălie mare, toți vorbeau dar toți urmăreau atenți până unde va ajunge Marinică. Laur o admira în acest timp pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vocea răgușită, gâtuită, parcă se transformase în altul: - Ce minunat este parcul, și noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le scutură cum pot, însă nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a ratat a trebuit să îl aștepte pe următorul. Era o zi călduroasă de iulie, niciun copac, niciun petec de umbră unde să se refugieze. Căldura înăbușitoare se prăbușea fără milă asupra tuturor, oamenii fugeau înnebuniți în căutarea petecului de răcoare care să-i învioreze. În sfârșit, apare un autobuz de traseu hârbuit fiind pasageri puțini, au mai stat câteva minute până au venit doi călători. Șoferul se cunoștea cu ceilalți și parcă făceau parte dintr-o lume aparte, lumea celor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ora 19. A mâncat în grabă, și-a pus slipul, pantalonii, a îmbrăcat o cămașă cu mâneca scurtă iar puloverul subțire și l-a aruncat pe umăr; pe malul mării unde avea de gând să ajungă, era noaptea curent și răcoare. Ilona, soră- sa îl vede și-i strigă: - Vezi murdărește și cămașa asta, ca pe cea de aseară că nu-ți mai spăl nimic! - Atunci aruncă și mașina de spălat! - Nu știu cum le murdărești, parcă dormi în pământ. Dacă nu ți-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Oradea Expoziții personale pictură - Munchen </biography> Descântec și ș(o)apte și-o cană cu lapte Ieși iarnă și-nsămânțează-mi stelele, scutură-ți duna, Dochie, să cadă ninsoarea cum din frunza de păpădie curge laptele, luniți pomi, mărgelele, colotoriți-mi răcoarea și, dacă Dumnezeu o să împungă pe cer cu acul sferele, să-mi sune toate lin și-n nins, în aromiri argintate, să mi se-aștearn-alela visele în albul cel mai fin... Dincolo de Mai - Dincolo Dincolo de Mai - Dincolo nu există. Nu mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Aș vrea să văd și eu în ce ziar ai citit chestia asta! Poate în vreo fițuică plătită de la Moscova, ca să vă arunce vouă cu praf în ochi!... O fi el mort Stalin, dar Părtrășcanu stă bine mersi tot la răcoare... Dar am prins și eu zilele astea din zbor o vorbă... Că în meseria asta a mea mai cunosc pe unul, pe altul și aflu multe. Cică acum îi dau zor, ca să-i facă proces lui Pătrășcanu, da' un proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai demult..., strâmbă din nas Sever. Acum nu se mai ocupă decât de matematică! 5 Sosiră, în sfârșit, și zilele mult așteptate ale examenului de admitere. După un început de vară torid, vremea se schimbase brusc; peste noapte se făcuse răcoare și începuse să plouă ca în plină toamnă sau ca la munte. Sever își luă câteva zile libere de la cimitir și urmări îndeaproape desfășurarea examenelor. După fiecare probă, el îl puse pe Victor să-i dea socoteală amănunțit despre tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
i-au mai aruncat mamei peste umăr și-au plecat în hohotele noastre de râs și ale turiștilor compatrioți din jurul nostru, care s-au lăsat păcăliți. După două ore, în care am mai vizitat câteva obiective turistice, am ajuns la răcoarea camerei și, spre marea mea surpriză, am adormit instantaneu. În sfârșit, după cinci zile de hotel, mama s-a prins că „Room service” aici înseamnă „ curat în cameră și schimbat cearșafuri”, așa că, pe la amiază, când au bătut din nou la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă ridic cu greu în pat, apuc tabloul și-l cobor. Locul lui nu e aici. Pășesc pe covorul pufos nici rece, nici proaspăt, deloc asemănător mușchiului din pădurea mea nebună. Ajung cu pași înceți la geam, îl deschid și răcoarea dimineții îmi înfioară trupul încă încălzit. Tremur. Mi-e rece, dar parcă încep să trăiesc. Din bucătărie, răzbate aceeași voce: Întârziem, micuțo! Într-o secundă înțeleg. Pădurea mea nebună plânge după mine și eu o port în vise și în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele plutea ușor pe bolta albastră, lăsând în urmă bătrâna lună ce încerca din răsputeri să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de palida lumină a lunii și de miliardele de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se datorează numai mie, domnilor! Nimănui nu-i pasă de bietele flori. Nimeni nu mișcă un deget. Deci, cum spuneam, de două ori pe zi, dimineața și seara. Dar nu poate fi oricând dimineața, nu trebuie să fie nici prea răcoare, dar nici să nu ardă soarele prea tare, să se opărească florile. Prin urmare, tocmai asta-i ora la care se udă florile, domnilor. Adică exact acuma. Dacă nu le ud eu, nu le udă nimeni... Păi, de aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
