9,362 matches
-
primă mărime, fie comentatori devotați. Sursa principală a acestor dificultăți o constituie probabil faptul că Wittgenstein a scris acest text urmărind doar propria sa lămurire. Spre deosebire de acele cărți de filozofie scrise fie pentru o audiență largă, fie pentru o categorie restrânsă de cititori, Tractatus-ul nu pare să fie o scriere adresată unui anumit public. Ceea ce autorul recunoaște în mod indirect. „Cuvântul înainte“ începe astfel: „Această carte va fi poate înțeleasă de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lumii noastre. 7. Reforma filozofiei, sau „sfârșitul filozofiei“? Prefigurează Tractatus-ul programul unei reforme radicale a filozofiei, sau vestește el „sfârșitul filozofiei“? Au existat și persistă până astăzi dezacorduri în această privință. Dincolo de atenția care i s-a acordat în cercuri restrânse din universități engleze de elită, la Oxford sau la Cambridge, Tractatus-ul a fost discutat mai ales în întruniri ale Cercului de la Viena, un grup de discuții constituit în jurul lui Moritz Schlick, care a devenit, în 1922, titularul catedrei de filozofie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în timpul vizitei pe care i a făcut-o în America, în 1949, Wittgenstein i-a împărtășit proiectul de a multiplica însemnările care au fost publicate după moartea lui sub titlul Cercetări filozofice, pentru a le face astfel accesibile unui cerc restrâns de persoane apropiate. Despre această lucrare Wittgenstein „spunea că nu este, ce-i drept, pe deplin încheiată, dar nu crede că i-ar putea da forma definitivă în timpul vieții sale. Acest plan ar avea avantajul că după o anumită remarcă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
urmărea, înainte de toate, să obțină anumite clarificări pentru el însuși. El nu a fost un profesor și un autor blând și prevenitor cu ascultătorii și cititorii săi, pe care s-a străduit de altfel să-i limiteze la un cerc restrâns de persoane, despre care credea că ar fi mai pregătite să-i înțeleagă gândurile. Wittgenstein nu s-a cruțat pe sine și nu i-a cruțat nici pe alții de un efort personal și intens de gândire. Totodată, a crezut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
real filozofică, fie că este logică, în sensul în care folosim noi cuvântul“5. Logica oferă acum instrumentele adecvate ale cercetării filozofice, tot așa cum matematica a furnizat metodele de cercetare ale fizicii moderne 6. Modul în care fizica și-a restrâns domeniul cercetărilor la acele probleme care pot fi abordate și soluționate cu metode ce conduc la rezultate care întrunesc consensul arată calea pe care devine posibil progresul și în filozofie. Este o concluzie ce va putea apărea dezamăgitoare celor care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Etats provinciaux) și adunări locale, cărora li se adaugă Ligile 186. Atribuțiile Statelor Generale vor fi mai restrânse decât în alte state. Apariția Parlamentului din Paris (cu atribuții în domeniul judectoresc), a Camerei de Conturi și menținerea unui Consiliu regal, restrâns în timpul domniei lui Ludovic al IX-lea, au împiedicat Statele Generale să aibă acces la funcțiile juridice și administrative. În timpul domniei lui Filip al IV-lea cel Frumos juriștii au afirmat supremația regală și au reușit să-i supună pe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
judiciară prin care era extinsă competența justiției regale, permițând și elaborarea "dreptului comun" (Common Law)217, au fost determinante. Pe măsură ce problemele regatului au devenit mai complexe, din Consiliul regal se vor desprinde organe specializate administrative, judiciare și legislative: Consiliul privat (restrâns), Tribunalul regal și Parlamentul. Prin organizarea și sistematizarea dreptului comun, regele a putut împiedica baronii să restaureze vechea stare de lucruri. Reacția lor potrivnică a reizbucnit în timpul domniei lui Ioan fără Țară (1199-1216) și Henric al III-lea (1216-1272). Henric
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tot ceea ce va fi în conformitate cu Dumnezeu și Majestatea Sa. În consecință, pentru viitor opiniile și autoritatea regelui vor prevala, iar Cortèsurilor le va fi refuzată independența de decizie, inclusiv în cazul subsidiilor. Toate privilegiile stărilor, primite în timp, vor fi restrânse 294. De acum Cortès nu se vor mai reuni decât cu puterile impuse de rege, care va respinge orice încercare a stărilor de a delibera în afara prezenței președintelui său. La rândul ei și marea nobilime, ținută departe de războaie și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
teritoriali dețineau puterea reală, instituțiile de pace proclamate de Reichstag nu aveau efect decât după ce erau întărite prin hotărâri speciale ale adunărilor locale. Perioada interregnului a fost marcată de o serie de transformări în alcătuirea și competențele Dietei. Stările au restrâns serios atribuțiile judecătorești ale suveranului: deși ar fi trebuit să fie judecător suprem, puterea sa a fost limitată de practica "dreptății pumnului" (Fanstrecht). Au existat însă și aspecte pozitive, unul dintre acestea fiind prezența orașelor în Dieta imperială. Reprezentanții acestora
