3,057 matches
-
de nerăbdare și de zăpăceală. Căci Rambert aștepta tremurând să confrunte această iubire și această duioșie, pe care lunile de ciumă le redusese la abstracție, cu ființa vie care fusese suportul acestei iubiri și duioșii. El ar fi voit să redevină același care la începutul epidemiei voise să iasă alergând într-un suflet din oraș și să se avânte în întâmpinarea celei pe care o iubea. Dar știa că asta nu mai este posibil. Se schimbase, ciuma lăsase în el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au început lucrări ample de restaurare, apoi, în următorii ani, ori de câte ori s-a deteriorat una dintre clădiri s-au făcut demersuri către forurile competente ca bunurile de patrimoniu să fie reparate și aduse la starea lor inițială. Treptat mănăstirea a redevenit acel centru de cultură și credință, așa după cum a fost ea menită, astăzi fiind una dintre cele mai frumoase mănăstiri pe care le are țara noastră La Cetățuia se desfășoară în prezent o intensă viață călugărească, mănăstirea are un personal
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nu-și preia casa, pe mine nu mă mai privește. Și dacă-mi este recunoscătoare sau nu, asta nu mă mai interesează! — Dar, don Augusto, nu fiți așa de pornit! Ce vrea ea e să se împace cu dumneata, să redeveniți prieteni...! — Da, acum, când i-a declarat război celuilalt, nu-i așa? Înainte eu eram celălalt; acum sunt eu primul, nu-i așa? Acum se pune problema să mă prindă pe mine-n plasă, nu? — Da’ nici n-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doamna mătușă a dumitale și după tot ce presupun, nici eu n-aș putea, chiar dac-aș vrea, să pretind a pune un preț generozității mele... — Suntem prin urmare de acord? — Întru totul de acord, domnișoară. — Prin urmare vom putea redeveni prieteni, buni prieteni, adevărați prieteni? — Vom putea. Eugenia îi întinse mâna fină, albă și rece ca zăpada, cu degete fusiforme menite a domina claviaturi, și i-o strânse în a sa, care în clipa aceea tremura. Vom fi deci prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gândesc la nimic, fără nici o apăsare. Chiar dacă îmi oferă statutul de partener egal, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna Farley : am înflorit. Nu mai sunt o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg glasul și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din suflet. Însă... motivul pentru care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu ! Nu vreau să apar în nici o reclamă ! Îl văd pe Eddie că deschide gura ca să riposteze. Și nu vreau să dau nici un interviu, adaug iute. Nu vreau să fiu un model pentru nimeni. Nu vreau decât ca lucrurile să redevină la normal. La prânz, lucrurile nu au revenit deloc la normal. De fapt, totul pare și mai suprarealist ca înainte. Am primit încă trei soliticitări de apariții televizate și una pentru a face o ședință foto „plină de bun gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de păpuși, e multă muncă pentru doi oameni și foarte puțin timp. Numărul exagerat de mare făcu să pălească cealaltă veste bună a zilei, probabilitatea că Marçal și Marta vor avea un copil, considerată sigură, își pierdu deodată din forță, redeveni simpla posibilitate din fiecare zi, efectul ocazional sau intenționat al uniunii sexuale, pe căile pe care le numim naturale și fără precauții, între un bărbat și o femeie. Gardianul intern spuse, pe jumătate serios, pe jumătate glumeț, Prevăd că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care propriul nume Găsit răsuna în mod neliniștitor, deși ce-i spuneau nu era chiar așa de rău, O să venim să te vedem într-o zi. O atingere ușoară îl făcu să înțeleagă că trebuia să-și urmeze stăpânul, situația redevenise clară, furgoneta era pentru ceilalți stăpâni, cu acesta va merge pe jos. Chiar și așa, zgarda continua să-l surprindă, dar era vorba de un amănunt fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spre cer, unde un norișor tocmai a acoperit cornul lunii. O tăcere, un suspin. Să te refugiezi În contemplație, să numești stelele una câte una, să fii departe, la adăpost de mulțimi! Deja ceata Îl Înconjoară, câteva mâini Îl ating, redevine stăpân pe sine. — Sunt Omar, fiul lui Ibrahim din Nishapur. Și tu, tu cine ești? Simplă interogație retorică, omul n-are deloc intenția să se prezinte. Se află În orașul său și el este cel care pune Întrebările. Ulterior, Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
foarte bine acest lucru În Pacea: Pe Apolo! Nu știam că Fidias e rudă cu această zeiță. Acum știu de ce e atît de frumoasă!... Și dacă era de ajuns ca grecul să coboare privirea pentru ca șarpele zdrobit de Apolo să redevină Întreg, faptul dovedește doar că, idealizînd, el nu vroia totuși să tragă un hotar inaccesibil Între sineși Olimp. Aceste gînduri Îmi par convingătoare, cel puțin pînă În clipa cînd, renunțînd să privim un templu grec din afara lui, vom Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
