5,449 matches
-
de dulgherie 45421000-4 Lucrări de tâmplărie 45421100 5 Instalare de uși, de ferestre și de elemente conexe ANEXE 45421110 8 Instalare de tocuri de uși și de rame de fere stre 45421111-5 Instalare de tocuri de uși 45421112-2 Instalare de rame de ferestre 45421120-1 Instalare de praguri 45421130 4 Instalare de uși și ferestre 45421131-1 Instalare de uși 45421132 8 Instalare de ferestre 45421140-7 Instalare de tâmplărie metalică, cu excepția ușilor și a ferestrelor 45421141-4 Lucrări de compartimentare 45421142-1 Instalare de obloane
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
metamorfoza ascultătorului-poet care se apropie de statutul armonic al unui lucru printe celelalte lucruri. Doar așa fiind demn să se pătrundă de Întreaga armonie a cîntecului. În maniera sa ghidușă, Marin Sorescu se mărturisește: „Pereții casei Îmi sunt plini / De rame / În care prietenii mei / Nu văd nimic. / Cred că le am expus acolo / Pentru exasperarea lor.” Arta sa poetică se rezumă prin urmare, simplu și umil, la a Înrăma misterul ivit oarecum ca nuca-n perete, căci iată ce spune
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Al lucrurilor, / Sufletul ei bate acum / În peretele meu.” Poetul are doar un statut modest de sămădău, ia seama doar, bagă-n seamă ciudatele fapte și dă seamă despre ele: “Mâine va trebui să pun Și-n locul acesta O ramă.” Cei doi poeți, și nu sînt fără doar și poate singurii care văd lucrurile așa, ne conving că mentalitatea occidentală este penetrabilă și poate comunica lesne cu estetica orientală. Un poet veritabil, cum este Cezar Baltag, chiar dacă nu practică el
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care poetul Îl mărturisește deja din prima strofă: “Îmi place să te văd În cuvenitul cadru. Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță: În asfințit, cînd lucrurile toate se desăvîrșesc, făcînd un pas, și Încă unul, Înapoi spre schiță.” În rama asfințitului și-a toamnei, poetul resimte și mărturisește impenitent un gust categoric pentru schiță, gust pe care Îl și legitimează: desăvîrșirea tuturor lucrurilor - de ce nu și a iubitei se face doar prin pași repetați Înapoi spre schiță. Păstrîndu-ne sau nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Edward Weiss sînt acelea că haiku-ul surprinde un fapt, un instantaneu care se petrece Într-o atmosferă, Într-o ambianță. Că, Într-un fel, este vorba de relația macromicro, că acel detaliu surprins este pur și simplu Înglobat În rama spațio-temporală (și emoțională) ca-ntr-un decor căruia, de fapt, Îi aparține. Mai precis, există un fundal macro și un fapt micro. Pe o scenă anume, mai vastă, se joacă o scenetă. Ce lipsește acestui mod de a fragmenta poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
asortează cu surparea și invazia mușchiului, iar cochiliile goale Își găsesc altă menire, aceea de fi locul În care se aude doar ca ecou vuietul stins al mării. Merii În floare - am totul dinainte pe masa goală Tabloul nunții... În rama de lemn goală cuib de păianjen Cuibul berzei gol pe-acoperișul surpat. Mușchiul verde pe scări Cochilii goale - vuietul stins al mării locuindu le Dar absența poate fi numită și prin adjective care semnifică golul Într-un mod particular, potrivindu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Întinde grabnic oriunde lucrurile nu mai sînt suficient frecventate. Portretele de pe care nu se mai șterge praful, care nu mai sînt privite cu un ochi pios, menit să le Împrospăteze culoarea, se estompează și se șterg ușor, ușor În ceață. Ramele lor sînt cel mai bun pretext pentru lucrarea harnică a păianjenului. PÎnza păianjenului se prinde de ele și Învăluie ca Într-un giulgiu al uitării orice tablou. Și rareori mai scapă ceva din această pînză a morții. Căci, simbolic vorbind
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ceremonii de trecere la o altă vîrstă și la un alt Înțeles al vieții. Zăbava este ușor confuzivă, e un gata oricînd care stă sub presiune și pregetă mai curînd dintr-o constrîngere nedorită. Poemul e prins ca Într-o ramă simbolică Între mugurii de cireș și kimono care ne transportă Într-o stampă de epocă. Adolescenta Însăși, În contextul acestei alegorii cu recuzită japoneză, nu este decît un mugur, un ochi (Închis Încă În vechiul vis) gata să plesnească pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai puțin vie, iar nevoia noastră de imagini mai puțin vitală. De ce, de atâta timp, congenerii mei țin să lase în urma lor figuri vizibile pe suprafețe dure, netede