3,256 matches
-
avea mai mulți prieteni decît mine. Se pricepea la toate jocurile, era genul practic și cu picioarele pe pămînt. Eu eram cel cu imaginație. — Un talent folositor pentru cineva care scrie literatură de călătorie, comentă Cabrera În timp ce-mi răsfoia pașaportul. Poate În copilărie fratele dumneavoastră a manifestat tendința de-a se vedea În postură de sfînt, asumîndu-și responsabilitatea pentru dumneavoastră și pentru prietenii lui? — Nu, nu era nimic sfînt În privința lui, nici pe departe. CÎnd juca tenis se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea culoarea gri și delicatețea unei pînze de păianjen Împăturite. M-am așezat la biroul lui Frank și i-am răsfoit carnetul de cecuri și chitanțele cărților de credit, sperînd să găsesc vreun indicator al relației sale cu familia Hollinger. În sertare era un talmeș-balmeș de vechi invitații la nuntă, notificări de reînnoire a unor asigurări, cărți poștale de la prieteni, monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Atunci, cine era cu el? — Camerista suedeză, Bibi Jansen. Ați fost la Înmormîntarea ei. — Am fost... (Am Încercat să mi-i Închipui pe bătrînul milionar și pe tînăra suedeză Împreună În apă.) SÎnteți sigur că era Hollinger? — Categoric, spuse Cabrera, răsfoindu-și agenda. Chirurgul lui din Londra a identificat un tip special de șurub de oțel din șoldul lui drept. — Isuse Cristoase..., făcu Paula. Îmi dădu drumul la braț și trecu pe lîngă Cabrera către chiuvetă. Se privi În oglinda Încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mișcîndu-i-se Într-o descriere neauzită a obiectelor imaginare găsite acolo. — Asta era camera lui Bibi... gîndește-te de cîte sute de ori s-o fi privit În oglinda asta. Dacă te uiți foarte atent, ai putea s-o vezi... Începu să răsfoiască jurnalul, citind scrisul cu rotunjimi mari care se desfășura pe fundalul roz al paginilor. — Cartea trăirilor și-a speranțelor ei, comentă el. S-a apucat de el pe vremea cînd locuia cu Sanger. Probabil aici l-a scris. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ca un totem tribal? Avertisment pentru toți vînzătorii ambulanți și micii speculanți cu bilete de club? Nu-i o idee rea... Am mers, pălmuiți de vînt, pînă la parapetul din capătul digului. Crawford aruncă o ultimă privire la jurnal și răsfoi cîteva pagini, zîmbind În fața mîgzăliturilor copilărești. Îl Închise, Își luă avînt și-l aruncă departe În valuri, o servă În lung de linie pe un teren cît orizontul. — Deci... asta a fost. Am vrut să găsesc data la care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
neîndoios se încețoșase. Viața lui de până acum o lună îi devenise un drum nisipos și înșelător, o alunecare în gol, care îl dezmem brase. Iar viața lui de acum înainte era o carte cu file albe, pe care o răsfoia în van. Minunata lui idee despre sine, că este invin cibil și etern, se dovedise a fi fost o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
câteva minute, închizându-și iar ochii. Se gândi dacă să meargă sau nu la piscină în acea dimineață de iarnă care părea destul de friguroasă, după cum se vedea pe geam. Mai bine nu. Mai bine să stea în pat și să răsfoiască niște reviste de început de an, cu o cafea aburindă alături. își cumpărase mai multe reviste pentru începutul noului an. 1995 se anunța destul de rece, îndemnându-te să stai cât mai mult în casă. Chiar dacă piscina pe care o descoperise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mereu o agendă pe care o respecta cu sfințenie: cumpărături, coafor, cosmetică, piscină, vizitarea săptămânală a tatălui... în afară de marți. Era ziua când putea face orice. Sau nimic. Azi, de pildă, își propusese să nu facă nimic. Să stea în pat, răsfoind niște reviste lucitoare și pline de sfaturi infailibile pentru orice situații plăcute sau mai puțin plăcute. Chiar îi trezise interesul una din ele cu un articol amplu despre femeile măritate care se trezesc curtate de alți bărbați și despre cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încât Clara ar fi putut jura că Bobo îi captase expresiile feței într-un tablou invizibil. Se întoarse în cameră, scoțând din geantă, cu băgare de sea mă, un caiet studențesc mototolit. Rămase trează toată noaptea, citind din caiet și răsfoindu-l cu mâini transpirate de emoție. în zori, intră înapoi în cameră. Domnul Ionescu conti nua să doarmă, întins pe spate, mișcându și ușor ochii pe sub pleoa pele închise. Clara se duse lângă el și îi atinse ușor brațul. Dom
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de sulf în Pietrosul. N-o să-l găsească nimeni, niciodată. Nu există nici un fir de sulf, nici o țâră de pucioasă! Degeaba am distrus codrii și de-a surda am ruinat Muntele... Nu-i răspund, îmi aplec ochii și încep să răsfoiesc foile pline de un scris des și tremurat, până depistez pagina întâia a respectivei Cărți. Așa-i zice Sturz scrisorii sale: Cartea celor douăzeci și una de nopți..., iar de la bărbatul tău, subsemnatul Ștefan Sturz, sănătate și ține minte pe următorii: Enea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Königsberg... Conflictul se extinsese, însă, fiindcă, dezvăluindu-și ignoranța, profesorul Bozdorog deveni victima asalturilor liceanului obraznic, a unor dispute care erau foarte gustate de colegi. Escalada întrebărilor se antama la fiecare oră de matematică, potrivit unei desfășurări tipice: după ce profesorul răsfoia catalogul și făcea apelul clasei, Vladimir se ridica din bancă, rostind tare: Tovarășe profesor, colegul Calaican ar vrea să știe care era părerea lui Pitagora despre " Ce a fost la început?" Eu n-am fost capabil să-i spun, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
