3,106 matches
-
adjectiv pronominal demonstrativ de diferențiere de depărtare; (h) un verb predicativ la modul gerunziu să aibă funcția sintactică de complement circumstanțial de cauză. 4. (1 p.) Alcătuiți două enunțuri în care cuvântul mă să fie pronume personal propriu-zis, respectiv pronume reflexiv. 5. (1 p.) Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) o propoziție completivă directă având ca termen regent verbul tranzitiv a răspunde; (b) o propoziție circumstanțială de timp introdusă printr-un adverb relativ; (c) o propoziție completivă indirectă având ca termen
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
morfologice decât cea din text. (e) Scrieți valoarea morfologică și funcția sintactică a cuvintelor: amândoi, ale văzduhului, două, îl, zbură. (f) Indicați din text un subiect simplu, un subiect inclus, unul subînțeles, o propoziție subiectivă și un verb la diateza reflexivă. (g) Formulați un enunț cu omograful cuvântului urma, un enunț cu omofonul cuvântul cea și trei enunțuri în care să ilustrați polisemia verbului a ajunge. (h) Formulați patru enunțuri în care conjuncția să să introducă alte subordonate decât cea din
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Dimitriu, 1999. 99 După Gramatica I, 2005, p. 182 (ca "proforme"); Dimitriu, 1999, p. 224; Iordan & Robu, 1978, p. 409 etc. 100 Cf. Gramatica I, 2005, pp. 191-194; Dimitriu, 1999, pp. 235-303; Iordan & Robu, 1978, pp. 410-429 etc. 101 Pronumele reflexiv are forme numai pentru cazurile acuzativ și dativ. 102 Vezi Dimitriu, 1999, p. 290. 103 Cf. Gramatica I, 2005, pp. 211, 250, 265-266, 271, 278, 285-286 etc.; Dimitriu, 1999, pp. 242-303 etc. 104 După modelul din Dimitriu, 1999, p. 307
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
după Jablonsky, 2006) 3.4. Evaluarea și managementul risculuitc " 3.4. Evaluarea și managementul riscului" După unii sociologi, societatea actuală este o societate a riscului (Giddens, 1991; Beck, 1992). Ulrich Beck consideră că trăim o etapă avansată a modernității, modernitatea reflexivă, centrată În jurul conceptului de risc (Beck, 1992, p. 35). Dar modernitatea avansată nu generează doar riscuri, fără precedent În istorie, ci și eforturi colective de a combate acele riscuri. Într-o lume ideală ar trebui să avem la dispoziție toate
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Spre deosebire de toate epocile anterioare (incluzând societatea industrială), societatea de risc este caracterizată În mod esențial de o lipsă crucială: imposibilitatea atribuirii exterioare a Întâmplării, a hazardului. Cu alte cuvinte, riscurile depind de decizii, sunt produse industriale și, În acest sens, reflexive din punct de vedere politic (Beck, 1992, p. 183). Deși riscurile În sine nu au devenit elementele centrale ale studiului sau practicilor securității, existența lor atrage atenția asupra faptului că există posibilitatea ca procesul și deciziile politice să producă, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
literară” ș.a. Între 1933 și 1935, scoate revista „Litere”. Sporadic a scris și articole culturale, proză scurtă, epigrame. În 1939 îi apare volumul de versuri Finister, pentru care primește, din partea Fundațiilor Regale, Premiul Scriitorilor Tineri. C. este autorul unei poezii reflexive, abstracte, de o tonalitate gravă. Călătoria, temă proprie poemelor din Finister, se înscrie în perimetrul cunoașterii spirituale și încearcă o transcendere a barierelor ce împrejmuiesc lumea opacă, limitată, o pătrundere în misterele ce nu se revelează decât, poate, în vis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
rațiuni bizare. Totuși, ancheta de teren a fost rareori ușoară și imaginea etnografului ca stăpân este lipsită de influență generală. Trebuie să fi practicat ancheta de teren pentru a vorbi despre aceasta cu puțină umilință. Clișeul datorează mult rarelor texte reflexive care arată neputința etnografului. În această privință este suficient să-l credem pe antropologul Michel Leiris, cel care a presimțit că raportul anchetatorului de pe teren și contextul politic fac parte din datele etnografice. Din acest punct de vedere, Africa fantomă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
societățile moderne însă, tradițiile și obiceiurile nu mai au aceeași putere normativă, astfel încât indivizii au libertatea de a gândi asupra acțiunilor lor, și de a decide modul concret de a le pune în practică. În acest fel, societatea devine mai reflexivă în toate aspectele ei, de la modul de guvernare și până la relațiile intime (Giddens, 2000). Tabel 3.1. Dimensiuni ale modernității. Schimbări economice Modernitatea înseamnă în primul rând creștere economică constantă, prin industrializare, inovații tehnologice, raționalizarea alocării resurselor, etc. Schimbări la
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
