2,738 matches
-
avem" sau a ceea ce "credem puternic că ne aparține" (Holmes, Holmes, 2001, p. 135)66. Pretinzând exclusivitatea, persoana geloasă se concentrează mental și volițional atât asupra obiectului infidel (sau perceput ca infiel), cât și asupra terțului rival (sau perceput ca rival). Ea are un sentiment de penibilă iritare, de furie și de revoltă asociat cu impulsul de a-l alunga pe concurent. Văzută ca expresie a tulburării unei relații (Baumgart, 2008), gelozia este una dintre cele mai chinuitoare stări sufletești. Aflată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în opera sa despre trei stadii/niveluri ale geloziei (2002, pp. 187-188): • gelozia normală: este compusă "esențialmente din doliu, din durerea pentru obiectul iubit pierdut și umilirea narcisică, în măsura în care una se poate deosebi de cealaltă, apoi din sentimentele dușmănoase față de rivalii preferați și dintr-o contribuție mai mare sau mai mică de autocritică, ce dorește să facă propriul Eu vinovat pentru pierderea iubirii". Ea nu este "complet rațională, nu este proporțională cu situația reală și nu este dominată fără rost de către
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
toți cei care suportau agasați superioritatea cuiva" (ibidem). Bucuria sadică, răuvoitoare se hrănește din judecăți și aprecieri subterane, întemeiate pe tradițiile străvechi ale invidiei și geloziei. Un sentiment disimulat de inferioritate își află compensația momentană în eșecul suportat de un rival", explică Ph. Braud (2008, pp. 30-31). Precum știm cu toții, ruda bucuriei este buna-dispoziție. Ea este acea stare emoțională mai puțin intensă, dar mai persistentă și mai durabilă, însă tot la fel de prețioasă. Buna-dispoziție este asemeni unei muzici de fond (pe care
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
chinuită, disperată și înverșunată. 67 Pare-se că putem vorbi și de un specific al geloziei bărbaților în comparație cu cea a femeilor. Rezultele unei cercetări au arătat faptul că: în cazul bărbaților, ceea ce trezește gelozia este mai ales personalitatea puternică a rivalului, în timp ce aspectul fizic are o mai mică importanță; pe când, în cazul femeilor, ceea ce provoacă gelozia este mai ales aspectul fizic al rivalei, în vreme ce dimensiunea personalității puternice are mai puțin impact (Lelord, André, 2003). 68 Din punctul său de vedere, Osho
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a new balance between history and the social sciences în the 1970s. History found its intellectual and instituțional supremacy challenged by developments în psychology, sociology and anthropology, and reacted by making its own claims to the questions particular to the rival disciplines. Thus it turned its attention to objects which hâd until then belonged to neighbouring fields (belief systems, collective attitudes, rituals etc.) Making use of innovations and methodologies which hâd been part of socio-economic history, historical anthropology, aș practised by
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
pentru ca ideile sale să devină realitate, astfel că, în 1950, la Bell Labs, programatorii au lansat Core Wars, un fel de luptă între două programe, similară luptelor de cocoși. Învingător era programul din care mai rămânea ceva după disputa cu rivalul său, în timpul „luptei” ambele încercând să preia controlul calculatorului, exact așa cum se întâmplă cu virușii de astăzi. Termenul virus a fost folosit pentru prima dată în 1970, de Gregory Benford, pentru a se face referire la codurile autoreplicabile din sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Acum 70 de ani, era acceptat în mod general că modul ultim de a regla un conflict între două națiuni europene era războiul. Astăzi, pentru prima oară, războiul pare o idee intolerabilă și absurdă pentru a elimina o neînțelegere între rivali ca Franța și Anglia sau Franța și Germania. De trei secole, democrația se răspândește lent, cu prețul unor conflicte memorabile, cu suișuri și coborâșuri într-o asemenea măsură, încât acum ni se pare regimul politic firesc al umanității. Credem că
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
care suntem cu toții familiarizați: acuzarea altora, disculparea și chiar sabotarea inițiativelor altora. Oamenii nu ar trebui să depună eforturi pentru a concura în vederea obținerii întăririi în cadrul firmei dumneavoastră. Dacă vrem ca angajații să concureze, ar trebui să-i orientăm spre rivalii externi. Pentru că am crescut cu toții într-o societate bazată pe concurență, presupunem că o concurență internă este un model acceptabil pentru afaceri. Eu vă sugerez că o concurență internă nu este un model bun. În contexte competitive evidente (cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
văzut situații în care a trebuit să se ia în calcul a doua zecimală pentru a fi desemnat câștigătorul. Scopul este ca angajații dumneavoastră să lucreze mai bine decât concurența. Dacă vreți concurență, orientați-vă compania împotriva celui mai mare rival și cereți-le tuturor să micșoreze diferența dintre el și voi dacă sunteți în urma lui ori să mărească distanța dacă sunteți înaintea sa. Întrecerile Îmi plac întrecerile, indiferent dacă au loc la serviciu, acasă sau în sport. Golful nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