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lui M. Guizot, cauzele divizării Italiei ar trebui căutate tocmai în lipsa progresului instituțiilor: "Luați istoria Florenței, Veneției, Genovei, Milanului și Pisei; veți vedea pretutindeni că în cursul general al evenimentelor, în loc să dezvolte libertatea, să lărgească cercul instituțiilor, tinde să le restrângă, să concentreze puterea în mâinile unui mic număr de oameni"404. Italia a rămas divizată pentru că în aceste republici "atât de energice, de strălucitoare și bogate, lipseau două lucruri: securitatea vieții, prima condiție a unui stat social și progresul instituțiilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Republică după Veneția, a depins inițial de marchizii de Toscana, reorganizându-se sub formă de comună în jurul anului 1130, statut recunoscut de împăratul Frederic Barbarossa în 1183. Organele "comunei florentine" erau: un Consiliu de 12 persoane, recrutat dintr-un grup restrâns de familii nobiliare și patriciene și un Consiliu de 100-150 de cetățeni fruntași. În secolul al XIII-lea s-a intensificat lupta între familiile nobiliare și patriciene vechi, ai căror reprezentanți dețineau majoritatea în organele de conducere ale Florenței și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
preponderența o dețineau familiile patriciene noi. În anul 1293, pentru a împiedica încercările de luare a puterii de către nobilime și familiile patriciene vechi și pentru a-și consolida dominația, Senioria a emis " Sentințele dreptății" (Ordinamenti di giustizia), prin care erau restrânse drepturile politice ale unui mare număr dintre aceste familii. Regimul va lua sfârșit prin instaurarea conducerii personale în cadrul familiei de Medici, în prima jumătate a secolului al XV-lea. În secolul al XIV-lea orașul Florența avea peste o sută
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu principiul formulat de șleahtă una eademque nobilitas într-o situație cu totul specială, susține afirmația conform căreia în dezvoltarea regimului de stări din Europa medievală au existat multiple trăsături comune. Ludovic I a confirmat Bula de Aur, dar va restrânge drepturile nobilimii, printre care foarte important este acela de a dispune liber de domeniile provenind dintr-o donație regală. Interdicția reflectă intenția monarhului de a reconstitui domeniul eminent, în efortul de centralizare statală. În ultimele două decenii ale secolului al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
centrale și, în parte, au susținut-o. De altă parte, regele a sprijinit orașele care, prin intermediul reprezentării în Diete vor devei parteneri politici de care monarhia trebuia să țină cont în propriul său interes. În același timp Matia Corvin a restrâns rolul nobilimii în guvernarea țării, tot prin intermediul Adunărilor de stări. Deși în 1471 a legiferat convocarea anuală a Dietei, regele nu va mai întruni stările privilegiate în adunare. Supuse, acestea vor vota în anul 1478 impozitele cerute de rege pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în favoarea serdarului, scoate în evidență independența Adunării de stări față de Poartă. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când Adunările de stări (Sfatul de obște) se desfășurau sub semnul domniilor fanariote, sfera de activitate a acestora s-a restrâns. Deseori hotărârile se reduceau la mesaje de mulțumire, felicitări și urări trimise Porții, uneori și cereri pentru impunerea unor reforme. Aceste adunări îmbracă atât forme oficiale, cât și paralegale. Sfatul de obște este, de regulă, o adunare cu reprezentare restrânsă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1699)771 și emiterea noii Diplome leopoldine, suveranul vienez devenea și principe al Transilvaniei. Din anul 1765, când Transilvania a fost ridicată la rang de Mare Principat, împăratul folosea în intitulatio formula "Mare principe al Transilvaniei". Dietei i se vor restrânge atribuțiile și va fi convocată mai rar. La început guvernatorul era ales de Dieta Transilvaniei și confirmat de împărat. Ulterior, încălcând dispozițiile Diplomei, împăratul va numi guvernatorul direct 772. Puterea legislativă era exercitată de împărat și guvernator, prin ordinele întrunite
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
inferioară (Secția de jos), condusă de președintele stărilor, reunea Tabla regească, regaliștii și deputații. După dezbateri și adoptarea hotărârilor în problemele obligatorii înscrise pe ordinea de zi, acestea erau supuse suveranului și Dieta își încheia lucrările. Atribuțiile Dietei s-au restrâns. Cel mai mare câștig dobândit odată cu organizarea principatului Transilvaniei alegerea principelui a fost pierdut după anul 1691. Succesiunea la tronul imperial era însoțită de aceea de principe al Transilvaniei. Guvernatorul nu va fi nici el ales, găsindu-se în poziția