buză-ncet îți gust. gura ta, de-acuma are gustul toamnei, iz de must. Iu al meu, e toamnă, dară! Te iubesc și te-am iubit! stau ciorchinii-n vii povară îmi respiră-a fân cosit și-mi adie a răcoare ... și miresme-n ceruri suie. pielea ta-i de vină, oare, de în fiecare searăîmi miroase a gutuie? Antologia Esențelor 190 nici sf dar nici dramă nu-i așa că-i ciudat nu-i așa că e trist n-ai venit n-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al meu gând! Te rog, iubite, să pornim departe, Să traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după moarte, Uniți desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că sunt ploaie roditoare Ce-nverzește un deșert uscat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu mă mai dea la telefon nimănui, cu excepția lui Vivian, și am reușit să muncesc destul de mult. Pe la 10:00, am stins lumina și-am plecat. Afară, aerul era rece, revigorant. Îmi făcea plăcere să-mi simt obrajii ciupiți de răcoare. Curând, iarna avea să-i cedeze locul primăverii. Un alt sezon avea să treacă pe lângă mine, în vreme ce eu petreceam paisprezece ore pe zi în birou. M-am decis să merg pe jos până la stația de metrou Grand Central. Doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pregătiți să intre în acțiune, au dispărut escortați de soldați și nu s-au mai întors. Bineînțeles că Piticul a-nceput să facă spume la gură cînd a dat ochii cu solia și a ordonat să fie băgați cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga Geniului. Tocmai fuseseră eliberați cu toții din pivnița Comitetului Central
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe-aici m a legitimat pe mine într-o noapte Capra cu trei Iezi, și nu făceam altceva decît să mă plimb haihui pe străzi de necaz că mă părăsise iubita, îi dezvăluie. Era să mă bage o noapte la răcoare pentru o nimica toată. Astea-s parfum nenicule, îi răspunde Roja, povestioară comună, noi o să ne ocupăm de altceva, nu simți că s-a schimbat aerul? Articole de cosmetică, drogherii, o farmacie, citește literele multicolore răsucite în acolade, Crinul, Ghiocelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simțind un fior în piept la capătul altei depășiri riscante, atenție la șinele astea nenorocite de tramvai, zice, cînd plouă e ca pe patinoar, frînele nu mai țin deloc, iar direcția te fură, adaugă. Partea bună legată de statul la răcoare, reia Curistul, e că a avut timp berechet de toate alea. S-a dezvoltat intelectual, nu glumă. A citit tot ce i-a picat în mînă, s-a pus pe studiu împreună cu ceilalți care pățiseră la fel. Gîndiți-vă numai cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de cinci ani patru posturi de câte șapte zile pe an, a ținut un post de zece zile și în a șaptea zi a acestuia „am avut o eliminare intestinală extraordinară și după aceasta am avut o senzație profundă de răcoare la nivelul rectului și am eliminat o treime de cană de argint viu (mercur) provenit din Calomel (un medicament), pe care îl luasem în copilărie”. Când este vorba să vă purificați organismul în urma unei vieți de autopoluare, „o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi coșul pieptului. Explicația părea cât se poate de Întemeiată, dat fiind faptul că, ori de câte ori Își sprijinea bărbia În piept și Întindea picioarele, tot mai obosite și neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciondănesc și le vine cheful să alerge după câte o jartea penală, așa că unul îl dă în gât pe celălalt. Apoi celălalt îi plătește cu aceeași monedă și se aleg amândoi cu câte un sejur la pârnaie. Cât stau la răcoare, dau pe goarnă ce știu despre bande, și-o trag la buci cu găozarii și primesc reducere de pedeapsă pentru ciripit. Se țin de chestia asta de când era Mae West fată mare. Fritzie, la ce altceva ai mai lucrat? Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]