materiale între statele din sistemul internațional (Waltz, 1979). Într-un context anarhic, unitățile mai puternice vor reprezenta o amenințare pentru celelalte. În consecință, statele nu vor avea altă variantă decât să "presupună ce este mai rău" și să balanseze împotriva rivalilor mai puternici, pentru a-și menține independența și autonomia. Paradoxal, așadar, insecuritatea cronică a sistemului internațional încurajează statele să se alăture coaliției mai slabe de forțe cu care se confruntă, și nu celei mai puternice. Walt a urmărit să dezvolte
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de balansare a marilor puteri într-un sistem internațional unipolar. Prin contrast, neorealismul waltzian convențional indică faptul că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului va intensifica stimulentele structurale existente pentru statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor mai puternic. Într-adevăr, astfel se explică de ce a existat un consens atât de puternic încă de la început între reprezentanții neorealismului în perioada post-Razboi Rece, cu privire la trăsăturile ordinii internaționale emergente. Neorealiștii plecau de la capacitatea distinctă a teoriei structurale de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interacționează cu ei" (Jervis, 1997, p. 136). Cele mai convingătoare exemple ale auto-reglementării reflexive în cadrul sistemului internațional apar atunci când state importante se comportă aparent "irațional". Actori importanți sunt uneori eliminați ca unități semnificative din cauza eșecului lor de a imita practicile rivalilor. Un caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul al XVII-lea. Chiar dacă Olanda a supraviețuit ca entitate suverană, nereușita olandezilor de a se pregăti pentru război a dus la înfrângere și la eliminarea țării ca mare putere. Potrivit unei
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-și minimiza angajamentele. Dimensiunea economică a strategiilor Japoniei oferă și indicii care favorizează predicțiile neorealiste despre politica sa externă. Începând cu 1989 există tensiuni în relațiile SUA-Japonia. Gilpin identifică într-un mod convingător cauza acestor tensiuni în statutul Japoniei, de rival politic și economic al SUA. În timp ce conflictele generate de dezechilibrul comercial SUA-Japonia au fost estompate în anii 1990 datorită revenirii economice a SUA, condițiile de bază rămân propice unui conflict structural (Gilpin, 1991; Gilpin, 2003). Conflictele ce pot fi interpretate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
potrivit lui Heginbotham și Samuels, "probabil că cel mai ciudat din perspectiva realismului structural ... este faptul că Japonia nu a demonstrat sensibilitate față de distribuția relativă a câștigurilor dobândite gradual de China, în urma relațiilor economice cu Japonia". China este cel mai puternic rival militar potențial al Japoniei în regiunea Asiei de Est. Dar: Japonia concurează puternic la o prezență investițională majoră în China. Japonezii și-au folosit influența în Banca Asiatică pentru Dezvoltare și în alte părți pentru a susține activ ridicarea sancțiunilor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Tendința ca Japonia să întrețină bune relații economice cu vecinii asiatici, în timp ce relațiile cu puterile occidentale continuă să prezinte probleme, se potrivește din nou cu tiparul de comportament sugerat de realismul mercantil. Statele cu preferințe realiste mercantile vor balansa împotriva rivalilor cu structuri industriale similare, în timp ce instituționalismul prevede că statele cu structuri industriale avansate vor fi încurajate să coopereze. Astfel, spre deosebire de neorealism și instituționalism, concentrarea asupra preferințelor realiste mercantile ale Japoniei poate dezvolta o unică explicație consistentă a modului caracteristic în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ales în timpul Războiului din Golf și în cadrul Reperelor Programului de Apărare Națională din 1995. De asemenea, aceasta s-a văzut în relațiile ei economice apropiate cu China în anii 1990, care, potrivit teoriei neorealiste, ar trebui să fie un posibil rival militar pentru Japonia. Contrar instituționalismului, relațiile economice ale Japoniei cu alte state au o orientare puternic mercantilistă. Acest fapt se reflectă în natura ajutorului acordat țărilor asiatice și a strategiilor investiționale, precum și în relațiile economice anevoioase cu economiile occidentale. Conform
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca resurse agregate într-o teorie bazată pe capabilități militare și strategie. Statul ar trebui să-și poată dezvolta capacitățile militare pentru a efectua anumite misiuni și, totodată, să-și interzică alte misiuni, ceea ce va oferi mai multă securitate potențialilor rivali, atenuând dilema securității. Pentru aceasta, teoria structurală ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă defensivă și de distinctibilitatea ofensivă defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității). În mod similar, și teoriile realiștilor neoclasici (vezi secțiunea următoare) pot