și delimitate (deși peretele paleolitic era inegal și lipsit de contururi, iar rama tabloului este un fapt destul de recent)? De ce aceste glife, gravuri și desene rupestre, de ce aceste volume înălțate, cromlehuri, betili, acrolite, coloși, hermeși, idoli sau statui umane? De ce, pe scurt, există o imagine în loc să nu existe nimic? Să acceptăm, pentru un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau fără actori, scenariu ori dialog scris, simptom pe viu nouvelle vague și cinéma-vérité. Inventarea unui teatru care precede cuvântul, cruzimea lui Artaud. Înlocuirea punerii în scenă cu punerea în spațiu, așa cum, în galerii, simpla atârnare lasă loc instalației. Abolirea ramei tabloului și chiar a tabloului însuși ca suprafață distinctă. Scoaterea artei din muzeu în oraș și a artistului în stradă. Muzeul însuși nemaifiind, se înțelege, o incintă de expoziție, ci un "loc de viață" (unde fiecare se simte bine, "de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zacă în canal. Subzistă un dogmatism ascuns sub acest hiper-empirism, un autoritarism larvar sub acest anarhism vizual: ideea de sac. Am azi dreptul să bag aici totul și orice flacoane cu urină de artist, suporturi de sticle, uscătoare de păr, rame fără nimic în mijloc, funii cu noduri, un scaun lângă perete, cu fotografia respectivului scaun alături. Dar n-am încă dreptul să arunc sacul la gunoi. Se admite că "totul este artă"; dar încă nu că arta nu este nimic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
captivat încât era să renunț la pictură"93. Cazul autorului Baletului mecanic este original, ca și cele ale lui Picabia sau Man Ray, dar marchează momentul când această artă născută din mașină se impune celorlalte ca artă de referință. Cu ramele ei aurite și grele, retușurile ei, pasiunea naivă pentru înfrumusețare și, curând, la sfârșitul secolului, cu "neclaritățile ei artistice", fotografia a alergat vreme de jumătate de secol în urma picturii. Dar aceasta din urmă a alergat în urma cinemaului încă de la ieșirea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
George Hayter, Sir Edwin Landseer, Franz Xaver Winterhalter, Heinrich von Angeli, Sir Francis Grant, Edward Matthew Ward și alții. Foarte multe locuri publice din Anglia și din întreaga lume îi poartă numele, ca de exemplu muzeul Victoria & Alfred (V & A), rama de metrou Victoria Line și gara centrală cu același nume (Victoria Station) de la Londra, turnul cel mai înalt și cel mai sudic (Victoria Tower) al palatului Westminster, pe care, atunci cînd Parlamentul este în sesiune, flutură stindardul național (Union Jack
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
păstrat în denumirea greacă a cetății romane: Hroma/Hrome, pentru care în lexicul comun exista forma hryme (presiune, putere, tărie, forță armată). Slava are în rusă, de exemplu, reflexele krom (fortăreață), kroma, kromka (despărțitură), kremlĭ (cetate în mijlocul orașului); cf. rom. ramă - cramă; hrubă, hulubă; a râma, a curma, a scurma, a se screme. Sensul elementului prefixal îl întâlnim în lat. queo „a putea” și în prefixul quidin Quirinus „roman”, dar și numele lui Romulus după moarte; la Juvenal, Quirini gemini sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
139 potecă, 105 poteră, 195 a se poticni, 105 potop, 139 prigorie, 132 a se prinde, 134 priveală, 104 priveliște, 104 a privi, 104 privit, 104 pruși, 51 pustiu, 104 putere, 139 putină, 131 putinei, 131 rabie, 56 ram, 48 ramă, 46 ramură, 48 ravac, 131 a răscula, 222 a răzbate, 222 a râma, 46 râu, 131 reavăn, 131 a regla, 56 a reține, 222 roabă, 56 rod, 48 Roma, 46 rouă, 131 rug, 130 a rumpe, 56 a rupe, 135
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de Est și pentru Marea Arabiei sunt tot atâtea fenomene care își găsesc o parte din explicație în interiorul spațiului arab. Mizele încălzirii globale și a administrării transnaționale a resurselor de apă pot fi sesizate în Orientul Mijlociu și Apropiat ori pe rama africană a spațiului arabofon. Tropismele statelor arabe, eforturile lor de găsire și de punere în loc a unor structuri panarabe, cu reușitele (puține) și eșecurile lor (mult mai numeroase), ierarhizarea lor geopolitică și încă multe alte elemente prezentate de autor, asigură
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3038]
-
