5,033 matches
-
contrast de obicei cu cel dinainte, În așa fel Încît ele formează un cuplu de alb-negru. În Grui-Stnger sînt două imagini ale universului material: frenezia, monstruozitatea vegetală a Codrului fără viață și, apoi, singurătatea sterilă, mută a pămîntului blestemat. În Răzbunarea lui Statu-Palmă dăm, Întîi, peste un peisaj edenic: „CÎte lunci, păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi și pajuri năzdrăvane, Păuni mîndri, fulgi de sare, dulci minuni aeriene, CÎți lei, pardosi, căprioare, cerbi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pămîntul să-l turtească-n răzbunare! Ca și dînsul, Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie, Intră-n lunci, păduri și codri, ducînd viscol, ducînd larmă, Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie, Ulmul cade, fagul crapă și stejarul gros se darmă. El pătrunde prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și pe piepturile luptătorilor. Aici: „mii și mii de focuri” vesele, „zgomotul orgiei”, fastul cortului regal, „duzini de candelabre”, sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de patru ani
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fost precum ar fi dus în spate o cruce împovărătoare; faptul de a merge să se închidă în acea văgăună de inerție și de timp fără de timp, de unde plecase, îl făcea furios și-i stârnea și mai mult dorința de răzbunare în contra acelor ființe ce-i îngreunau viața. Să fugă încă o dată îi era cu neputință, căci patru jandarmi îl escortau, refuzând să schimbe cu el o vorbă mai mult decât era nevoie. ...Sigur, o să-mi văd părinții; cine știe dacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Cei care au murit în locul nostru pentru ca noi să trăim în locul lor. Morții cei vechi nu-ți cer să-i răzbuni. În timp ce despre morții cei noi nu poți să povestești pur și simplu, trebuie să ți-i asumi. — Cine cere răzbunare ? întrebă Jenică, pe care această viziune a morții nemuritoare îl atrăgea. Tili și Maca se priviră. — Să-ți spună Maca. E ideea lui. Pe morții ăștia noi de care spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu siguranță, ceva. Nu se mira că-l vede. Pesemne că deosebirea dintre lumea sfinților și cea pământeană stă tocmai în absența lucrurilor neașteptate. Maca nu înțelegea prea bine ce spunea sfântul, simțea că e ceva legat de iertare și răzbunare. Dar cele două capete ale sfântului, cel de pe umeri și cel de pe tipsie, păreau că vorbesc în același timp și nu cădeau nici ele de acord asupra unei concluzii. Maca nu știa ce să răspundă, își simțea capul ca pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon. 1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii Române a Facultății de Filologie din București. Apare volumul Scrinul negru. Organizează, acasă, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, Răzbunarea lui Voltaire, Soarele și luna. Începe să lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea. 1961 Edițiile a V-a și a VI-a (definitivă) ale romanului Enigma Otiliei. 1962 George Călinescu scrie monografia Gr. M. Alexandrescu. (Viața și opera). G.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe subprefect "că va răspunde în fața nației", deci nu a împricinatului și nu pentru purtări îndreptate contra acestuia, ci "pentru răpirea libertăților publice". Denaturând astfel textele, creați impresia că a existat o amenințare personală, urmată în mod fatal de o răzbunare. Președintele: Refac întrebarea: care a fost obiectul și forma întrevederii cu subprefectul înainte de asasinarea lui? Avocatul: Întrucât nu s-a găsit un asasin, cuvântul "asasinare" e fără rost. Președintele (ironic): Scuzați: înainte de moartea lui prin introducerea în piept a unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domnule președinte, că n-aș ști să răspund. Și iată pentru ce, dacă-mi permiteți să explic... Președintele (intimidat): Mă rog... Martorul: Eu fac distincție între omor și crimă. Crima este suprimarea unei vieți în chip premeditat, în scop de răzbunare sau jefuire, în orice caz, după o reflecție suficientă asupra urmărilor juridice ale faptei. Omorul e un accident, ca și decesul, o moarte la care am participat în mod spontan, împins de forțe superioare puterii mele de stăpânire. Oricine poate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
