KorAP: Find »[drukola/base=resimți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...303 >

7,552 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

separare, de respingere a persoanei căreia i-a fost oferit. A cere Înapoi darul reprezintă, din punct de vedere psihologic, mai mult decât o frustrare, este un act castrator, prin care deposedând persoana respectivă Îi iei ceva pe care Îl resimte din punct de vedere moral, ca Încorporat ei. Este un gest de deposedare și orice deposedare este, ca act castrator, gestul care „rupe ceva” din persoana care posedă un lucru. Spre deosebire de dar, furtul are o altă semnificație psiho-morală. Prin furt

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
mă ajute, oferindu-mi perspectiva unei ieșiri sau a unei eliberări din cadrul rigorilor limitative impuse de lumea reală, fizică, externă, dar și din suprarealitatea subiectivă a normelor morale. Acest salt În transcendent, către care aspir, În mod permanent, eu Îl resimt ca pe o eliberare a ființei mele din constrângerile lumii, În perspectiva unei deschideri ideale, În care spațiul și timpul sunt anulate și În care ființa mea Își găsește Împlinirea și satisfacția totală și absolută. Pentru a putea Înțelege aceste

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
face posibilă legătura și trecerea de la psihologic la spiritual. Dimensiunea psihologică a ființei mele mă circumscrie limitativ la condiția de „persoană determinată”. Dimensiunea spiritual-metafizică a ființei mele mă deschide către starea de eliberare prin transcendență. În cazul acesta mă voi resimți ca un Eu liber și independent, care se poate bucura de el Însuși, În cadrul raportului intersubiectiv, Întrucât, așa cum spuneam, Eul devine, În acest caz, obiectul propriului său subiect. Neliniștea metafizică este condiția eliberării Eului personal. Ea este un act interior

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
independent, care se poate bucura de el Însuși, În cadrul raportului intersubiectiv, Întrucât, așa cum spuneam, Eul devine, În acest caz, obiectul propriului său subiect. Neliniștea metafizică este condiția eliberării Eului personal. Ea este un act interior, pe care oricine Îl poate resimți ca pe o separație, ca pe o desprindere. În acest moment gândirea clară poate contempla propria sa ființă În mod „distanțat”. Este oare aceasta o ruptură a Eului de propria sa persoană? O disociere? Nu. Persoana este una și indivizibilă

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
o impun. Or, această identitate va veni În conflict cu limitele lumii reale și cu normele morale ale acesteia, Întrucât ea este expresia aspiraților mele interioare care, prin actele mele de voință, se opun acestor limite, pe care eu le resimt ca fiindu-mi impuse din afară și Împotriva voinței mele. A vrea să fii depășește condiția de a fi ce ești. A vrea să fii este deschidere, depășire, afirmare, un act prin care Eul se impune În raporturile sale, pe

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În primul rând, de-a face cu stări subiective care intervin În relațiile interpersonale și care stau sub semnul valorilor morale, ele fiind reprezentate prin sentimente sau experiențe afective și morale, cu un pronunțat caracter subiectiv și pe care le resimțim În cadrul Întâlnirii interumane ca atitudini psiho-morale din care se vor concretiza acțiunile și conduitele noastre. Aceste virtuți sufletești și morale sunt următoarele: caritatea, filantropia, mila sau pietatea, simpatia, iubirea, responsabilitatea. Să le analizăm În continuare. Caritatea este o virtute morală

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
reprezintă pentru cea de-a doua, conflictele morale. Asupra acestei probleme vom mai reveni. 3 PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI MORALE Starea fundamentală a persoanei umane Condiția fundamentală, ca dat psihologic și moral, a persoanei umane este starea de echilibru sufletesc. Aceasta este resimțită ca o stare de bine interior, ca o mulțumire sau ca o satisfacție care procură plăcere și optimism, confort și siguranță. Echilibrul sufletesc semnifică starea de echitimie. A fi egal. A fi egal cu tine Însuți, dar În același timp

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de a patra temă a existenței este reprezentată prin nevoia Persoanei de depășire de sine, cât și de depășirea-ieșire din interiorul limitelor pe care Realitatea lumii posibile externe i le pune și pe care, În ambele situații menționate, Persoana le resimte ca pe niște constrângeri. Autodepășirea ca și ieșirea din lume se realizează În forme diferite, factorul esențial de realizare, În toate situațiile, fiind libertatea. Aceste forme sunt următoarele: aventura, ieșirea din anonimat prin depășirea banalului, afirmarea de sine ca exemplaritate

