3,857 matches
-
a Majestății Voastre de la Chișinău, fiind desigur, indusă în eroare, a asigurat-o că a încins-o cu un stăvilar de foc, de fier și beton peste care nimeni nu va putea trece. Realitatea însă s-a răzbunat. S-a răzbunat, fiindcă era alta, cu totul alta. Dar, Maiestate, toate acestea sunt fapte consumate; nu putem stărui asupra lor, nu ne îngăduie nici timpul și nici evenimentele. Dar chiar dacă ne vor îngădui, nu am face-o. Am contribuit conștient la precipitarea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ducă fatal la această scadență! Am fost însă socotit ca răzvrătit și lovit ca atare. În fața catastrofei am uitat totul. Sunt gata să dau concursul, dar la atitudine cinstită trebuie să mi se răspundă cu atitudine cinstită. Nu mă voi răzbuna și nu voi răzbuna pe nimeni. Voi încerca numai să salvez ce mai este cu putință de salvat din Coroană, din ordine și din granițe. Ascultați-mă cel puțin în acest ceas, Maiestate. Nu am fost un dușman al Majestății
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
scadență! Am fost însă socotit ca răzvrătit și lovit ca atare. În fața catastrofei am uitat totul. Sunt gata să dau concursul, dar la atitudine cinstită trebuie să mi se răspundă cu atitudine cinstită. Nu mă voi răzbuna și nu voi răzbuna pe nimeni. Voi încerca numai să salvez ce mai este cu putință de salvat din Coroană, din ordine și din granițe. Ascultați-mă cel puțin în acest ceas, Maiestate. Nu am fost un dușman al Majestății Tale. Am fost un
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ospețe cu poalele crețe. Găzdiță, găzdiță,ieși până-n portiță Și te uită-n sus, că luna s-o dus, Te uită pe cer, că stelele pier ! Cântec de dor Așa m-aș duce pe-un drum, inima să mi-o răzbun, Așa m-aș duce pe-o cale, să mi treacă de supărare. Supărare, voie rea, ieși de la inima mea, Ori te-ai pus cu-așezământ ca să mă baji în mormânt Ori te-ai pus cu rădăcină ca să mă baji în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
eveniment trist, umbrit de dezastrul ce-i lovise. Spectrul nenorocirii va pluti asupra lor în toate zilele pe care le vor mai avea de trăit, împreună sau despărțiți, de acuma încolo. Remus nu va mai avea liniște până ce nu va răzbuna într-un fel soarta nemiloasă ce s-a abătut asupra lor. Din clipa aceea simțea, că este înregimentat în oricare dintre mișcările anticomuniste și antisovietice la care va avea acces. De aceea nu a stat o clipă pe gânduri când
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
n-a mai stat pe gânduri. A dat în lături puterea, înțelepciunea și-a ales numai plăcerea dăruită de dragoste. Luând mărul discordiei i l-a dat Afroditei din care cauză Hera și Atena au plecat supărate jurând să se răzbune nu numai pe Paris, ci pe întreg orașul Troia. N-a rămas decât Afrodita care l-a îndemnat pe Paris să meargă în Sparta, s-o răpească pe Elena de la soțul ei regele Menelau. Acest rege era prietenul Afroditei. Departe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
iarăși și-a dejugat boii, trântind jugul de pământ cu ciudă, încât am crezut că se desface și se preface într-un braț de lopățele și surcele. Ce-i, măi omule? Ce te-a apucat? De ce te înfurii, de ce te răzbuni pe un lucru care nu ți-a făcut nimic și care îți mai și trebuie?... Ducă-se toate la dracu-n praznic! Că mie, unuia, nu-mi mai sunt de nici un folos, nici car, nici boi, nici vechitura asta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la Răsărit", încât eram gata-gata să mă-nscriu voluntar, să plec să lupt, nu numai până la Stalingrad, unde căzuseră unele rude și consăteni, ci până-n fundul Siberiei, să văd sfărâmat și lichidat acest lagăr totalitar și barbar, mincinos și monstruos; să răzbun umilințele și suferințele generației noastre din Basarabia și nordul Bucovinei și-ale tuturor înaintașilor din anii atâtor repetate și blestemate șiruri de ocupații ruse vremelnice de după 1711. A doua: dintr-o dată puteam gândi și vorbi cu glas tare, despre tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu bere. Sau urcau, în deal, la Cabana Deea. Fără a se târgui cu zgârcenie pentru banii ceruți lunar de coana Zitta, Bițu se bucura de un tratament preferențial, exemplar, de "domn". Și în acest fel se îndepărta treptat-treptat, se răzbuna de vremea lipsurilor și umilințelor din