4,549 matches
-
o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustie. 4. Iar dacă ar zice Edomul: Suntem nimiciți, dar vom ridica iarăși dărîmăturile!" așa vorbește Domnul oștirilor: "Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: "Țara răutății" și "poporul pe care S-a mîniat Domnul pentru totdeauna!" 5. Veți vedea cu ochii voștri lucrul acesta, și veți zice: "Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!" 6. Un fiu cinstește pe tatăl său, și sluga pe stăpînul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
nimeni nu-l mai strînge. 19. Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. 9. V-am scris în epistola mea să n-aveți nici o legătură cu curvarii. 10. Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
mai mult decît voi toți. 19. Dar în Biserică, vreau mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20. Fraților, nu fiți copii la minte; ci la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari. 21. În Lege este scris: "Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul." 22. Prin urmare, limbile sunt un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cu fețe lipsite de expresie. Fann Sora cea Mare m-a avertizat că eunucii cu experiență sunt îngrozitori și se hrănesc cu nenorocirile altora. „Cei tineri sunt mai buni, mi-a zis ea, mai ales nou-veniții, care sunt încă inocenți. Răutatea eunucilor nu se manifestă până ajung la maturitate, când își dau seama de importanța a ceea ce au pierdut“. Potrivit lui Fann Sora cea Mare, eunucii puternici conduc Orașul Interzis. Ei sunt maeștri în a țese intrigi. Pentru că au suferit mult, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a și întâmplat! Înainte de a mă urca în palanchin, An-te-hai verifică întotdeauna să nu fie vreun ac ascuns în perna mea. E convins că rivalele mele ar face orice ca să-mi provoace o pierdere de sarcină. Înțeleg cauza unei asemenea răutăți, dar nu aș fi capabilă să iert pe cineva care ar încerca să-mi distrugă copilul. Dacă nasc în siguranță, statutul meu se va ridica în detrimentul celorlalte: numele meu ar intra în registrul imperial. Dacă bebelușul ar fi un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu am vrut să fac publice discuțiile mele private cu Majestatea Sa, dar nu-mi dați de ales, doamnă Yehonala. Su Shun se îndreaptă spre oamenii săi și vorbește tare: împăratul Hsien Feng a văzut încă de când era în viață răutatea doamnei Yehonala. Mi-a vorbit de mai multe ori despre ideea de a o lua cu el. Dacă nu ar fi profitat de boala Majestății Sale și nu l-ar fi manipulat ca să se răzgândească, astăzi am putea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hart. De ceva vreme, Hart îl consiliază pe prințul Kung în probleme economice; el se află acum în rolul de consilier politic neoficial al lui Kung. Cred că ar trebui să așteptăm, îmi zice Nuharoo. Ar trebui să lăsăm ca răutatea lui Su Shun să se dea singură în vileag. Avem nevoie de timp pentru a le dovedi cetățenilor noștri că Su Shun nu merită respectul nostru. Pe de altă parte, nu ar trebui să uităm că împăratul Hsien Feng este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără să-i inventăm însă virtuți pe care nu le-a avut. Ba chiar putem să ne punem întrebarea dacă nu cumva unele scene de familie, al căror erou a fost Mateiu, nu conțin mai multă putere de evocare, prin răutatea care le animă, decât cumințenia celorlalți copii ai lui Caragiale. Istoria cu pusul îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a unor nevoi materiale nu îmblînzește, prin faptul ca atare, ființa umană, care pe lângă marile ei virtuți, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorința ei mistuitoare de a o realiza, esîe în același timp o speță vicleană și plină de răutate, care nu se mulțumește mult timp cu ceva. Îi dai un automobil, după un timp vrea două și așa mai departe. E însă adevărat (și aici meditația care ni se propune nu poate fi ocolită) că despovărat de conflictele și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am admirat deoarece nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care, cu falca aruncată în jos, răcnea: P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care... În răutatea noastră de adolescenți, la ieșire intonam pe străzi în cor: „P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care...” La un moment dat ședințele au fost reorganizate de către un tovarăș Fridman, picat de la centru. Deși era redactor șef la publicația scriitorilor din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atunci bătrînul căpăta un aer de învățător. Avea mîini de dascăl vechi, care, în decursul anilor, înhățaseră mii de urechi și umpluseră cu note zeci de cataloage. Cu privirile sale spălăcite care trădau mai multă încăpățînare decît voință, mai multă răutate decît îngăduință și mai multă slugărnicie decît inteligență, bătrînul trudea cu îndîrjire. Cu ochii înfundați în obrazul ca o beșică, celălalt dascăl, pe nume Brînză, mă studia cu bonomie. Avea, ca toți cei fără ureche muzicală dar nevoiți