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de sine și cunoașterea celorlalți sunt esențiale În construcția propriei tale vieți. A te Închide În durata existenței este la fel de periculos ca și tentativa de a transcede dincolo de limitele duratei. În ambele situații apare un conflict de conștiință, existența fiind resimțită ca pe un factor traumatizant, iar destinul ca ceva care vine de dincolo de existență. Care este soluția? Cum poate fi anulat acest „traumatism psiho-moral al vieții”? Este viața Închidere, iar Persoana o „ființă azvârlită În Lume”? Totul se Închide odată cu

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
stare de neliniște. Din acest motiv, persoana umană caută În mod permanent ca să refacă legătura cu partea din care a fost desprinsă. Acesta este sensul neliniștii care frământă persoana: o căutare a completării și a Împlinirii sale. Limitele lumii sunt resimțite ca o obligativitate, ca o condamnare de „a-fi-singură”, deși În lume sunt și alte persoane, dar care, la rândul lor, trăiesc aceleași neliniști sufletești. Atracția către celălalt, nevoia de „a-fi-Împreună” cu el, este dată de această tendință sau „pulsiune a

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
al lumii, iar ca suflet se recunoaște În acel ceva dincolo de lume, Înseamnă că acel ceva transmundan este, În mod necesar, similar sufletului. Rezultă de aici faptul că aspirația persoanei umane este permanent de „a-fi-dincolo” sau de „a-se-integra-În-transmundan”. Ceea ce persoana resimte aici, În lume, ca limite care o Închid, sunt intuite dincolo ca deschideri, o eliberare a acesteia, dar numai o eliberare sufletească. Astfel pusă problema, constatăm existența unui paradox. Viața persoanei nu este posibilă decât În cadrul strict al unor limite

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
independentă pentru a se putea simți liberă. Deși lumea oferă cadrul și condițiile indispensabile vieții biologice, prin natura sa sufletească și spirituală, persoana simte că ea aparține și unei alte lumi, către care aspiră permanent. Rigorile lumii reale, ea le resimte ca limite de care vrea să se elibereze. Acesta este raportul exterior al existenței persoanei cu lumea. În plan interior, persoana aspiră către plenitudine. Plenitudinea este Împlinirea prin completare, unirea cu celălalt. Acest aspect se manifestă și În planul existenței

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
persoane. Ea se poate produce și din alte numeroase cauze, cum ar fi: pierderea capacității de muncă, infirmități fizice sau psihice, pierderea locului de muncă, accidente, catastrofe naturale, deportări, prizonierat, detenție etc. Orice schimbare În planul existenței este o schimbare resimțită de persoană ca având un caracter traumatizant, sufletesc și moral, care schimbă ordinea, ritmul de viață al acesteia, starea sa de echilibru. Condițiile oferite de lume expun persoana la riscuri permanente, la situații neprevăzute, pentru care aceasta trebuie să fie

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În sensul acesta sunt gelozia, furtul și violul. Deși aparent diferite ca formă, Între aceste atitudini și manifestări psiho-morale există o Înrudire apropiată. Toate sunt legate de un sentiment de frustrare veche și permanentă pe care Eul persoanei respective Îl resimte. Gelozia se manifestă ca o atitudine de nesiguranță, suspectarea partenerului În relația de cuplu. Ea este legată de sentimentul de inferioritate al persoanei geloase. La baza acestei inferiorități se află o anumită imagine de sine negativă, datorită unor frustrări, sau

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
imaginii unei persoane, a reputației acesteia din punct de vedere moral, social, profesional etc. La originea acestei acțiuni stă un complex de inferioritate față de persoana calomniată, dorința de a o frustra, de a-i submina prestigiul, autoritatea. Persoana calomniată este resimțită, de cel care o calomniază, ca un obstacol În calea propriilor sale tendințe de afirmare, ea trădează un complex de inferioritate, o imaturitate a Eului. Înrudită cu calomnia, dar opusă ca atitudine și mod de a acționa, este lingușirea. Ca

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și care normează relațiile mele cu divinitatea. Eu răspund prin iubire de actele mele În fața propriei mele conștiințe. Solidaritatea Însă, ca datorie morală, mă obligă să răspund În fața autorității supreme din care provin prin filiația colectivă. Datoria morală mă leagă, resimțind-o ca pe o obligație represivă, pe când iubirea mă eliberează, resimțind-o ca pe o eliberare, dar și ca pe o Împlinire a mea În raport cu celălalt sau ceilalți. Din cele de mai sus se desprinde concluzia că, În ambele situații

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de actele mele În fața propriei mele conștiințe. Solidaritatea Însă, ca datorie morală, mă obligă să răspund În fața autorității supreme din care provin prin filiația colectivă. Datoria morală mă leagă, resimțind-o ca pe o obligație represivă, pe când iubirea mă eliberează, resimțind-o ca pe o eliberare, dar și ca pe o Împlinire a mea În raport cu celălalt sau ceilalți. Din cele de mai sus se desprinde concluzia că, În ambele situații, și la profeții biblici și În cazul „daimonion”-ului socratic, se