la realizarea seriei construiesc un "aparat multitextual care invită cititorul să confere propriul context narațiunii", el devenind un subiect, la fel ca expectanțele discursului super-eroic (un jurnal al super-eroului din 1939 până în prezent, în care satira înlocuiește mitologia, povestire în ramă care rescrie însăși istoria conceptului de super-erou, și în care acesta își declară propria inutilitate). Toate personajele sunt consumatorii "propriilor lor ficțiuni" și nimeni nu este privilegiat, lumea destrămându-se fără ca ei să-și dea seama. Se simte o condamnare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fi pedepsiții Acestor Balcani cu miros de talcioc, Apoi implorăm să sosească misiții Și dăm viața noastră pe-un gram de noroc. Pe noi nu ne doare nici propria dramă, Trăim insensibil și inconștient, Ne punem prostia și jalea în ramă, Iar sufletul plânge, rămas repetent. 23 iunie 2011 Promisiune Te voi stoarce de iubire cu o patimă nebună, Vom lua totul de la capăt, plus efortul de a fi, Evadați din gura lumii, sub un veșnic clar de lună, Vom reinventa
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nu cumva să ni se facă silă De impostorii falselor regrete. Te-ntinzi, cu un surâs, pe pat de lacrimi, Atât de pregătită pentru dramă Că-mi vine să pictez cu of și patimi, Spre a te așeza, concret, în ramă. Tu nici nu ai nevoie de predicții, În tine stau prorocii ca-ntr-o casă, Iar printre inconstante interdicții Eu te descopăr tragic de frumoasă. Din mari procese eliminatorii Tu reușești să scapi nevătămată, Reinventându-ți stări compensatorii Prin nebunia generalizată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
semilună; un stilou; o scrumieră masivă din bronz, În care era capătul bine mestecat al unui trabuc, și lângă ea - cutia de Black Wisdom Havanas din care acesta fusese luat; un vraf de plicuri cu corespondență și câteva fotografii În rame de argint. M-am uitat la Schemm, pe care, chipurile, cititul din revistă Îl solicita mult, și apoi am luat una dintre fotografiile Înrămate. Tipa din poză era brunetă și drăguță, bine făcută, exact cum Îmi place mie, deși Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se așeză lângă bărbatul În gri. Ușa bibliotecii se deschise În spatele lui și un tânăr de vreo treizeci și cinci de ani intră În cameră. O pereche de ochelari fără rame, purtați Într-o manieră studiată pe vârful unui nas lat, aproape negroid, veneau În contradicție cu Înfățișarea lui atletică. Și-i scoase cu o mișcare rapidă și mă privi stăruitor, ciudat, după care se uită la stăpânul său: — Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el. Wilhelm Eckhart. Ia spune-mi despre incendiu, Eckhart. Întâi de toate, cine este patologul care se ocupă de caz? — Un tip din Alex. Cred că-l cheamă Upmann sau Illmann. — Unu’ În vârstă, cu cioc și cu ochelari fără rame? El aprobă din cap. Illmann era. — Când a fost aici? — Alaltăieri. Împreună cu Kriminalkommissar Jost. — Jost? Nu prea-i genul lui să se murdărească pe labe. Credeam că e nevoie de mai mult decât omorârea fiicei unui milionar ca să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca și un acvariu În sala de așteptare a unui medic, atârna lipsită de strălucire deasupra unei servante Biedermeier pe care erau așezate diverse fotografii (inclusiv una a mult-iubitului nostru Führer) și o svastică mică din mătase montată Într-o ramă mare din bronz. Era acolo și o tavă pentru băuturi, de pe care am luat o sticlă de șnaps și am turnat un păhărel plin. O să vă simțiți mai bine după ce beți asta, i-am zis dându-i paharul și Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o gură care schița un zâmbet marcat de o ironie mușcătoare, În ciuda faptului că ținea pipa Între buze. Un nas cărnos, mare, separa ochii oarecum prea apropiați unul de altul, și susținea o pereche de ochelari cu lentile groase, fără rame. Părul Încă negru era pieptănat Îngrijit spre dreapta frunții Înalte. Îmbrăcat În costumul albastru cu dungi fine, bine călcat, Weizmann semăna cu Ernst Lubitsch, actorul comic devenit regizor. Se așeză la o veche măsuță de scris și se Întoarse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fapt putea fi luat În considerare ca fiind o posibilitate. Mai erau și alte fețe pe care le recunoșteam. Vechi fețe din Kripo: Reichskriminaldirektor Arthur Nebe; Hans Lobbe, șeful de la Kripo Executive; și un chip care, cu ochelarii săi fără rame și mustața mică, părea să-i aparțină mai degrabă unui mărunt director de școală decât șefului Gestapoului și deținătorului funcției de Reichsführer al SS. Prezența lui Himmler la funeralii confirma impresia lui Bruno Stahlecker - că Pfarr fusese elevul lui vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]