să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătaia ta de joc. Poate ți-a Îmbătrânit mintea și s-a zărghit; poate sângele s-a Împuținat ori s-a Îngroșat și abia se mai târăște prin tine. Te-oi fi plictisit de-atâta amar de ani și născocești răutăți noi, ca să-ți treacă vremea mai plăcut. Dar cu mine nu te joci. Am să te găsesc oriunde te-ai ascunde. Am să mă bucur când voi auzi pârâitul coastelor tale sub cuțit. Nu cu mine trebuia să te pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu copite, cozile lungi aveau vârfuri de săgeți, În mâinile cu gheare fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu ele spre niște focuri mari o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne de țap. Unuia pictorul Îi făcuse și o puțulică nerușinată de care noi, băieții, făceam haz și cu care necăjeam fetele când le puneam să Întrebe pe mămicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unor oameni responsabili, că Dordonea se și repezise, cu Încântare aproape și cu nerăbdare În glas: „Eu merg, tovarășu’ Director!”. L-am Înjurat În gând că ne cam luase fața, dar l-am iertat repede, că n-o făcuse din răutate. Era chiar un om bun, puțin cam repezit și isteric uneori, dar cu un suflet mare și zbuciumat - semn de intensă trăire spirituală. Demonii Îl Îmboldeau din când În când și Îi cășuna pe te miri cine. Cu mult Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zgomotele Înspăimântătoare. Ceata de băieți murdari din cap până În picioare se prăvăli la poalele cireșului. Adormiră și Cap de Șobolan știu că Începuseră să viseze Încă Înainte de a se prăbuși. El fusese un copil blând și la locul lui, iar răutatea de care dăduse dovadă mai târziu o căpătase când plecase de acasă, Îndemnat de mamă-sa. Îl trimisese să Învețe meserie la oraș, la o școală de ucenici. Maică-sa, muta, altceva nu Înțelesese: el voise să urmeze la liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ținuseră puterile ca Întâmplările din viața lui să n-o ia de capul lor la vale de-a valma, de nimeni strunite ori rânduite prost de cineva căruia nu-i păsa sau, mai rău, Îi făcea plăcere să batjocorească oameni. Răutatea care-l făcuse să le alunge de acasă pe nevastă, fiică și chiar pe mamă-sa, muta, nu era pe de-a-ntregul a lui. Cap de Șobolan se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna - fără ca Socol cel tânăr să plece cu ea cine știe pe unde. Băieții de școală, tinerii și chiar ăi mai În vârstă, Însurați și cu copii, Îl cam pizmuiau, dar fără răutate, când Îl vedeau, Îmbrăcat În piele neagră din cap până-n picioare, cum căra câte-o frumusețe de femeie căreia, dacă ei ar fi Întâlnit-o, n-ar fi fost În stare să-i spună mai mult decât sărut mâna ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu paznicul de vânătoare de atunci, un om singuratic, care purta drept nume mare un nume de femeie, ceea ce Îi făcuse pe vânătorii ce-l ocoleau ca pe talpa iadului să-l poreclească Ion Femeie, ca să-i tăvălească prin tină răutatea pe care o dovedea cu cei ce se dedulceau la braconaj. Pe când era tânăr, Directorul izbutise - prin cine știe ce noroc, căci mită nu se pricepea să dea și credea cu tărie În imoralitatea celui ce-o oferea, mai vinovat decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luat apoi la trântă cu vagoane de cărți și‐ am înțeles că nedumerirea ta e și a înțelepților lumii ca și a analfabeților care citesc în stele. Sunt acolo, mamă, și răspunsuri ori doar întrebări, ca aici? Să nu uit, răutatea cu toate rudele ei scârboas e rămâne aici pentru viermii pământului ori se înșurubează și Sus? Dar tata ce mai face? l‐ ai iertat ? Îi cam plăceau femeiuștile bărbaților plecați la Combinat; Petrecăreț, da, dar și «afemeiat» după muncă. și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei zilnice, se oprise mai la o parte, rezemat în toiag. Li se adresă din înălțimea stăvilarului: — Astăzi, Seniorul Hideyoshi dorește să-i spuneți ceea ce gândiți. După cum știți cu toții, timpul stabilit pentru construirea barajului a trecut de jumătate, dar munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
despre natură, câtă vreme gândurile lui Mitsuhide erau preocupate de probleme omenești, fie că era treaz sau adormit, fie că mânuia pensula pe un tablou. Trăia în între oameni, în mijlocul demonilor care se întreceau și între flăcările mâniei și ale răutății. Cu toate că aerul alpin era plin de cântecele cucilor, sângele fierbinte care i se ridicase la tâmple în timpul retragerii din Azuchi încă nu se calmase. În timp ce urca Muntele Hiei, cugetul lui Mitsuhide nu era împăcat nici un moment. Cât de pustiit arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre ceilalți. — Genba, ce înseamnă să vorbești așa despre altcineva? Nu, Senior Hideyoshi, nepotul meu nu vorbește așa din răutate. Fă bine și nu-i da atenție, adăugă el, râzând. Hideyoshi nu-și putea manifesta furia și nu putea nici să râdă. Fusese pus într-o poziție dificilă, în care nu putea decât să-și forțeze un zâmbet subtil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]