studenție, ca de un vis urât. Între timp, a intervenit și un fapt neprevăzut. Cu vreo două luni înainte de sfârșitul anului școlar, Corina, eleva dintr-a XII-a, cu chipul ei de Brigitte Bardot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vină la Bițu aproape în fiecare vară, ca la propriul copil, și de câte ori revenea, mergea cu flori și aprindea o lumânare la cavoul Corinei i-a zis, odată privind chipul din fotografie al acesteia: Sărmanul nostru puișor, cum s-a răzbunat el pe noi, crezând că l-am abandonat! Doamne, Bițule, ce hotărâre neroadă am putut să luăm, fără să vă spunem și vouă! Ne-am dus și-am crezut c-acolo-s câinii cu colaci în coadă și curge numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plâns de s-a omorât acolo În bucătărie, iar când am venit la ea a simțit că și mie Îmi pare rău că plec, dar asta nu va avea putere să mă țină-n loc. Atunci a hotărât să se răzbune pe noi și pe toți care au zăbovit la ea și-au părăsit-o, așa că i-a furat banii părințelului. De una singură a pus-o la cale și a făcut-o, iar pe Laur l-a luat după ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cei dragi, agonizând în frig, foame, mizerie și degradare... elita țării se stingea. În pușcării, s-au învățat a muri... Ne vom întoarce într-o zi, vor fi apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat !” „.. Să nu ne răzbunați..!”, erau ultimele lor cuvinte. Cei mai mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul, după ani de temniță grea. Statornicirea noii orânduiri își întindea covorul de sânge peste care triumfătorii călcau cu rânjet de fiară flămândă. „ - S-a stins becul nr...!”, striga gardianul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amintirea unor astfel de oameni, o mare sfiiciune îți cuprinde întreaga ființă. Măsurând distanța până la ei, un nod ți se pune în gât.. și-ți spui doar, în gând... „..Doamne !.. Cât de mari au fost !” Capitolul IV „ADEVĂRUL SE VA RĂZBUNA ÎMPOTRIVA CELOR CARE L-AU NESOCOTIT” Soarele toamnei se suise pe cer în cumpăna amiezii. În fața porții, foștii elevi, triști și abătuți.. ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călătorit... s-au mai oprit pentru câteva clipe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de mânie.. o mânie calmă, reținută... De sub cornișă, cei patru Evangheliști binecuvântau... „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „Iertare, nu ură, nu răzbunare..!” , le șopti rar un gând. Iar din ziduri, părea să se audă: „Nu ne răzbunați; iertare!” Se priveau în tăcere, cu spaimă în ochi... o tăcere... tulburătoare, parcă ar fi vorbit cu Dumnezeu. Cu un ochi plângeau, cu celalalt râdeau, bucuria și tristețea se împleteau pe frunțile lor brăzdate de vreme... într-un chip dureros
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
clipele acelea ni se păru că se dărâmă toată viața, că se abăteau asupra noastră tot felul de gânduri urâte... „Doamne, Dumnezeule, al Puterii și al dreptății !”, îmi trecu prin minte un gând ca o disperare. „Adevărul așteaptă, să se răzbune în cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit !”. Un fior mi-a străbătut toată făptura. Dinspre Biserica ce strălucea albă, în razele soarelui amiezii venea speranța. Biserica strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bun atingând prea-plinul... gândindu-se la desființarea, de către comuniști, a primului Seminar de preoți din țară. Regimul ateu, pentru a desființa Biserica, trebuia mai întâi să-i distrugă slujitorii... Așa e..! mormăirăm toți. Din nou tăcere... Adevărul așteaptă... și, se răzbună în cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit... murmură cineva... „Nimic nu se întâmplă fară voia Domnului...” se auzi glasul de sub cornișă. „..Noi nu putem să-i judecăm.. Dumnezeu îi va judeca. Numai el poate s-o facă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem că defunctul o să se-ntoarcă din lumea cealaltă înainte de vreme, răzbunându-se pe rude și pe prieteni din cauza acestei lipse. Potrivit învățăturii lui Zalmoxis, după moarte ne întoarcem cu toții în lumea aceasta; dar ca s-o putem face, se cere să fim inițiați. Revenim uneori ca strigoi, dacă nu am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vie, care mai suferea și acum de pe urma nenorocirilor ei. Atunci mi-am imaginat-o într-o tragedie, pe care am scris-o cu toată pasiunea vârstei mult prea tinere. Mă obseda faptul că putuse să-și ucidă pruncii ca să se răzbune pe cel ce o mințise. Nimeni aici nu reușește s-o condamne. Uneori până și peisajul tomitan ni se arată în chip neobișnuit, ca să amintească faptele înspăimântătoare al căror teatru a fost. Atunci se-ntâmplă că și frunzele copacilor, praful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
