11,108 matches
-
ghicitoarea ritualului. Ea pare aparent fără înțeles, o tradiție absurdă a familiei Musgrave, după cum o consideră toți strămoșii săi din timp de două secole, dar Holmes și Brunton bănuiesc că este ceva foarte ciudat. El își dă seama repede că ritualul era un set de instrucțiuni pentru a găsi ceva ascuns. Stabilind înălțimea stejarului, care era încă în picioare, și poziția ulmului, care fusese tăiat, Holmes a efectuat câteva calcule și a determinat un traseu, alături de Musgrave care-l urma acum
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
căruia l-au găsit pe Brunton, care era mort de câteva zile. Nu au existat semne de violență pe el. Probabil că acesta se sufocase. Holmes a pus apoi totul cap la cap pentru clientul său. Brunton a dedus sensul ritualului, el crezând că ritualul ducea la ceva valoros. El a determinat înălțimea ulmului, a îndeplinit instrucțiunile și a ajuns la pivnița veche, dar nu a reușit să ridice singur lespedea de piatră. El a fost astfel forțat să apeleze la
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
pe Brunton, care era mort de câteva zile. Nu au existat semne de violență pe el. Probabil că acesta se sufocase. Holmes a pus apoi totul cap la cap pentru clientul său. Brunton a dedus sensul ritualului, el crezând că ritualul ducea la ceva valoros. El a determinat înălțimea ulmului, a îndeplinit instrucțiunile și a ajuns la pivnița veche, dar nu a reușit să ridice singur lespedea de piatră. El a fost astfel forțat să apeleze la o altă persoană în
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
a constatat că părțile metalice erau din aur, iar pietrele erau pietre semiprețioase. El credea că aceasta a fost coroana de aur a regelui Carol I Stuart , fiind păstrată pentru succesorul său (care a fost Carol al II-lea Stuart). Ritualul a fost un ghid pentru găsirea acestui important simbol: Reginald a confirmat că unul dintre strămoșii săi, Sir Ralph Musgrave, a fost un om credincios al regelui. Holmes a teoretizat faptul că deținătorul inițial al ritualului a murit înainte de a
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
al II-lea Stuart). Ritualul a fost un ghid pentru găsirea acestui important simbol: Reginald a confirmat că unul dintre strămoșii săi, Sir Ralph Musgrave, a fost un om credincios al regelui. Holmes a teoretizat faptul că deținătorul inițial al ritualului a murit înainte de a transmite fiul său semnificația ritualului. Acesta a devenit astfel nimic mai mult decât un obicei ciudat pentru mai mult de 200 de ani. Povestirea a fost publicată inițial în "Strand Magazine" în mai 1893, cu ilustrații
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
pentru găsirea acestui important simbol: Reginald a confirmat că unul dintre strămoșii săi, Sir Ralph Musgrave, a fost un om credincios al regelui. Holmes a teoretizat faptul că deținătorul inițial al ritualului a murit înainte de a transmite fiul său semnificația ritualului. Acesta a devenit astfel nimic mai mult decât un obicei ciudat pentru mai mult de 200 de ani. Povestirea a fost publicată inițial în "Strand Magazine" în mai 1893, cu ilustrații de Sidney Paget. Ea a fost cuprinsă ulterior în
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
obicei ciudat pentru mai mult de 200 de ani. Povestirea a fost publicată inițial în "Strand Magazine" în mai 1893, cu ilustrații de Sidney Paget. Ea a fost cuprinsă ulterior în volumul "Memoriile lui Sherlock Holmes". Textul din "Strand" al Ritualului nu precizează luna în care trebuie măsurată umbra stejarului (umbra ar trebui să fie mai lungă iarna), dar un cuplet a fost adăugat în "Memorii" identificând luna ca a "șase de la început". La începutul povestirii, Sherlock Holmes menționează o serie
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
sunt inedite. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 23-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de filme mute cu Eille Norwood. T. S. Eliot a precizat că a adaptat o parte din ritual în piesa sa de teatru în versuri "Crimă în catedrală" (1935) ca un omagiu voit adus lui Conan Doyle. Seria de filme cu Basil Rathbone/Nigel Bruce a adaptat vag această povestire în filmul "Sherlock Holmes Faces Death", în care
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