susține Mișcarea tăceau, spre a nu-și trăda complicitatea. Nici Hangerlioaicăi de altfel nu-i convenea recursul în această parte. Ea se sprijinea pe tema că Hangerliu aparținea aristocrației care dăduse câțiva domni României și că era la mijloc o răzbunare din partea dinastiei străine. Hangerliu nu acționase în numele puterilor centrale, ci în contact cu vechii aliați, dovadă scrisoarea către contesa Assheton-Jones, pe care guvernul român nu voia s-o ia în considerare. Prințesa ticlui o scrisoare vibrantă către Charles Maurras și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost atât de atrași de aceste oportunități de distrugere... În ultima vreme terorismul a devenit mult mai brutal și mai nediscriminatoriu."42 Această tendință este accentuată atunci când motivația se schimbă dintr-una exclusiv politică în obiective fără limită sau de răzbunare, susținute de făgăduința unei recompense pe lumea cealaltă. Din fericire, spre deosebire de comunism și fascism, ideologia islamistă nu a izbutit să exercite atracție dincolo de comunitatea islamică, însă comunitatea acesta cu peste un miliard de membri reprezintă o pepinieră bogată din care
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
America prin pornirea războiului a fost generată de faptul că administrația a folosit o varietate de argumente care prezentau interes pentru tabere diferite. Sugerarea unei legături între Al Qaeda și atacurile de pe 11 septembrie era importantă pentru jacksonieni, care căutau răzbunare și intimidare; argumentul că Saddam Hussein construia armament de distrugere în masă, sfidând în felul acesta deciziile ONU, prezenta interes pentru hamiltonieni și pentru wilsonienii tradiționaliști din Congres; iar necesitatea de a îndepărta un dictator sângeros și de a transforma
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
lui Polemarchos, cum că drept e actul de a da fiecăruia ceea ce îi datorezi, adică prietenului bine și dușmanului rău, cade ca inacceptabilă. Dreptatea nu se poate corela cu răul, chiar dacă în mentalitatea vremii este admis ca principiu juridic principiul răzbunării. În plus, arată Socrate, nu e treaba binelui să dăuneze, binele e legat doar de bine. Platon prefigurează deja ulteriorul abandon al aparentei dreptăți și atașamentul față de dreptatea în sine, ca formă constantă. Concluzia la care ajunge Polemarchos este un
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
stima de sine. De aceea, este recomandabil să încurajăm la ceilalți prețuirea de sine pentru alte motive decât acelea de a ne înfrânge pe noi. • să nu trecem la represalii. Una dintre stările afective greu de controlat este dorința de răzbunare a celorlalți, în special când ținta suntem noi. Aceasta este produsă uneori de o leziune profundă. Este înțelept să încercăm să evităm sentimentul de ofensă și să nu contracarăm (eventual, și mai violent, și mai agresiv...). Ceea ce se justifică aici
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
noastre. Este foarte greu să rezolvăm conflictul dacă nu ne luăm în seamă emoțiile, dispozițiile, sentimentele. Când ne aflăm într-o situație încordată, de confruntare, de neînțelegere "simțim emoții foarte puternice, precum furie, ușurare, satisfacție și frustrare", supărare și înverșunare, răzbunare și ură. "Cu toate acestea, precizează D. Schapiro încercăm foarte puțin să identificăm și să exprimăm aceste sentimente. Dorim mai curând să le ținem în noi" (1998, p. 152). De asemenea, este (foarte) greu să ne dăm seama ce simt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că nici celălalt nu va rămâne calm sau indiferent. El își va ieși din fire și va proceda la fel. Mânia atrage după sine mânie, la care se adaugă de multe ori precum am văzut deseori în viață violența și răzbunarea (Osho, 2003, p. 39). Prin urmare, furia uneia dintre persoane aduce furia celeilalte, acuzațiile se înlănțuie (poate, se și acutizează) și izbucnește o ceartă în care cele două persoane spun lucruri pe care nu voiau, de fapt, să le spună
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
familie de stări afective. Acestea variază ca intensitate și merg, de exemplu, de la enervare (ușoară) și până la furia oarbă. Tot în familia mâniei mai intră, potrivit renumitului psiholog al emoțiilor american, și: indignarea, manifestările demonstrative de mânie, proasta-dispoziție, dorința de răzbunare (Goleman, 2005, p. 244). Tot de mânie, Ch. André (2009) crede că sunt legate și alte stări sufletești, precum: a. amărăciunea: este starea sufletească în care ne repetăm mereu că am fost dezamăgiți, trădați, subestimați, neînțeleși, bătaie de joc. Ea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