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
funcționale sau disfuncționale prin raportare la adaptarea sistemului. Ei infuzează cu sens mediul și acționează În baza modelelor mentale astfel construite. „Înainte ca strategiile competitive să poată fi formulate, decidenții trebuie să-și construiască o imagine despre cine sunt proprii rivali și pe ce dimensiuni intră În competiție” (Porac și Thomas, 1990:225). Teoria dependenței de resurse formulată de Pfeffer și Salancik (1978, 2003) introduce procesele cognitive ce instituie mediul organizațional ca variabilă independentă. În teoria dependenței de resurse, modul În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
din Electoratul său, iar stările privilegiate nu se pronunțaseră. Sprijinindu-se pe Liga Sfântă și pe vărul său Filip al III-lea al Spaniei, noul împărat își asumă rolul de a stinge revolta cehă și de a-l elimina pe rivalul său, Frederic al V-lea. De fapt, acesta din urmă îi va nemulțumi repede pe supușii săi cehi, datorită necunoașterii țării și calvinismului său intransigent: va rămâne în istorie numai ca "Rege pentru o iarnă". Astfel, totul era pregătit pentru
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
s-a implicat în mod deosebit în organizarea Conferinței de pace, planul de desfășurare a dezbaterilor fiind elaborat sub directa supraveghere a lui Clemenceau. Profund marcată de război, Franța proclama dreptul de a-și asigura securitatea slăbind la maximum vechiul rival și vecin, Germania 511, întrucât suferise pierderi mari în război: Faptul războiului nu poate fi uitat se adresa Clemenceau americanilor, la 28 martie 1919 -, America n-a văzut acest război de aproape în primii trei ani; în acest timp, noi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
toate domeniile a fost favorizată. O altă consecință inevitabilă a fost capacitatea de asimilare și de stabilire a unor relații osmotice cu alte civilizații: fenomenele de adoptare și absorbție au putut avea loc în Vest în moduri îndeobște inaccesibile potențialilor rivali din alte părți ale lumii" (V.N.). În jurul anului 1800 asistăm la apariția a două mari curente de gîndire ce se confruntă și în prezent. Unul, care prin Iluminism și neoclasicism promovează progresul liniar, ascendent și o reformă treptată, continuă, Vestul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
suprapune unui destin nefericit ce trebuie îndurat - cel al femeii care a pierdut dragostea - o, "justificare" și mai necavalerească, în virtutea căreia bărbatul își arogă anumite drepturi, încercînd să arunce asupra femeii, pe lîngă nefericire, și vinovăția. La fel procedează și rivalul erotic care are succes: adversarul trebuie să fi fost mai prost, altfel n-ar fi fost înlăturat. Același lucru se întîmplă, fără doar și poate, atunci cînd, după victoria într-o bătălie, învingătorul pretinde, cu aerul meschin al celui care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
CTN nu pot fi considerate total autonome în raport cu guvernele statelor de origine. Acest tip de dezbatere se regăsește și în literatura contemporană asupra globalizării, impactul CTN constituind una dintre marile teme de controversă. Astfel, curentul (hiper)globalist vede în CTN rivali serioși ai statelor, dacă nu chiar învingători siguri în acest duel. Modelul corporației dezlănțuite care sfidează autoritatea etatică și își impune propriile reguli asupra piețelor și a politicilor economice naționale este un produs de prim rang al teoretizărilor (hiper)globaliste
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
legitimat discursul agresiv-contondent al presei, devenită, după scenariul obișnuit bolșevic, instrument de manipulare a maselor și de extincție a opoziției politice. Într-o veche tradiție a presei violente interbelice, pusă pe extorcare și pe asasinarea pamfletară, mincinoasă și calomnioasă, a rivalilor (celebrul "șantajul și etajul" al lui Pamfil Șeicaru, bunăoară), tradiție pe care puritanismul ipocrit și limba de lemn nivelatoare a propagandei din presa comunistă o făcuse dispărută, noua putere deschide baierele haznalei imunde a atacului politic contondent și vezicant cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și îmbină notele de plante sălbatice, care amintesc de mirosul de iarbă verde sau de fân proaspăt cosit, cu cele florale sau fructate. Fie că se limitează la spațiul rustic sau că adoptă efluvii de seră, „parfumurile verzi” n-au rival în ceea ce privește prospețimea și tinerețea. • Mitsouko de la Guerlain, primul parfum verde, delicat și misterios. Mitsouko este cuvântul japonez care desemnează „misterul”, iar uimitoarea capodoperă creată de Guerlain în anul 1919 este o superbă și obsedantă enigmă. Nota de vârf a parfumului
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]