5,495 matches
-
vor putea să fie judecate de abia mai târziu și aceasta numai după conținutul însuși al studiilor și articolelor ce apar în paginile ei”. Altă intervenție, „Unitatea” de la Saeculum (2/1943), sub semnătură Z. B. (Zevedei Barbu), replicând celor ce reproșau publicației că are colaboratori de orientări diferite, în parte chiar opuse, preciza că S. își propune doar „o unitate românească”, cu adăugirea că profilul sau nu se va confundă cu nici una din pozițiile exprimate, luate în parte. Rubrici: „Comentarii”, „Recenzii
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
cu reprezentanții clasicismului se polemiza, de exemplu, în poemul satiric Barzi englezi și critici scoțieni, publicat de Byron în 1808; în vreme ce, față de doctrinarul clasicismului, Alexander Pope, ei manifestau un respect fără limite. Și nimeni nu s-a gândit să le reproșeze că nu ar fi înțeles sensurile noii orientări poetice. S-a vorbit, câteodată insistent, despre o polemică între clasicismul și r. românesc. În realitate, atacurile împotriva r. nu veneau în epocă neapărat din partea unor literați care să fi aderat la
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
la început reacții de respingere din partea practicanților scrisului artist, ca Tudor Arghezi, care îl desființa într-un articol pe autorul lui Ion, sub sentința „ochi mort și minte somnolentă”; mai târziu poetul își va recunoaște eroarea. Cezar Petrescu i-a reproșat vocabularul bolovănos, ignorând adecvarea acestuia la viziunea întunecată a romanelor. Optica aplicată consecvent și fidel realității avea să displacă postum unui critic precum I. Negoițescu, atras, în schimb, de Dinu Nicodin, bunăoară. Firește că unora R. le poate părea plat
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
puțin bine stăpânită și transfigurată în operă. Creația este ostilă oricărei instinctualități sau manipulări utilitare, urmărind doar reconstituirea unității ființei și relevarea unui sens al existenței, printr-o viziune a lumii. R. depășește psihologismul, care i-ar putea fi eventual reproșat într-o primă interpretare, și tinde către elaborarea unei concepții în care forma devine energia organizatoare a sensului. Dar această formă nu se manifestă nici un moment ca un element care ar putea interveni din exterior, ci este însăși structura internă
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
de condamnare a războiului, versurile sale oferind imaginea unui prim material, insuficient prelucrat artistic, regăsit în poeziile de gen ale lui Camil Petrescu. Dacă proza și mai ales versurile i-au fost comentate în câteva cazuri cu ostilitate explicită, autorului reproșându-i-se „brutalitățile senzuale”, „decadentismul modern”, „nota morbidă”, „indiferentismul estetic”, „nihilismul formei” și chiar „denigrarea neamului” prin zugrăvirea procesului de dezumanizare la care este supus luptătorul din tranșee, dramaturgia - Omul de prisos (1921), Teatru. Creditorii, Șacalii, Turmele (1922) - a cunoscut
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
competiției pentru resurse limitate (hrană, locuri de muncă etc.), și deci pentru satisfacerea și/sau maximizarea nevoilor și beneficiilor propriului colectiv. Studiilor ce folosesc grupuri create artificial în laborator doar prin simpla categorizare - numită și paradigma grupului minimal - li se reproșează că, în condiții reale, unde membrii in-group-ului interacționează și comunică, unde există relații de putere și persuasiune, comportamentul se schimbă, putând deveni mult mai „rațional”. Oricum, și alte genuri de cercetări, pe grupuri reale, au confirmat existența efectelor de favorizare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
un grup de socialiști ieșeni, în dezacord cu acțiunile politice ale conducerii social-democrației din România. Dezacordul se extinde și asupra orientării celor două publicații centrale, cotidianul „Lumea nouă” și suplimentul său literar, „Lumea nouă literară și științifică”. Grupul de la L. reproșa redactorilor de la gazetele socialiste din București metodele jurnalistice întrebuințate ca fiind burgheze, deci incompatibile cu un periodic muncitoresc, și, de asemenea, concesiile făcute în problemele artistice și literare gustului burghez. L. trebuia să fie „o revistă de luptă”, scrisă exclusiv
LUMINA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287905_a_289234]
-
Ilie Ighel-Deleanu, D. Teodoru. Câteva nuvele, modeste sub raport artistic, scrie Caton Theodorian și tot el face o recenzie la cartea de versuri a lui I. St. Paulian Flori de câmp, text revelator pentru vederile colaboratorilor de la L. Caton Theodorian reproșează criticii literare, și mai ales lui C. Dobrogeanu-Gherea, faptul că nu se ocupă de tinerii scriitori de talent, lăsați în seama cronicarilor de gazete, inculți și rău intenționați, critica devenind astfel un mijloc de publicitate sau unul de vindictă. R.
LUMINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287903_a_289232]
-
ideal se face totuși simțită, poezia născându-se sub presiunea acestuia și a demolărilor la care el este permanent supus. Cuvântul articulează interogațiile ce se ivesc din acest conflict și desenează cu sobrietate și decizie meandrele îndoielii. I s-au reproșat autoarei o tratare prea detașată a sentimentului și o supralicitare a insolitului, care, alături de sintaxa frântă și eliptică și de un anume ermetism, au generat câteodată impresia unor „exerciții de stil” lipsite de consistență lirică. SCRIERI: Amiaza mării, pref. Miron
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
a întâmplat să se pregătească intens în calitate de emițător al unui mesaj, să-și îndeplinească foarte bine rolul, dar să nu fie înțeles așa cum ar fi dorit de audiență. În momentele de „după”, analizându-ne, nu am găsit nimic să ne reproșăm; totuși, ceva făcuse ca întreg procesul ce comunicare să fie ineficient. Dar ce? După cum am văzut, procesul comunicării poate fi definit prin interacțiunea componentelor sale: roluri de emitere și de recepție, construcția mesajului, apariția feedback-ului, canalul și contextul comunicării
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sinelui în celălalt (și în problema pe care o are acesta). În aceste condiții, comportamentul se poate schimba fără să fie prejudiciată în vreun fel imaginea de sine a persoanei - lucru care s-ar fi întâmplat dacă acesteia i se reproșa comportamentul. Feedback-ul „mesajul-eu” își dovedește utilitatea pe multiple planuri, spre exemplu în tehnica TET (Teacher Effectiveness Training), destinată dezvoltării relaționărilor de lucru dintre profesori și cursanții acestora, inițiată de Thomas Gordon (apud Moore, 1994, p.406). Figura 11. Formula
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deveni justificată ca o consecință a sentimentelor atribuiteceluilalt. Exemplele de proiecție sunt multiple: astfel, unui copil cu mai mulți frați care „dă vina” de fiecare dată (inconștient) pe unul sau altul dintre aceștia (el nu este niciodată vinovat) - mama îi reproșează că a fost rău cu fratele său, dar el justifică (crezând sincer ceea ce spune) că, dimpotrivă, fratele lui a fost rău cu el (ceea ce nu reprezintă realitatea). Înpsihologia conflictelor acest mecanism este cunoscut drept reflecția în oglindă; o persoană care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
produce comportamente nepotrivite sau irelevante pentru activitatea de grup); 9) fixația se caracterizează prin menținerea unei reacții persistente neadaptate, chiar dacă toți parametrii arată că acel comportament nu este un răspuns adecvat la problemă (Luthans, 1985, pp. 387-390). Când i se reproșează un anumit lucru, persoana respectivă nu neagă problema, dar se exprimă în genul „Asta e!”. A Cardon (2002) intitulează fixația (atunci când apare sub forma unui joc de manipulare) „piciorul de lemn”; acest joc de manipulare pornește de la ideea că deși
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
veni greu ca după epuizarea acestei noi probleme să revină la subiectul pe care îl trata anterior; (3) găsirea unui „defect” la partener - logica este că nu am de ce să accept criticile unui om dacă am găsit ceva să-i reproșez; (4) generalizarea reprezintă un alt mijloc eficace prin care putem dezechilibra argumentația folosită de către partenerul nostru de negociere: dacă acesta critică ceva precis, focalizat din comportamentul nostru, o expresie de tipul „ai ceva cu mine” sau „știam eu că nu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
această tehnică printr-un joc de manipulare distinct (denumind-o „scena”). Există diferite alte tipuri de manipulare - spre exemplu, o persoană este în mod special încântătoare, extrem de drăguță cu o altă persoană, dezarmând-o astfel pe aceasta să-i mai reproșeze ceva, sau îndepărtarea personală, care presupune o atitudine rece față de cealaltă persoană pentru a o demoraliza; o dată întâmplat acest lucru, este destul de simplu să fie adusă în direcția dorită de prima persoană prin reoferirea afectivității în momentul în care lucrurile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
