5,534 matches
-
unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour courtois), "lucrul" pentru care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour courtois), "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta și toate sânt la fel de dezirabile (extraordinarul fiecăreia dispărând în acest element
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume. Câtă vreme există un plan ascensional și o axă a verticalității garantate de prezența spiritului, femininul nu poate fi redus la un element comun și nu poate deveni obiectul repetiției. Numai că în "perioada a doua" a Evului Mediu, spiritul, am văzut, pierde bătălia cu carnea și se retrage din lume. Cea mai bună ilustrare pentru această consimțire a înfrîngerii sale o reprezintă Decameronul lui Boccaccio, pe care Kierkegaard îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a o închide dinainte pe cărările iluzorii ale definițiilor prefabricate, dar și având grijă să construiască acest discurs deopotrivă în singularitatea lui și în semnificația lui socială? Consecințele microviolențelor: o anchetă Pentru a fundamenta mai bine reflecția noastră despre importanța repetiției victimare și a asocierii victimizărilor, vom prezenta acum câteva rezultate ale cele mai recente anchete pe care am realizat-o în școlile elementare (Debarbieux, 2003) rezultate în mare parte încă inedite. Vom aminti principalele noastre opțiuni metodologice, care decurg direct
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se colorează acum, pe la marginile interpretării, ca o fugă, Adevărul își împinge mingea printre picioare. COMPOZITORUL (face un pas către ceilalți care se strâng unii în alții): Ei, cum vă merge vouă cu voi? Cum nu vă merge cu voi? Repetiția, un principiu muzical? Vă mai amintiți voi de voi? Mie nu-mi vine bine, nu mă simt bine, și blestmatului de suflet îi lipsește jarul. Cu această afirmație începe mereu măcelul. Nu? PIANISTA: Lasă... că ăstora nu le merge în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
realiști au susținut diferența calitativă a relațiilor internaționale față de alte științe sociale, acestea din urmă incluzînd acum știința politică. Într-un celebru eseu, Martin Wight (1966: 17-34) argumenta că relațiile internaționale nu se supun legilor progresului, ci doar celor ale repetiției. Pentru studierea acestor trăsături repetitive, teoria politică tradițională este la fel de inutilă ca și teoriile științifice moderne, modelate în principal pe baza politicii interne. Și Raymond Aron (1962) argumentase că, pentru că nu există un echivalent utilizabil pentru ceea ce înseamnă banii în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Aceste capitole contextuale oferă o privire de ansamblu asupra restului cărții. Capitolele următoare se focalizează pe anumite aspecte ale acestor reforme și examinează în detaliu diferitele dimensiuni ale guvernului subnațional din Franța. Acest lucru duce inevitabil la un fel de repetiții, iar autorul cere cititorului să fie mai îngăduitor când se întâmplă acest lucru. Partea a II-a examinează instituțiile guvernării subnaționale, municipalitățile (capitolul 4) și numeroasele încercări de a coopera cu numărul lor imens, și cu lupta dintre departamente și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
conclusiv, târgoveața tratează retorica așa cum își abordase și partenerii, cu o vădită plăcere concupiscentă, resimțind mereu nevoia de schimbare, nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții ale unor cuvinte care au rolul de a intensifica o idee, dar și o multitudine de întrebări retorice. Repetițiile, eufemismele, hiperbolele, propozițiile nefinalizate, uneori ilogice, vocabularul limitat, tematica bazată pe problemele domestice vorbesc mult despre cultura personajului. Tot ceea ce întreprinde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții ale unor cuvinte care au rolul de a intensifica o idee, dar și o multitudine de întrebări retorice. Repetițiile, eufemismele, hiperbolele, propozițiile nefinalizate, uneori ilogice, vocabularul limitat, tematica bazată pe problemele domestice vorbesc mult despre cultura personajului. Tot ceea ce întreprinde este exagerat, felul în care vorbește îi diminuează autoritatea.352 Există o legătură între eros și limbaj în cazul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și a purității. Adevărata putere în povestire este a divinității, dar se manifestă prin natura fragilă și neajutorată a unei femei.767 Povestea