publicațiilor. Spunea Cătă că parcă nici după ce-i apăruse cartea și trimisese exemplare pentru cronici nu aștepta cu atâta Înfrigurare să vadă revistele pe tarabă. Oare scrisese cineva despre el? La fel și noi. Ne cumpăram fiecare un exemplar, Îl răsfoiam repede. Ne căutam anunțurile la rubricile de matrimoniale, oferte de servicii, artă și instrumente, diverse, mă rog, unde le plasaserăm pe talon. Culmea, eram cu toții emoționați. Era bine, era rău? Nu știu. Oricum, micul succes ne Îndemna să continuăm. Completam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mari se îndreaptă către plutonul lui. Subofițerul este deja în picioare, așteptând. Ordinele se succed rapid, tăind aerul compact al zilei. Pregătirea pentru adunare! Pe aliniamentul de tragere, marș! Poziția de tragere luat! Încărcați! Ochiți! Foc! Plin de curiozitate, Marius răsfoiește foile cu articolul din cauza căruia scriitorul își atrase mânia puternicilor zilei. "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochii acestei vieți. Eu te-am adus! ZÎmbi ca-n grădina publică de altădată, și-mi sărută obrajii, după care prezența ei se topi. Rămăsei singur, luai o carte cu vederi din Italia, un fel de album, cu gîndul că răsfoind-o să-mi consum Într-un fel nedumerirea de timp: Roma: Aleea Vestalelor, Coloseumul, Biserica Saint Pietro in Vincoli cu statuia lui Moise lîngă altar; Florența - Santa Maria Novella; apoi Domul din Milano, Veneția. toate acestea și altele Încă, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un alt mod al aventurii existențiale. Mă gîndii la Keti... Dar În după-amiaza aceea, cînd umbrele invadară Încăperea, Keti se ivi din nou lîngă mine. - „Răsfoiam cartea aceasta, vorbii, care e ca un album, mă gîndeam că tatăl tău a văzut toate aceste minunății, sînt sigur că le-a văzut... nu se poate altfel. Ce om a fost și tatăl tău!” Ea se uită În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deși simt că este esențial, sau că a fost esențial, nu-i de găsit, cu toate că n-ar fi trebuit să fie consemnat. Vorbeam, Întins, cu mîinile sub cap. Rex latră În curte, cine știe de ce latră, Îmi spuneam. Eu Îmi răsfoiesc jurnalul, o părere, de jurnal, nu unul propriu-zis, ci sporadic, cîte o frîntură de zi apoi o părăsire Îndelungată, urmînd o reluare și iar... E cea mai condamnabilă neglijență; dacă aș fi ținut un jurnal cu adevărat, eram salvat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mi se pare uneori, se oprește la fereastra deschisă la care mă aflu. - Bună dimineața, domnule judecător! SÎnteți prima bucurie pe ziua de azi; În piață n-am prea găsit mare lucru. Am luat și ziarul de capitală, l-am răsfoit cît am stat la rînd la zarzavat, - să știți: Încet, Încet o să ne ia dracu. Invitația În duminica aceea la masă a fsot prilejul unei lungi stări de bine; veni invitată sau reținută, nu mai știu, și tînăra profesoară, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
erau acolo fotografii Înfățișînd obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni În fracuri, doamne În strălucitoare rochii de bal: lumea aceea se pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum În vîrstă de 17 ani, le răsfoia În vacanțe, cu lacomă curiozitate, Îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un verde deschis - purtată de o actriță franceză, aflată Într-un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina Îmbrăcată În strălucitoarea rochie pariziană, se visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase În fața bibliotecii din antreul Încăpător, În dreptul biroului aflat tot acolo, Începînd să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, Îi rămaseră ochii pe Un om sfîrșit a lui Papini, pe care i-l dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, Încîntat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care le considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din vara anului 1946, cînd Îmi fusese vecină necunoscută de călătorie În compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se Îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat În formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, cînd amîndoi coborîrăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În parte lucrat, pe mașina de cusut de lîngă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la Întinse pe masă și-și Începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam În picioare În partea cealaltă a mesei, răsfoiam un ziar. Și-n timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lîngă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai trecut și treci e fără egal. Suferințele, nedreptățile, Închisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimic mai prejos de cele fizice, pornește în căutarea (la capătul căreia e vînătoarea) ultimului cititor, o "fosilă" din Marea Uitării. Un uriaș hirsut și mizantrop pînă la canibalism - din necesitate - care, invers decît ursulețul cititor dintr-un basm oarecare, răsfoiește corăbiile în căutarea cărților. Pe lîngă el, printr-o ruptură de nivel care seamănă a tunelul timpului, sau a trecerea Alisei în Wonderland, se aciuiește un mus care nimerise din greșeală și din curiozitate de mic pierde-vară pe corabia-capcană. Urmează
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
- Octavian URSULESCU Sosit din timp la spectacol, ca să pot parca liniștit, am avut timp berechet să răsfoiesc bogatul material tipărit oferit de gazde. Dar ce zic eu bogat? Un caiet bilingv voluminos, tipărit în incredibile condiții grafice (în care sunt menționați absolut toți angajații Operei!), plus un așa-zis ziar „Chicago Times”, menit să facă racordarea la
Ducele gangster by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83486_a_84811]