caztc "13.2.3.11. Metoda studiului de caz" Studiul de caz (dezvoltat la Universitatea Harvard din SUA) pornește de la ideea dezvoltării învățării în direct acord cu realitatea concretă a fenomenelor studiate. Dacă învățământului așa-zis tradițional i se putea reproșa îndepărtarea de o privire complexă, globală asupra fenomenelor și proceselor supuse atenției, studiul de caz reprezintă o modalitate de depășire a unei asemenea limite. În plan general, studiul de caz reprezintă un mod aparte de a privi tehnica rezolvării de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ulterior. Deoparte s-au ținut Titu Maiorescu, Ioan Slavici, Barbu Delavrancea, I. L. Caragiale. Fricțiuni, cauzate îndeosebi de atitudini politice, l-au îndepărtat pe C. Rădulescu-Motru de societate, doar Mihail Dragomirescu devenind membru în 1911. Invitat să adere, C. Dobrogeanu-Gherea a reproșat, într-o scrisoare deschisă adresată lui D. Anghel, condiționarea admiterii nu de valoarea operei, ci de „certificatul de naștere”, declarând în chip ironic că nici nu și l-ar putea procura, deplasarea în Rusia fiind pentru el primejdioasă. În fapt
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând celor care îi reproșau „duplicitatea” sau nesinceritatea (Al. Sahia, G. Călinescu), el declară că întotdeauna a fost mânat de „aceeași nestăvilită sete de aventură spirituală, de neîncetată creștere în duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunînd un amplu tratat în două cărți, Explicarea Facerii, contra maniheilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod mai clar și mai simplu, abordînd textul biblic punct cu punct; pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunîndu-i-o pe cea ortodoxă. Deosebit de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lipsi niciodată din viața muritorilor... însă afirmă că credința în mai mulți zei... ar fi folositoare în viața de apoi. Astfel, în primele zece cărți sînt respinse aceste două păreri neîntemeiate, contrarii religiei creștine. însă pentru ca nimeni să nu-mi reproșeze că doar am respins ideile altora fără să le susțin pe ale noastre, acest lucru se petrece în a doua parte a operei, care e compusă din douăsprezece cărți... dintre acestea, primele patru examinează originea celor două cetăți, dintre care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
implică, în același timp, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin ajunge la sfîrșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sînt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; ei se vor referi la operele scrise în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Opera nu este foarte profundă și e sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția de episcop al Romei. Situația e similară cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz și se poate ca Grigorie să fi citit Omilia 2 a acestuia și tratatul Despre preoție al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
special scrisoarea adresată călugărilor din Egipt și epistola pascală nr. 17, unde Chiril folosise expresii de tipul celor pe care acum le condamna (de exemplu, symproskineô, pentru a indica atît venerarea omului, cît și a divinității în Cristos), și îi reproșa imprecizia și ambiguitățile limbajului. La Anastasie Sinaitul (Hodegos 22) s-a păstrat un lung fragment al lui Andrei contra lui Chiril (posterior confutației celor douăsprezece capitole, scrisă de Teodoret), în care este atacată folosirea ambiguă de către Chiril a termenului hypostasis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și completă (trup și suflet; Logosul nu înlocuiește sufletul - ceea ce ar fi apolinarism - tocmai pentru că în primul rînd sufletul omenesc are nevoie de mîntuire). Unirea dintre divin și uman nu este pentru Leonțiu o simplă unire morală, așa cum li se reproșa antiohienilor și lui Nestorie, pentru că în acest caz nu există o adevărată unire; pe de altă parte, nu e nici o contopire în care totul se amestecă și nu se mai poate distinge ceea ce este propriu umanului, respectiv divinului; ci este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nu trebuie uitate nici scrisorile în care Isidor nu se ocupă de teologie și se srtăduiește să sensibilizeze autoritățile în favoarea orașului său, în special cînd sprijină cererile adresate de concetățenii săi corrector-ului (administratorului provinciei) Ausonius (2, 25) sau cînd îi reproșează lui Quirinus, prefectul Egiptului, abuzurile comise (I, 174, 175) și îi cere lui Rufin să intervină împotriva lui (I, 178). Cele două opere ale lui Isidor despre care vorbește Sever de Antiohia și care sînt menționate și în epistolar (Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]