compara cu el. Și nicăieri mai mult decît În glorificarea lui n-ar fi găsit grecii o mai limpede posibilitate de a-și satisface dragostea pentru coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tot ce-am uitat alergînd după iubiri de o zi. Căci tocmai acest punct unde piramida eșuează o Împiedică să se resoarbă În nisip. El plutește deasupra deșertului ca o stea himerică, Însă cîtă vreme nu se sfărîmă și nu redevine nisip reprezintă justificarea Întregii piramide. Sisif urcă mereu din deșert spre această stea... N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să mă mulțumesc cu gîndul că În deșert piramida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ce mi s-a Întîmplat pe muntele Cyllene unde am Întîlnit Într-o zi doi șerpi Înlănțuiți și i-am separat cu toiagul; imediat, m-am transformat În femeie; după o vreme am Întîlnit aceiași șerpi Înlănțuiți și atunci am redevenit bărbat... Cum cunoscusem amîndouă sexele, am fost ales să judec o neînțelegere dintre Zeus și Hera. De atunci sînt orb; și tot de atunci am darul prezicerii. Primul semn e de la Hera, care s-a mîniat că nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să fac reduceri. Dacă aveți o problemă, intrați pe rând. Ce preziceți la banii ăștia? întreabă într-o doară Lionel, care e gata să abandoneze. — Moartea, răspunde înghețat Esmé. — Eu plec, spune cu o voce pierdută Roman. — Cum adică, moartea? redevine curios Lionel. — Vă spun când o să muriți. — Eu încerc, nu stau într-o sută de euro, se decide Kiril. Piticul împinge sertarul pe care se află o farfurioară. Kiril pune pe farfurioară o sută de euro. Piticul trage sertarul spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trenul, vagoanele lunecară lin, ușile se dădură în lături. Ce zi, oho, ce mai zi!... Izbutise, totuși, să ajungă la țărm. Se spulbera, treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie. A nopții celeimari și bune, durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung al unei cățele furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acest produs? — Nu înțeleg, nu înțeleg ce vreți. — Credincioșii, inflexibilii, neadaptații... ăștia sunt adevărata primejdie sau mulțimea de gură-cască? — Primejdie pentru cine? — Evitați, mereu evitați un răspuns. Înțelegeți bine ce întreb. Înțelegeți prea bine ce ne interesează. Ar putea Ianuli redeveni cel de altădată? Să treacă, adică, acum, de cealaltă parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa pălărie roz a cerului. Devii, în sfârșit! în sfârșit! maneta, marioneta epicului, pac pac pac, șu șu șu, tropa tropa tropa, dum dum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană, apărată, zău, așa, prin această puerilă înavuțire. Cum li se întâmplă copiilor când primesc daruri peste posibilitățile clasei lor sociale, de care nu contenesc a se minuna. Veturia ignora momentul când hahalera trântea pe masă calupul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
La 25 august, Hitler era calm, bântuit de melancolie, la întâlnirea cu Henderson. Regreta că Germania a devenit o cazarmă. Așa spunea. Nu voia să rămână în istorie ca un războinic. El era un artist. Asta fusese, asta voia să redevină!... Era nerăbdător să se retragă din viața politică.“ Artist, conu’ Adolf? Deloc, deloc! Zero! Artist era popa Djugașvili, nu pictorul Adolf. Georgianul a înțeles forța ambiguității. Forța ei nelimitată, nelimitată. Și a stimulat omul să fie pe măsura ei. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor trezi, nu, nevroza pământului și zidurilor și lunii somnambule nu-l vor obliga a redeveni el însuși, livrat neantului. Da, îi era dor de Irina, de ce să nu recunoască. Ar fi fost o pereche, poate. Frați, cine știe, ar fi rezistat presiunii de anulare care îi tot anulase. Acum, măcar acum, în noaptea de cataclism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a locului în care te‐ ai întemeiat, permanență, limbă — totul. Cine n ‐ are mamă, n‐ are nimic, glăsuie un proverb bengalez, vorbind parcă prin gura Mioriței. Dragostea melancolică a omului matur pentru mam a ar fi dorința lui de a redeveni copil și conștiința dureroasă a im‐ posibilei întoarceri. Mama este copilăria noast ră îmbătrânită. Spuneți‐ mi cea mai frumoasă poezie despre mama. — O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi l Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Coloanele grecești suișul lor constituie arhitectura spirituală unind lumea zeilor cu lumea omului. * Odată inițiată nașterea cosmosului din chaos, cele două stări rămân concomitente, existând un schimb continuu în dublu sens: chaosul devine ordine, sinteză armonioasă, ordinea se dizolvă și redevine chaos. Arta este organizarea unui chaos de semne și date într-un "cosmos", o structură organizată a imaginarului cu efect estetic dar și reflexiv pentru ca Dasein-ul omului să-și poată locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]