în piesa sa de teatru în versuri "Crimă în catedrală" (1935) ca un omagiu voit adus lui Conan Doyle. Seria de filme cu Basil Rathbone/Nigel Bruce a adaptat vag această povestire în filmul "Sherlock Holmes Faces Death", în care ritualul a fost complet rescris pentru a reprezenta un joc de șah jucat pe podeaua casei lui Musgrave. Povestirea "Ritualul Musgrave" a fost adaptată în 1968 pentru un episod (episodul 22) al serialului TV "Sherlock Holmes" (realizat de BBC) cu actorii
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
Seria de filme cu Basil Rathbone/Nigel Bruce a adaptat vag această povestire în filmul "Sherlock Holmes Faces Death", în care ritualul a fost complet rescris pentru a reprezenta un joc de șah jucat pe podeaua casei lui Musgrave. Povestirea "Ritualul Musgrave" a fost adaptată în 1968 pentru un episod (episodul 22) al serialului TV "Sherlock Holmes" (realizat de BBC) cu actorii Peter Cushing și Nigel Stock. Adaptarea TV realizată de Granada Television cu Jeremy Brett în rolul principal s-a
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
Holmes îl descrie ca "un patriarh al stejarilor, unul dintre arborii cei mai magnifici pe care i-am văzut vreodată." În versiunea Granada, totuși, Holmes folosește o giruetă în formă de stejar aflată pe acoperișul conacului Musgrave pentru a rezolva ritualul misterios. În plus, Musgrave este reprezentat ca fiind mai bătrân decât Holmes; în povestea originală Musgrave era un coleg contemporan cu Holmes. Aproape de finalul episodului, corpul lui Rachel este găsit plutind pe suprafața lacului. În plus, rândul 12 al ritualului
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
ritualul misterios. În plus, Musgrave este reprezentat ca fiind mai bătrân decât Holmes; în povestea originală Musgrave era un coleg contemporan cu Holmes. Aproape de finalul episodului, corpul lui Rachel este găsit plutind pe suprafața lacului. În plus, rândul 12 al ritualului este adaptat pentru a se potrivi scenariului, iar rândurile 5 și 6 sunt omise.
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
sunt necesare atât rațiunea, cât și o înțelegere supra-rațională pentru a-l înțelege pe Dumnezeu. Acest lucru duce la "coincidentia oppositorum", o unire a contrariilor. Istoricul religiilor Mircea Eliade a folosit intensiv acest termen în eseurile sale despre mituri și ritualuri, descriind coincidentia oppositorum ca fiind un „model mitic”. Psihiatrul Carl Jung, filozoful și profesorul de studii islamice Henry Corbin, precum și filosofii evrei Gershom Scholem și Abraham Joshua Heschel au folosit, de asemenea, această expresie. Termenul este folosit, de asemenea, pentru
Coincidentia oppositorum () [Corola-website/Science/337106_a_338435]
-
declarat pentru AFP că acesta nu era o persoană religioasă și nu arata niciun semn de extremism. Mai mult, vărul lui Bouhlel a declarat pentru "Daily Mail" că acesta bea, mânca porc, nu mergea la moschee și nu ținea la ritualurile impuse de credință islamică. Tatăl lui Mohamed Bouhlel susține că acesta avea probleme psihice, suferea de depresie, după ce s-a despărțit de soția sa, dar și că nu avea nicio legătură cu extremismul islamic. "Din 2002 până în 2004, a avut
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
prezent și din trecut. Conform statisticilor, producția anuală mondială de miere în 2005 a fost de 1,4 milioane de tone. a de albine a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special de preoți în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizațiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen și levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare și folosire a mierii. Babilonienii și diferitele civilizații străvechi din India și China, utilizau mierea atât ca medicament cât și la ritualuri și ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste 60 ori. În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecțiuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) și pentru tratamentul plăgilor. Dioscoride, autorul unei cărți în
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
fistulizate folosind mierea în aplicații locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de pește la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentație (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creștere până la descoperirea zahărului din trestie și sfeclă. În anul 1871 a fost descoperită invertaza, (o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză). La clasificare se mai poate lua în considerare și: "compoziția
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