religioase sunt înlocuite cu cele ale rațiunii și științei. Birocratizarea instituțiilor sociale. Schimbări la nivelul problemelor sociale Emergența unei noi patologii sociale intensificarea delincvenței, acutizarea problemelor legate de foamete, aglomerare urbană, poluare, deteriorarea mediului, anomie. Critic față de conceptul de modernitate reflexivă, Ulrich Beck propune dihotomia prima epocă a modernității și a doua epocă a modernității, vrând prin aceasta să arate că între cele două există schimbări majore, de esență și nu de suprafață: Există o ruptură structurală, o schimbare de paradigmă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prin aceasta să arate că între cele două există schimbări majore, de esență și nu de suprafață: Există o ruptură structurală, o schimbare de paradigmă, și nu doar o intensificare a cunoașterii și a reflecției, așa cum sugerează conceptul de modernitate reflexivă (Beck, 2000). Nici una din cele două epoci ale modernității nu se confundă cu globalizarea, aceasta intervenind în ambele și fiind distinctă de acestea; însă în a doua epocă a modernității, globalizarea pune sub semnul întrebării principiile teritorialității, al colectivității și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
obiectivă, regretabilă sau nu, ce trebuie examinată cu atenție. Reținem mai întâi faptul, incontestabil, că între intelectualul adevărat și omul-politic de mase există o serie de incompatibilități radicale. De structură, mentalitate, nivel cultural, limbaj, conduită socială etc. Intelectualul este individualist, reflexiv, are spirit critic (adevărată calamitate în cercurile partizane, pur politice). Se comportă, nu o dată, turbulent, egocentric, uneori crispat, chiar autist. N-are nici pe departe noțiunea disciplinei de partid (termenul pare parodic prin referință la vechiul P.C.R., dar de fapt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
guru se sprijină pe emoțiile și forțele cele mai obscure și probabil cele mai puternice ale sufletului omenesc. Deci o zonă de unde provin impulsuri și foarte bune, dar și foarte rele. De unde și nevoia unei cenzuri raționale, a unui echilibru reflexiv indispensabil. Obiecția cea mai gravă pe care o aducem culturii de tip guru este însă că ea propagă iraționalismul și intuiționismul, primatul misticii, revelației și gnozei tulburi, prin suspendarea judecății personale și compromiterea spiritului critic. Ceea ce este mai mult decât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de alta prin adăugarea unor interogații noi despre relația dintre narațiune și cunoașterea lumii, despre modul cum semnifică narațiunea, despre dinamica și generarea ei sub influența contextului și a mijloacelor de exprimare și despre rolul audienței. Naratologia post-clasică se vrea reflexivă și exploratorie, interdisciplinară și deschisă, atentă la dificultăți, pragmatică, empirică și experimentală, permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare dar păstrează naratologia clasică, dincolo de această adaptare la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
instituțional și calitatea democrației poate fi privită și dintr-un alt unghi, pornind de la o concepție diferită privind democrația, "democrația deliberativă". În teoria politică a ultimilor ani, acest termen sau alte variante, similare, precum "democrație dialogică" (Giddens, 1998) sau "democrație reflexivă" (Beck, 1999) au apărut frecvent. Oprindu-ne la prima expresie, se elimină imediat o confuzie lingvistică (v. Bobbio, 2002): termenul "deliberativ" nu face referire la adoptarea deciziilor (așa cum sugerează termenul italian deliberazione ("deliberare"), ci la faza anterioară deciziei, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în subiectivitate, ci trimite la aceasta. Este vorba de o intrigă a Altuia în Același, care nu echivalează cu o deschidere a Altuia în Același. (Altfel decît a fi sau dincolo de esență) Această urmă a prezenței Altuia, reliefată de particula reflexivă se (alta decît impersonalul se heideggerian), postulează o distanțare de sine, o luare în calcul a sinelui ca fiind Altul, reflecție ce amintește în bună măsură de un alt filosof francez, Jean-Paul Sartre, cu deosebirea că la Sartre acea "distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de asemenea în poeme. În pofida unor imperfecțiuni formale, versurile cuceresc prin delicatețe și armonie. Autorul este un reflexiv a cărui sensibilitate pendulează între clasic și modern. Un ciclu de traduceri din Baudelaire din finalul volumului vădește strădania lui F. de a se apropia cât mai mult de spiritul poetului francez. SCRIERI: În sus, Brașov, 1934. Repere bibliografice: A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