lui Melibeus reprezintă „o alegorie morală elaborată, în proză, care este prea transparentă, aproape ilizibilă prin simplitatea repetițiilor sale plate. Are multe în comun cu predica preotului, pe care muribundul Chaucer a decis să o poziționeze în finalul a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de vedere al activităților culturale de masă, perioada 1959-1980 sa caracterizat printr-un entuziasm care, pentru cel ce a scris aceste rânduri, nu poate fi apreciat decât extraordinar. Seară de seară, prin anul 1964, animatorii activităților culturale se strângeau pentru repetiții la lumina lămpilor cu petrol, în vederea unor concursuri locale, intercomunale sau raionale, de la care, de multe ori s-au întors cu diplome pentru locurile fruntașe. Pentru mulți, deplasările cu căruțele sau remorcile de la C.A.P. la fazele raionale, cu moș
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
conclusiv, târgoveața tratează retorica așa cum își abordase și partenerii, cu o vădită plăcere concupiscentă, resimțind mereu nevoia de schimbare, nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții ale unor cuvinte care au rolul de a intensifica o idee, dar și o multitudine de întrebări retorice. Repetițiile, eufemismele, hiperbolele, propozițiile nefinalizate, uneori ilogice, vocabularul limitat, tematica bazată pe problemele domestice vorbesc mult despre cultura personajului. Tot ceea ce întreprinde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții ale unor cuvinte care au rolul de a intensifica o idee, dar și o multitudine de întrebări retorice. Repetițiile, eufemismele, hiperbolele, propozițiile nefinalizate, uneori ilogice, vocabularul limitat, tematica bazată pe problemele domestice vorbesc mult despre cultura personajului. Tot ceea ce întreprinde este exagerat, felul în care vorbește îi diminuează autoritatea.352 Există o legătură între eros și limbaj în cazul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și a purității. Adevărata putere în povestire este a divinității, dar se manifestă prin natura fragilă și neajutorată a unei femei.767 Povestea lui Melibeus reprezintă „o alegorie morală elaborată, în proză, care este prea transparentă, aproape ilizibilă prin simplitatea repetițiilor sale plate. Are multe în comun cu predica preotului, pe care muribundul Chaucer a decis să o poziționeze în finalul a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
studiată „credulitatea”, ușurința excesivă cu care sunt crezute lucrurile. Cred că specia umană e credulă din naștere, mai exact, are mecanisme eficiente și inconștiente de formare a convingerilor. O convingere este o deprindere mentală, un lucru care se dobândește prin repetiție, și acest mecanism de Învățare e moștenit de la rudele noastre, animalele. Amintiți-vă de câinele lui Pavlov. Savantul suna dintr-un clopoțel cu puțin timp Înainte de a-i da acestuia de mâncare; câinele a ajuns să saliveze ori de câte ori auzea acel
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Așa cum a observat Malcolm Gladwell referitor la cercetarea lui Ambady, primele impresii devin profeții care se autoîmplinesc. Cu toții facem evaluări instantanee despre oameni, iar apoi adaptăm tot ceea ce observăm ulterior în tiparul primelor impresii. Primele secunde sunt, așadar, decisive. Faceți repetiții și rugați-i pe alții să vă ajute să vă pregătiți pentru ele: vestimentație corespunzătoare, materiale potrivite, ceasul adecvat, mesajul oportun. Primele secunde sunt cele care influențează toate celelalte secunde - și luni - care vor urma. Π Transformați în avantaj primele
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
figura 3. Din figura 2 rezultă că, din punctul de vedere al coeficientului său de informație, un mesaj se poate situa Într-un punct definit al unei scale (jos) care se Întinde de la banalitatea totală al cărui exemplu perfect este repetiția, până la originalitatea totală, din care ne sunt oferite exemple de jocul aleatoriu al semnelor echiprobabile. Cu alte cuvinte, se numește redundanță excedentul relativ de semne față de acela care ar fi fost necesare pentru a transporta aceeași cantitate de originalitate, așa cum
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