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
niciun stat nu poate exista în sine, iar Binele comun are prioritate față de deciziile arbitrare ale autorităților publice. Criteriul pentru legitimitatea autorităților se raportează modului în care ele servesc Binele comun sau nu și nu poate autoriza o persoană să restrângă Binele public sau să ia măsuri pentru alte scopuri decât în beneficiul comun al cetățenilor. Domnitorul care nu este în armonie cu justiția și nu servește Binelui comun, determină dreptul la rezistență al supușilor (ius resistendi). 2 George de Lagarde
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
căpătat contururi nete în anii 1914-1916, în care varianta galbenă prezzoliniană a lăsat loc celei albe, conduse de Giuseppe De Robertis.87 Dorind să impună legătură indestructibila dintre literatura și viața, departe de orice atitudine retorica belicoasa, De Robertis a restrâns domeniul de interes al publicației la cel literar. Gestul ar putea fi un prim semn de neimplicare a intelectualului, de izolare a acestuia de societate ce s-a manifestat în perioada următoare.88 Refuzând să îi primească în paginile revistei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Politicile și măsurile de adaptare trebuie luate în considerare la toate nivelurile de decizie din toate instituțiile implicate și promovate cu acordul acestor instituții.<footnote Ministerul Mediului și Pădurilor (2012), Adaptarea la efectele schimbărilor climatice. footnote> În timp ce resursele financiare sunt restrânse, și structurile fizice își pierd durata de viață, educația devine o cerință pentru componenta socială a adaptării la efectele schimbărilor climatice. 1.2.2.6. Estimarea costurilor schimbărilor climatice pentru fiecare sector de activitate Factorii implicați trebuie să cerceteze și
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
astfel de tipuri, după cum urmează: 1. Capitalismul administrat de stat, în care guvernul încearcă să ghideze piața, cel mai adesea prin susținerea unor industrii considerate mai performante; 2. Capitalismul oligarhic, în care puterea și bogăția sunt deținute de un grup restrîns de indivizi și familii; 3. Capitalismul firmelor mari, în care cele mai semnificative activități economice sunt realizate de firme gigantice, consacrate; 4. Capitalismul antreprenorial, în care rolul cel mai important îl au firmele mici, inovatoare. Singura trăsătură comună a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și agenților economici preferă ierarhia și stabilitatea trecutului indeterminării și instabilității relațiilor actuale, în care fiecare vine cu regulile sale. Absența, după sfîrșitul războiului rece, a unei contraponderi la hegemonia americană, a negarhiei sau puterii de a nega, limita sau restrînge voința unicei supraputeri, riscă să provoace acum anarhie, instabilitate generalizată și incertitudine. Nimeni nu se mai poate proteja îndărătul frontierelor naționale. Un singur individ sau un mic grup poate falimenta o bancă (vezi cazul Barrings), deturna avioane și lovi ținte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
textului. Nu am avut decupaje prestabilite (Charles Mauron), ci ne-am lăsat în voia operei eminesciene, urmărind cum firul intertextual ce leagă endogeneza de exogeneză ne conducea spre miezul creației, niciodată atins. Și așa am aflat că trebuie să ne restrângem, pentru eficiența cercetării, la proză și să ne limităm, pentru vizualizarea mai limpede a atingerii hipotextului de hipertext, la intratextualitate. Perspectiva antropologică a rămas doar în două capitole (unul teoretic, 2., al doilea aplicativ, 4.2.1.) pe măsură ce ne adânceam
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care dezavantajează înțelegerea fenomenului intertextual este încurajată de un alt demers taxinomic, de această dată aparținând lui Jean Ricardou: Într-adevăr, intertextul general sau ansamblul tuturor textelor se subdivide, pentru o mai bună operaționalizare, în mai multe specii de intertext restrânse vom vorbi de: o grafotext sau ansamblu de texte asumate de același semnatar; o antologigotext, adică ansamblu de texte ale unor autori diferiți, dar reunite în paginile aceleiași cărți; o bibliotext sau ansamblul de texte evocate explicit într-un text
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în lipsa indiciilor repetării, să nu sesizeze relația dintre texte; semnul este cu minus (D ≥ R → ). Atunci semnificatul rămâne fără semnificant, puncte suspendate, exterioare unui sistem. Este important nivelul la care se situează elementele reiterate: segmentul de suprapunere textuală poate fi restrâns, totuși semnificativ. Intertextul a primit interpretări diferite, în decursul diacroniei lui, în funcție de accentul pus fie pe autor (J. Kristeva), fie pe lector (M. Riffaterre), fie pe legătura dintre hipotext și hipertext (G. Genette) legătură/legare, în funcție de tipul de relație textuală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]