realismul corespunde unei anumite combinații de categorii și postulate. Însă, din nefericire, nu toți realiștii subscriu aceleiași combinații. Într-adevăr, conceput astfel, realismul apare ca o varietate de teorii de genul "alegi ce vrei". Acest studiu preia, din actualul moment reflexiv în relațiile internaționale, convingerea că în cazul realismului nu poate exista o definiție care să vină de la sine. Însă el se îndreaptă împotriva acelui gen de tipologii oferite, de obicei, tînărului specialist, tipologii care ca prin minune îi oferă întotdeauna
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Pentru a ne elibera din lanțurile categoriilor avem nevoie de două lucruri. În primul rînd trebuie să fim conștienți de modul în care sînt structurate dezbaterile noastre, ceea ce ne va permite să detectăm asumpțiile metodologice și teoretice implicite. Această conștiință reflexivă a devenit cu siguranță din ce în ce mai semnificativă, de cînd limbajul realist este folosit frecvent în textele academice neteoretice și în dezbaterile politice contemporane. În al doilea rînd, trebuie să ne educăm capacitatea de a traduce o teorie, fie și incomplet, în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
specific. Dacă, din culegerile anterioare (Murmurul străzii, 1955, Soarele și liniștea, 1958,Voci puternice, 1962), cu un anume tribut plătit convențiilor epocii, sunt puține lucruri de reținut (imaginea unui pastelist suav, predispoziția către rostirea sceptic-surdinizată, cultivarea notației simple, concentrate, ușor reflexive), în Revers citadin, apoi în Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), poemele au, tot mai elocvent, „expresia esențializată, marcată de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
îndeajuns de pregnant traseul și profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
limbaj el construiește o existență potrivită existenței sale spirituale 10. Conștientizarea primordialității limbajului verbal în cadrul sistemelor de comunicare determină constituirea sa în subiect de reflecție și de cercetare încă din cele mai vechi timpuri. Secolul al XX-lea marchează întoarcerea reflexivă asupra naturii limbajului, inaugurând discipline noi care și-l asumă ca obiect de cercetare: lingvistica, semiotica, pragmatica ș.a. Interesul este generat de ceea ce specialiștii numesc turnanta lingvistică, inițiată de Cursul de lingvistică generală (1916), al lui Ferdinand de Saussure, care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
metadiscurs care are ca obiect discursul politic al altuia: * funcția de explicitare (propunerea unei lecturi particulare în marginea discursului politic-obiect); * funcția de demistificare (de dezvăluire a formei fără fond); * funcția de mediere (între diverși actori politici și publicul larg); * funcția reflexivă, de exprimare a valorilor, credințelor și reprezentărilor pe care le împărtășește locutorul. Mijloc de expresie a evenimentelor din domeniul politicii, limbajul politic reprezintă, definește și construiește viața politică, prin efectele pe care la are asupra publicului, emitentului și a relațiilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de mit, la experiența profană, cotidiană, echivalează cu deplasarea accentului de pe o polisemie lărgită, neîngrădită, favorizând ambiguitatea, pe o polisemie reglată prin delimitări conceptuale. Autonomizarea limbajului filosofic în raport cu limbajul artistic are ca premisă reinterpretarea propriilor semnificații, a problemelor definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri specifice experienței profane, tot astfel cum literatura mitologică propune sensuri caracteristice experienței sacre: "Autonomizarea discursului filosofic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
față de lumea analizată. Analizând specificul limbajului filosofic, Ludwig Wittgenstein 90 subliniază că, spre deosebire de alte tipuri de limbaj, acesta nu are nimic de explicat, ci numai de descris. În vreme ce limbajul politic are sarcina explicitării, justificării actelor politice, limbajul filosofic se apleacă reflexiv asupra ființării. Filosofia nu este o cunoaștere a realității (ca știința); rolul filosofiei nu este acela de a oferi tablouri ale lumii, nici acela de a descifra misterele lumii. Îndoielile lui Wittgenstein privind valoarea cognitivă a filosofiei au la bază
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă măsura dimensiunii histrionice a limbajului politic, tentat mai degrabă să ascundă decât să dezvăluie. 2.4. Dimensiunea pragmatică Reproșând structuralismului eludarea situației subiectului vorbitor și separarea limbajului de contextul enunțării, pragmatica propune o întoarcere reflexivă asupra relațiilor dintre semnele verbale și utilizatori, în cadrul procesului de comunicare. Abordarea pragmatică aduce în atenția cercetătorilor limbajului aspecte precum: caracterul activ al limbajului; reflexivitatea fundamentală a acestuia (limbajul se referă la lume, arătându-și propria activitate enunțiativă); natura interacțională
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]