conținutul informațional și tema inclusă În secvența următoare; e. principiul Întăririi imediate a răspunsurilor, principiu care cere ca studentul să afle imediat calitatea răspunsului său, fiind totodată stimulat și ajutat să afle răspunsul corect cerut la fiecare secvență; f. principiul repetiției, care cere reluarea unor informații anterioare, Însă nu sub formă identică, ci În contexte noi, corespunzătoare unor cazuri particulare sau În corelare cu cunoștințe asimilate anterior; g. principiul ritmului individual, principiu după care aceeași materie prezentată de mașina de Învățat
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
totalitatea unei judecăți de tipul dacă ceea ce este reamintit este bun ori rău, dezirabil sau nu etc. Este clar că gândirea, considerată ca un răspuns al memoriei, este În mod fundamental mecanică În ordinea sa de operare. Fie este o repetiție a unei structuri anterior existente, extrasă din memorie, fie este un anume aranjament și o anumită organizare a combinațiilor acestor amintiri În structuri mai avansate de idei și concepte, categorii etc. Aceste combinații pot dobândi un anume tip de noutate
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
finală, a scheletului descărnat, imagine supremă a ceea ce medievaliștii numeau la morte secca 31. Nu e greu să descoperim un traseu identic În jurnalul intim al sinucigașilor. Desigur, nu la descompunerea fizicului uman asistăm În confesiunea jurnalieră, ci la o repetiție generală, o trăire paroxistică, dar rămasă, printr-un miracol... meschin, la stadiul mental al lui ca și cum. Degradarea are loc la nivelul intelectului, Într-un paralelism strict teoretic: nu corpul uman e devastat de acțiunea necruțătoare a timpului, ci imaginația scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Înțelegere a propriului sine. O propune prin investigații făcute aproape la Întâmplare și prin reevaluarea constantă a aluviunilor depuse de efortul zilnic al scriitorului de a-și transpune În scris trăirile. Intimitatea stârnește potențialitățile textului și le sustrage aneantizării prin repetiție și absență a unui context literar. Uniformitatea... informală a scrierii se mulează pe un calapod care-i conferă expresivitate - nu numai prin strangularea cotidiană a Însemnărilor, prin caznele de a relua, sisific, lucrul de la capăt În fiecare zi, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce nu poate fi nici măcar presimțit. El ego-grafiază un spațiu al verticalității, contribuind, prin repetiție, la permanentizarea unor forme (lingvistice, imagistice) care În mod normal refuză antropomorfizarea. Corpul și sufletul, două entități care au marcat Întreaga istorie a gândirii omenești, sunt, În jurnalul intim, simple elemente de legătură pentru un construct mental În care autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spre cele de structură pot să-i fie fatale jurnalului. Să nu uităm că el e rezultatul compromisului dintre o persoană (eul confesiv) și un timp (acel au jour le jour), care conferă identitatea cronologică și ritmicitatea caracteristice jurnalului. Obligatoria repetiție Nu există jurnale à rebours, pentru că acestea ar Încălca tocmai condiția obligatorie de existență. Din chiar clipa În care abolesc cronologia, ele Își pierd identitatea. Devin altceva: carnete, caiete, memorii. Însăși strategia proiectivă a jurnalului intim presupune un efort constructiv
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prioritate a scrisului, cuprinde jurnalele ameliorate, Îmbunătățite prin rescriere, dar și, totodată, mutilate. Dacă În jurnalul ce se mulțumește să fie o dare de seamă asupra vieții autorului se pierde mult din plăcerea lecturii, nefiind, prin forța Împrejurărilor, scutit de repetiții, imprecizii de exprimare și stângăcii stilistice, a doua categorie așază o armură de falsitate Între viață și literatură. Oricum ar sta lucrurile, data rămâne, În egală măsură cu eul, substanța jurnalului. Ea asigură scrisului continuitate și progresie, opunându-se lecturii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Înfruntare a vieții, introduce o „structurare speculară”78 și, odată cu ea, absența și Îndoiala interpretării. Plăcerea estetică dovedește, În cazul jurnalului intim, existența unui narcisism autoproducător, liber, suficient sieși. Jocurile artei ori unicul joc al artei cu eul scriitorului permit repetiția și multiplicarea, instaurând o subtilă diferență. Jurnalul intim devine posibil În clipa În care monotonia și repetiția transcend spațiul evenimentelor. Timpul și spațiul confesiunii nu sunt „nici independente” și „nici echivalente”79. Și nici măcar decisive pentru edificarea structurii sale. Decisivă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]