și de asemenea a menționat o miere medicinală din Creta, "miraculum mellis" sau „mierea minunată”. Vechii mayași precolumbieni Yucatecan, produceau, în mod intenționat, miere psihoactivă din "Turbin corymbosa" ("Rivea corymbosa"), o plantă cu proprietăți inebriante, miere ce o foloseau în ritualul "balché". În Turcia, în jurul anului 1700, un soi de miere toxică era exportată în mai multe state din Europa, pentru a fi folosită la îndulcirea diferitelor băuturi, efectul fiind chiar mai puternic decât cel al alcoolului. În S.U.A. prezența mierii
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
de demult pe acel loc strămoșii noștri aprindeau focul sacru dacic pe când îl venerau pe Zamolxe. Experiența în peșteră este pentru mine inedită. Ajunși la domul mare ne grupăm sus pentru o meditație colectivă. Avem ocazia să participăm la un ritual de mistere, așa cum cred că se oficiau în vechime la geto-daci, religia lor fiind una de salvare și de mister. Se fac invocații ale spiritelor străbunilor. Prin Victoria ascultăm glasul Marelui Lup Alb, protectorul neamului românesc. Îl chemăm să aibe
Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
glasul Marelui Lup Alb, protectorul neamului românesc. Îl chemăm să aibe grijă de urmașii neamului geto-dacilor. Am ocazia să trăiesc pe viu un moment inițiatic la care mai lipsesc doar torțele. Poate cu altă ocazie să pot asista la un ritual complet, așa cum se întâmpla în timpurile de demult. După-amiaza avem o șezătoare creativă în care, pe grupuri, ne manifestăm spiritul nostru de creație artistică. La masa de seară am ocazia să distribui participanților cartea Pe calea lui Zamolxe Trezirea străbunilor
Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
cu ambrozie și l-a așezat deasupra focului, pentru a-i arde toate componentele de muritor ale corpului și pentru a-l purifica. Întreruptă însă de Peleus, Thetis s-a înfuriat și a dat drumul copilului fără a fi terminat ritualul. Homer nu face nici o referire la această invulnerabilitate în "Iliada". Dimpotrivă, descrie o scenă în care Ahile este rănit (În Cartea 21, eroul peonian Asteropaeus, nepotul lui Axios - zeul unui râu - îl provoacă pe Ahile, în apropierea râului Scamandru. El
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
îl trage în jurul câmpului de luptă timp de treisprezece zile. Cu ajutorul zeului Hermes, Priam, tatăl lui Hector, s-a dus la cortul lui Ahile și l-a convins pe acesta să-i dea trupul fiului său pentru a-i face ritualurile funerare. Ultimul pasaj din "Iliada" este cel al funeraliilor lui Hector. După armistițiul temporar încheiat cu Priam, Ahile se luptă și o ucide pe regina amazoniană Penthesileia, care venise în ajutorul troienilor. Se spune însă că după crimă, Ahile s-
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
derivă din titlul unuia dintre cele mai importante vrăji, vraja 17, "prt m hrw". "Rw" este pluralul lui "r" 'hieroglifa gură'. "R" se poate referi la "a spune un lucru", cum ar fi o propoziție sau, în acest caz, un ritual de incantație. "Nw" este o variantă a adjectivului genitival a lui "n" ('de' sau 'la'). "Nw" este forma masculină la plural. "Prt" este o acțiune ne-derivată din verbul "prj" 'a se ridica'. Ea exprimă actul de ridicare sau de
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
reprezentând adevărata stare sentimentală și spirituale a dragostei în locul dorinței fizice. Rugul de Holi ar sărbători în acest caz acest eveniment. Prima atestare documentară a sărbătorii de Holi se găsește în drama sanscrită din secolul al VII-lea, "Ratnavali". Există ritualuri perene legate de Holi: primul este mânjirea reciprocă cu pulbere colorată, aruncarea de apă parfumată și colorată din pichkari (vase în formă de seringi mari sau pistoale cu apă). Deși festivalul începe cu multe zile înainte, cu „Holi Milan”, serate
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
Holika Dahan, efigia a dispărut aproape și apare doar în formă simbolică, cu excepția câtorva zone din regiunea Braja, în care efigiile încă mai apar la colț de stradă sau în piețele publice, în vârful rugului. Acesta este aprins după alte ritualuri, iar oamenii fac "pradakshina" pe rug. A doua zi, victoria este sărbătorită ca ziua de Dulhendi. În alte zone, mai ales în Regatul Unit, în foc se aruncă nuci de cocos, după care sunt scoase. Coaja arsă a nucii de
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]