țină râurile în loc, să facă pietrele să umble și să miște codrii uriași și sălbatici. Unii jurau că au văzut-o călcând, înspăimântătoare, cu părul despletit, printre mormintele deschise, ca să adune oseminte din ruguri ce încă mai ardeau. Ca să se răzbune pe Iason, plăsmuia figuri din ceară și le înfigea apoi un ac în dreptul inimii, ucigându-și astfel rivalele. Aceste lucruri îngrozitoare mă fascinează nespus de mult. De aceea aș vrea să rămân definitiv în ținutul acesta magic; dacă-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
stârnit. Error Fără să vreau, fiind admis în preajma Juliei, am iscodit lucruri grave ce nu erau permise nici unui om, mai ales unui magister poetarum ca mine. De aceea trebuia să mă grăbesc să părăsesc Roma înainte ca Cezarul să se răzbune. Era mai bine să se evite condamnarea la moarte. Dacă ar fi recurs la așa ceva, faima de care mă bucuram l-ar fi pus pe Augustus într-o situație dezavantajoasă. Soluția autoexilului părea mai convenabilă pentru amândoi. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aici, implorându-te, cum și tu de multe ori ai făcut-o, și nu ezit să-ți cad la picioare. Dacă pentru tine eu nu am nici o valoare, privește copiii pe care i-am avut împreună: mama vitregă se va răzbuna pe fructul pântecului meu. Ei îți seamănă atât de mult ție, că această asemănare mă tulbură enorm și, de câte ori îi văd, ochii mei se umplu de lacrimi. Pe zei, eu te rog, pe lumina flăcării nestinse, pe toate bunurile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a lui Agamemnon, și-a atribuit ei această grea responsabilitate morală a crimei. Și așa a intrat în legendă, alături de sora ei, cocheta Elena. Între ele două însă, Clitemnestra e mai autentică, fiindcă ea e motivată, ca mamă, să se răzbune, pe când Elena nu e decât o adulteră. Hotare În cântecele funebre se stabilesc hotare precise între lumea „asta” ți lumea „cealaltă”, dar și interdicția strașnică de revenire a defunctului în „lumea aceasta”. Există un echilibru cosmic ce trebuie conservat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din care mai mult de jumătate cultivabili, aparținînd comitatelor Donegal, Tyrone, Derry, Armagh, Fermanagh și Cavan. Ideea unei colonizări masive a acestui vast teritoriu a fost reactualizata de către autoritățile engleze, care doreau să pună capăt tulburărilor din Ulster și să răzbune încercările anterioare de colonizare care eșuaseră (comitatele Laois și Offaly). Implicarea engleză a fost de data aceasta masivă. Regele Iacob I a invitat centrul financiar al regatului (the City) să contribuie la noua colonizare, acordîndu-i un intreg comitat (Doire, în
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de zece ani cu soția unuia dintre parlamentarii autonomiști, Kathrine (Kitty) O'Shea. Cei doi soți erau separați, dar nu erau divorțați în mod legal. Se pare că scandalul a fost alimentat financiar de către ziarul The Times, dornic să se răzbune. Lui Parnell i-a fost intentat un proces, fiind acuzat de adulter. Partidul Autonomist Irlandez s-a divizat între susținătorii lui Parnell și cei care-l condamnau. Biserică Romano-Catolică i-a retras sprijinul, Parnell nefiind bine văzut de ierarhia catolică
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
dorea apariția unui precedent prin care un stat învingător să piardă teritorii. Indiferență lui W. Wilson față de Irlanda a fost una din cauzele care au dus la neratificarea Tratatului de la Versailles de către Congresul Statelor Unite ale Americii. Comunitatea Irlandeză din America s-a răzbunat făcînd lobby împotriva ratificării. Reuniunea Dail-ului a fost primită cu umor și sarcasm la Londra. Deputații unioniști din Ulster au decis să nu țină cont de evenimentele care aveau loc la Dublin, refuzînd ideea unei Irlande independente. Majoritatea orașelor și
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]