3,930 matches
-
-mi spui mie „să trăiesc“! Mai greu e de pus În practică, atunci când nu poți face doi pași fără astea. Apucă cele două cârje sprijinite de scaunul lui și le ridică moale În aer, ca pe două aripi retezate, inutile. Remarca lui Howells fusese, Într-adevăr, lipsită de tact, dar se vedea limpede că vechiul său prieten era atât de torturat de ideea că lăsase viața să i se scurgă printre degete, Încât nu se mai gândise la suferința tânărului căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să te bosumfli acum! Ted: - Nu-i nimic. Renunț la comentariile asupra acestui eveniment istoric. Harry: - Perfect. Excelent. Hai să deschidem chestia asta. Ted: - Cred că vă dați seama ce simt. Mă gândesc că ar fi bine să facem câteva remarci scurte pentru posteritate. Harry: - Ei bine, fă odată blestematele alea de remarci! Ted: - la ascultă, măi pui de lele. M-am cam săturat de aerele tale de superioritate, ce-o tot faci pe atotștiutorul... Barnes: - Oprește banda, te rog. Edmunds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acestui eveniment istoric. Harry: - Perfect. Excelent. Hai să deschidem chestia asta. Ted: - Cred că vă dați seama ce simt. Mă gândesc că ar fi bine să facem câteva remarci scurte pentru posteritate. Harry: - Ei bine, fă odată blestematele alea de remarci! Ted: - la ascultă, măi pui de lele. M-am cam săturat de aerele tale de superioritate, ce-o tot faci pe atotștiutorul... Barnes: - Oprește banda, te rog. Edmunds: - Oprit banda, domnule. Barnes: - Vă rog să vă liniștiți cu toții. Harry: - Consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse: „Și-a găsit perechea În debitarea banalităților lipsite de semnificație.“ Edmunds se duse la un hublou și, privind afară, exclamă: — la te uită, alți vizitatori. — Ce mai e acum? spuse Harry, ridicând iute privirea. „Speriat? Nu, doar exaltat. Interesant“, remarcă În gând Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds. Un soi de meduze micuțe. Sunt răspândite peste tot În jurul habitatului. Ar trebui să le filmăm. Ce părere aveți, domnule Fielding? Mergem să le filmăm? — Cred că acum vreau să mănânc, Jane, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la sută. Atunci m-aș simți cu-adevărat fragilă. Realizam acum că totul era o chestiune de proporții. Totul era bun sau rău, gras sau slab, mare sau mic prin comparație cu ceea ce îl înconjura. Așa că țineți-vă pentru voi remarcile sarcastice legate de cămașa mea de noapte. Nebunia mea era complet dezorganizată (ei, cel puțin pe subiectul ăsta). Din întâmplare, știam ce făceam. Mă simțeam foarte slabă. Scheletică, plutitoare și ca o fetiță. Mi-a luat cam zece minute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mi se părea așa de... de... de arogant. Oare așa fusese întotdeauna? Oare mereu fusese așa de lipsit de simțul umorului și așa de rece? Și cum avea să arate viitorul? Oare avea să-mi fie teamă să mai fac remarci răutăcioase și să-i povestesc tot felul de istorioare haioase? Oare avea să-mi fie teamă să mă sprijin de el sau să mă simt protejată, de teamă ca nu cumva el să se simtă singur și neluat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu? Sau trebuia oare să mă prefac că nu se întâmplase nimic? Că totul era în regulă? Sau poate ar fi trebuit să fiu curajoasă? Să iau taurul de coarne și să încerc să transform totul într-o glumă făcând remarci triste și autodepreciative? Să spun poate „Bună, Claire la telefon. Dar poți să-mi spui Denise dacă-ți vine mai ușor“. Mi-am dat seama că aveam să mă găsesc deseori în situația asta în primele săptămâni după întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă la adresa soțiilor sau cea mai vulgară remarcă la adresa oricărei femei de la conferința la care tocmai fuseseră sau la care se duceau. „N-aș arunca-o din pat nici dacă s-ar băși“ și „Nuuu, are țâțele mult prea mici“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă la adresa soțiilor sau cea mai vulgară remarcă la adresa