puțin sub cea a ego-ului" (Dawson, 2007, p. 90). În mod fundamental, iertarea este acțiunea morală a unui individ. Ea nu este accesibilă celor slabi. Cei slabi nu iartă și nu pot ierta. Sunt dominați, mai degrabă, de resentiment, de răzbunare, de ranchiună; ei nu-și pot depăși slăbiciunea (percepută distorsionat ca atotputernicie). Sufletul neiertător este plin de teamă și nu oferă iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
al oricărei gelozii este ceea ce S. Freud numea lezarea/ofensa narcisică: gelosului îi sunt lezate iubirea de sine, admirația de sine, importanța și valoarea pe care crede că le are în ochii celuilalt. În aceste circumstanțe, tendința de izgonire, de răzbunare, de neputință de a uita este adesea neînduplecată și ireversibilă (Baumgart, 2008). Fără a se concentra în mod special pe acest tulburător și chinuitor sentiment, S. Freud vorbește în opera sa despre trei stadii/niveluri ale geloziei (2002, pp. 187-188
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
supraestimarea gradului de intenționalitate și de malițiozitate a acțiunii persoanei care constituie ținta supărării nocive; b. a ne considera pe noi absolut corecți, iar cealaltă persoană absolut incorectă; c. incapacitatea de a sesiza punctul de vedere al celuilalt; d. plănuirea răzbunării. În plan comportamental, cele mai importante tendințe de acțiune sunt: a. atacul fizic asupra celuilalt; b. atacul verbal la adresa celuilalt; c. atacul pasiv-agresiv asupra celuilalt; d. recrutarea de aliați împotriva celuilalt; e. transferul atacatorului către o altă persoană, un alt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
intenționalitate și malițiozitate a acțiunii persoanei care constituie ținta supărării benefice; b. a nu ne considera pe noi absolut corecți, iar pe celălalt absolut incorect; c. capacitatea de a sesiza (și) punctul de vedere al celuilalt; d. a nu plănui răzbunarea. În plan comportamental, avem tendința de a ne afirma într-o manieră constructivă; totodată, avem capacitatea de a selecta modul în care acționăm, astfel încât putem pune în practică tendința noastră de acțiune sau să ne putem opune acestei tendințe, păstrând
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
încălcat spațiul celuilalt; pune în aplicare propriile reguli. Convingerile posibile ale celui/celei care are o atare atitudine sunt: • sunt mai valoros decât celălalt; • viața este o luptă; trebuie să fii ca un lup; • nicio milă pentru cei slabi; • prin răzbunare, detestând, agresând și învinovățind, se rezolvă problemele; • ceilalți se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
transforme în iertare, în compasiune, în iubire. 50 În procesul iertării, terapeuții consideră că există două faze: • în prima fază, este vorba despre o iertare decizională: momentul în care persoana înțelege că este prizoniera resentimentului și a dorinței sale de răzbunare; • în cea de-a doua fază, este vorba de o iertare emoțională, în care persoana are acces la o integrare profundă a demersului de a ierta, nu numai conceptuală sau de principiu (André, 2009, p. 207). 51 În analiza noastră
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Pequod, Ahab, titanul estropiat, și balena albă, luptă ce se va încheia cu moartea lui Ahab și pieirea întregului echipaj, cu excepția lui Ishmael, naratorul, fantasticul provine și din caracterul excesiv al lui Ahab, el fiind văzut din unghiul care demonstrează răzbunarea. Un alt scriitor foarte important este Edgar Allan Poe, al cărui operă se inspiră din romanul gotic, din fantasticul romantic german și amestecă terifiantul, oniricul, halucinantul investigației psihologice cu stările maladive, nevrotice, morbide, căci coexistă atracția pentru terifiant (horror) și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dintre cele două povestiri traduse, aparține acestui teritoriu: Masca (The Masque of the Read Dead), în care molima personificată pătrunde în adăpostul prințului Prospero și transformă balul mascat în hecatombă, precum și Balerca de Amontillado operă care creează terifiantul în afara fantasticului. Răzbunarea lui Montresor, care își zidește de viu dușmanul, este o exacerbare a cruzimii, intensificată de narațiunea la prima persoană, de batjocurile călăului, de sarcasticul ,,In pace requiescat’’ care apare în final. Bineînțeles că nu toate traducerile din proză, puțin numeroase
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]