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
disprețului pentru ceilalți. bă Ideile imorale care fac referire la persoana celorlalți sunt corelate cu cele referitoare la sine și ele arată, În mod inconștient, sentimentul diferenței dintre individ și ceilalți, cărora le atribuie un statut de inferioritate sau Îi resimte superiori lui. Din acest motiv, ideile imorale ale unui individ, referitoare la ceilalți, se manifestă prin invidie, ură sau dorința de a-i elimina, resimțindu-i ca adversari. Este incapacitatea de cooperare, de acord, Între Eul pervers și persoana celorlalți

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
sentimentul diferenței dintre individ și ceilalți, cărora le atribuie un statut de inferioritate sau Îi resimte superiori lui. Din acest motiv, ideile imorale ale unui individ, referitoare la ceilalți, se manifestă prin invidie, ură sau dorința de a-i elimina, resimțindu-i ca adversari. Este incapacitatea de cooperare, de acord, Între Eul pervers și persoana celorlalți. 2Ă Intențiile rele Intențiile rele sunt formele premergătoare, cele care pregătesc acțiunile perverse ale Eului. Ca forme de manifestare ale conștiinței perverse, ele reprezintă proiectele

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
care există, Întrucât Eul este centrul acesteia, iar conștiința pare a fi o proprietate a lui, În sensul de conștiință de sine, - conștiința este și o proprietate morală a persoanei umane care se extinde și dincolo de Eul acesteia. Eul este resimțit ca o intimitate de sine a persoanei, prin care aceasta este separată de ceilalți. L. Lavelle Îi dă următoarea definiție: „Eul este definit prin subiectivitate, iar subiectivitatea prin insularitate”. Eul este „insula” interioară a persoanei. Fiind experiență interioară, Eul are

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
comuniunea mea cu ceilalți. - A-fi-conform-cu-idealul este tendința particulară a Eului unei persoane, care are la bază sentimentul sau pulsiunea de transcendență a individului. Orice individ, deși recunoaște că este parte a lumii, că de fapt condiția sa este de „a-fi-În-Lume”, resimte permanent constrângerile lumii acesteia, din care vrea să evadeze. Tendința de ieșire din lume este continuată și Împlinită de tendința de a intra În comuniune cu divinitatea, altfel spus, de a transgresa realul perisabil și de a intra În eternitatea

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de felul În care eul acesteia se Înfățișează acesteia celorlalte persoane. Prezența unei persoane face ca dincolo de imaginea acesteia să se vadă natura psihologică a Eului său: tare, slab, captativ, repulsiv, apropiat, distant, cald, rece, binevoitor, rău, inteligent etc. Fiecare resimte prezența celuilalt ca pe o persoană similară, iar Întâlnirea este o situație de punere de acord primară, fie că ea este spontană, fie pregătită anterior, așteptată sau dorită. că Semnificația socială a imaginii personale are o valoare extrem de mare, poate

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
perfect distincte În câmpul conștiinței mele. Timpul universal se scindează. Cel care a văzut prima dată acest lucru a fost Oedip În fața Sfinxului. Dar timpul nu este numai o dimensiune a persoanei umane care definește cursul vieții acesteia. Timpul este resimțit de persoană În mai multe sensuri. În primul rând, el este durată a existenței personale, dar, În al doilea rând, el este intuit ca factor de schimbare al persoanei În decursul vieții sale. Acesta ar fi aspectul psihologic care definește

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
personale, dar, În al doilea rând, el este intuit ca factor de schimbare al persoanei În decursul vieții sale. Acesta ar fi aspectul psihologic care definește și configurează biografia individului sau istoria sa individuală. În al treilea rând, timpul este resimțit de persoană ca factor al transformărilor sale interioare, al progresului și Împlinirii, diferit de schimbările exterioare ale Înfățișării sale. Acesta ar fi aspectul moral al evoluției temporale a persoanei umane. În fine, cel de-al patrulea aspect al raportului dintre

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ea rămâne interioară lui. Eu Îi voi acorda ajutorul meu ca o datorie față de semenul aflat În suferință. În felul acesta, mila este trezită În mine de suferința afișată de către celălalt. Mila este un sentiment uman, moral, dar eu o resimt și ca pe o datorie. Mila este sentimentul moral care se manifestă În relația dintre mine și tine, În următoarele moduri: aă Eul meu se atașează perceptiv, printr-o atitudine de compătimire, de suferința ta, pe care o Împărtășește printr-

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]