oricărei femei de la conferința la care tocmai fuseseră sau la care se duceau. „N-aș arunca-o din pat nici dacă s-ar băși“ și „Nuuu, are țâțele mult prea mici“ și „Au avut-o toți, chiar și băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsând pe masă pixul cu care făcusem însemnări. —James, am zis în receptor, ce vrei? —Claire, a spus el supărat, ți-a venit mintea la cap? — Nu știam că mi-am pierdut-o, i-am răspuns politicoasă. El a ignorat remarca mea. Am sunat toată ziua, iar mama ta mi-a spus că nu vrei să vorbești cu mine, a zis James arțăgos și pus pe ceartă. — Așa e, am aprobat eu cu amabilitate. Dar trebuie să vorbim, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-a așezat. Era uluitor cum un bărbat așa de masiv și de înalt putea să se așeze cu atâta grație. Scuze, n-ar fi trebuit să observ chestia asta. Și, cu certitudine, n-ar fi trebuit să fac nici o remarcă pe tema asta. Adam a zâmbit în direcția Annei. Bună, a zis el. —Salut, Adam, i-a răspuns Anna râzând prostește. —Ce mai faci? a întrebat-o el. Părea sincer interesat. „Las-o pe ea! Cu mine cum rămâne?“ aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că oamenii din ele nu arată ca niște drogați și poartă costume scumpe. E o chestie făcută meseriaș și m-am gîndit că poate ai auzit ceva despre ea. Nu, n-am auzit absolut nimic. Răspuns prea rapid, fără nici o remarcă spirituală. — Dar de un prostituat numit Bobby Inge sau o femeie numită Christine Bergeron? E chelneriță și s-ar putea să facă și ceva trafic de droguri. — Jackie, n-am auzit În viața mea de ăștia! — La naiba! Sid, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apucă să-i vorbească despre Dudley, despre frumoasa fată violată, care făcuse o pasiune pentru el, despre cum spera el că Nite Owl va lua altă turnură, ca să-l fenteze pe individul pe care Îl ura. Lynn Îi răspundea cu remarci scurte. Bud Îi spuse că deocamdată nu se mai gîndește la uciderea lui Kathy. Puteai să-ți ieși prea repede din minți. Cum Își ieșise el din minți și se jucase cu Dwight Gilette. Lynn insistă să afle cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cumpănă a acestui om, a acestui comunist? De ce nu i-am arătat cu fermitate, din timp, nu numai declarativ, că știm să-i fim tovarăși adevărați? Fostul nostru redactor șef e un om complex, făcut din lumini și umbre, cu remarca că luminile, mari lumini, au constituit și constituie principala trăsătură a caracterului său. Trebuia, de aceea, să arătăm că suntem comuniști, să luptăm, să ne zbatem, pentru ca aceste lumini să nu fie nici măcar temporar veștejite, nici de către alții, nici de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orice femeie, i-o retează Dorothy, care știe că se va căsători cu unul dintre cei mai mari nătărăi din lume. Mortimer se uită în jur ca să vadă dacă nu cumva logodnicul, invitat și el la petrecere, n-a auzit remarca ei. Dorothy nu pare să se sinchisească. Ce naiba vrei să spui? Vreau să spun că dacă nu se maturizează repede, ca să fie în rând cu noi, celilalți, care trăim în secolul XX, n-o să mai avem un sfanț peste cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nostru. Ba mai mult, când ne-am oprit, a continuat o secundă, două, apoi a încetat brusc; când am pornit din nou, a reînceput. Mișcările noastre erau urmărite cu oarece acuratețe. — Cred că ai dreptate, am spus. Era una dintre remarcile mele mai puțin folositoare. Sigur că am dreptate. Femeile își dezvoltă un simț al dreptății. Sunt nevoite. Continuă să mergi, am spus. Eu mă întorc să arunc o privire. Ceața se îndesise deja și nu vedeam la mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu prea aveau ce să-și spună: în primele aproximativ douăzeci de minute, fratele și sora au purtat o conversație tandră (în ciuda remarcilor disprețuitoate pe care le făcuse Roddy despre Hilary înainte de sosirea ei) din care-i excludeau pe ceilalți, constând numai din bârfe obscene despre prieteni comuni. Phoebe citea din când în când cronicile din ziarele naționale și urmărea emisiunile de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe un scaun aflat în fața scaunului ei pe interval, luându-mi și bagajele cu mine. Mișcarea a fost suficientă pentru a o face să ridice capul și să mă privească surprinsă; poate chiar enervată. Am spus: „Mă deranja soarele“ - o remarcă absurdă, având în vedere că soarele bătea și în noul loc. N-a spus nimic; a zâmbit doar, fără prea mult interes, și s-a întors la cartea ei. Am observat că ajunsese pe la pagina cincizeci, cam la un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe o splendoare de-asta. Știi cât te-ar costa să facă pe peliculă trei ore de film? — Am înțeles. — Voi ăștia, literații, nu prea vă pricepeți la chestii practice, nu? Trăiți în turnul vostru de fildeș. Am trecut peste remarca lui. — Are și stop-cadru aparatul tău? — Bineînțeles. Cam tremură, dar merge. Dar pentru ce-ți trebuie? — Așa... e bine să ai... toate jucăriile. Ecranul se lumină în timp ce Graham termina de tras perdelele și se așeza lângă mine pe pat. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dinsprea partea mea, pentru că găseam niciodată nimic de spus. Dar îmi amintesc o conversație care a avut loc exact în jumătatea moartă de oră dintre știrile de la ora nouă și știrile de la ora zece și care a început cu o remarcă neașteptată a ei. A spus: Nu-i nevoie să faci asta în fiecare seară, să știi. Știu. — Vreau să spun că dacă sunt alte locuri unde ai vrea să te duci, alți oameni pe care ai vrea să-i vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Important este să găsim un pat, spuse doctorul Bishop. Asta-i cel mai dificil. Dacă vă găsim un pat, restul e floare la ureche. — Durează mult? Așteptăm de ... — În clipa asta, ar fi un noroc formidabil. Și după ce rosti această remarcă neliniștitoare, dispăru. Peste câteva minute infirmiera își vârî capul prin perdea. — Totul e în regulă aici? Fiona dădu din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe doctorul Bishop, sper. — Nu, pe nimeni în mod special. Aș spune că sunt furios pe soartă, dar eu nu cred în soartă. În acest lanț de circumstanțe, presupun, care a adus... Brusc, mi-am dat seama că nu înțelesesem remarca ei. De ce aș fi furios pe doctorul Bishop? Poate că ar fi fost mai bine dacă v-ar fi dat antibioticele ieri-noapte, spuse ea îndoită. Măcar s-ar fi simțit mai bine. Deși până la urmă, n-ar fi avut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ați putea să terminați? Roddy interveni brusc. Încep să consider că această conversație începe să fie la fel de lipsită de gust ca acest afurisit de Stilton. Dădu scârbit farfuria la o parte. — Și tu știi totul despre gust, desigur, spuse Phoebe. Remarca a fost însoțită de o privire cât se poate de semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva? Ai avut mare tupeu să vii aici. Weekendul pe care l-ai petrecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
brațele portarului fără vreun incident neplăcut, dar mâinile Încă Îmi tremurau atunci când m-am urcat În mașina de serviciu, cu șofer, care mă urmase prin tot orașul. Șoferul mi-a aruncat o privire plină de simpatie și a făcut o remarcă Înțelegătoare cu privire la dificultatea de a conduce o mașină cu cutie de viteze manuală, dar mie nu prea-mi ardea de conversație. — Mergem Înapoi la sediul Elias-Clark, am zis eu cu un lung suspin, iar șoferul a pornit-o spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
până‑n picioare fără grabă, iar privirea i‑a rămas pasivă și indiferentă. Trecusem examenul! Era pentru prima oară de când lucram Împreună că nu mă pricopsisem cu o privire de dezgust total sau, În cel mai bun caz, cu vreo remarcă răutăcioasă, iar pentru asta nu fusese nevoie decât de o echipă de intervenție formată din redactori de modă din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și o selecție de mare clasă din cea mai stilată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]