4,350 matches
-
de răceală. Poate din visul acela straniu pe care îl povestești undeva în Jurnal: îți apăream îmbrăcat elegant, cu o mină afabilă, dar mort. Mă întreb uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît încît pot fi capricios, gelos și frustrat ca o gagică. Mă bucur că îți merge atât de bine la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
componentă a existenței care îi lipsea. Dacă datorită lui am câștigat enorm în planul expresiei, eliberîndu-mă ludic și atingând, în interiorul însuși al naturii mele crispate, acel grad de cabotinism fără de care comunicarea socială și scrisul de o anumită factură nu sânt cu putință, Andrei, în schimb, a trăit, cred, prin mine o anumită cădere în gravitate pe care formal nu a experimentat-o și pe care la mine, temîndu-se de ea, a ironizat-o. Hazul acestei prietenii născute din diferență este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
volum, ba mai rău, e pomenit, înlăuntrul unei enumerări, într-o notă de subsol de la pagina 190. Filozofia are, așadar, voie să pătrundă într-un discurs amoros și să contribuie la alcătuirea lui (pasaje întregi din declarațiile făcute "domnișoarei Arendt" sânt scrise în cel mai crâncen "cod heideg-gerian"), în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic și trebuie, în consecință, ignorat. Dar de ce? 7 noiembrie Am instituit un cod de manifestare pentru soluții deosebite găsite în timp ce revizuim textul. Uimirea și stupoarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cod heideg-gerian"), în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic și trebuie, în consecință, ignorat. Dar de ce? 7 noiembrie Am instituit un cod de manifestare pentru soluții deosebite găsite în timp ce revizuim textul. Uimirea și stupoarea încîntată în fața unei soluții inspirate sânt marcate de o lovitură cu palma peste frunte și lăsarea pe speteaza scaunului, paralel cu scoaterea lentă a ochelarilor, pentru a-l fixa pe celălalt și a citi pe fața lui admirația în fața geniului propriu. Cel mai frumos este când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și cu mâinile împreunate. În Caietele lui Cioran din epocă este consemnat faptul că, ajuns în fața lui Heidegger, ar fi îngenuncheat. Niky nu confirmă, dar, oricum, faptul că lucrurile au ajuns așa la Cioran e semnificativ, și dacă ele nu sânt exacte sânt oricum adevărate. Sigur e că atunci când Heidegger s-a urcat pe un scăunel să ajungă la un raft mai înalt al bibliotecii, Ioan Alexandru s-a postat în spatele lui Heidegger, tremurător și vibrând tot de angoasă, înconjurîndu-i, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de 7/6 m, teșită, cu latura sudică a acoperișului căzând direct pe pământ, cu trei ferestruici pe peretele vestic și cu o ușă care se înalță deasupra a două trepte de lemn, pe peretele nordic. Acoperișul, ca și pereții sânt îmbrăcați în solzi de șindrilă, care coboară până la brâul scund de piatră pe care se sprijină cabana. În spatele casei e pădurea, în fața ei se deschide, uriașă, valea cu versantul de vizavi (unde e pârtia pe care Heidegger schia), în dreapta și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ea marca interpretării și a rostului utilitar, omul se definește ca acest personaj agitat, veșnic "pe drum", ca Aussein auf, ca ieșire din sine și ca "fapt de a avea întotdeauna ceva de făcut", cum traduce Bogdan. Paginile lui Bogdan sânt minunate prin rigoarea și onestitatea lor "hermeneutică". Mi-ar plăcea să trăiesc din nou așa, numai așa, într-un etern Păltiniș reînviat, la "4 000 de picioare deasupra omenirii", deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaștina politică a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în curte ceva cu "Privatgrundstiick". ― Okey, okeyl spune drul Ostace, ridicând o mână în sus. Wir lieben Heidegger! Și iese din curte bine dispus, după ce apucase să filmeze tot ce era de filmat. În poartă se întreține cu o pereche ― sânt chiar vecinii casei Heidegger ― care se întoarce mulțumită de la jogging. Drul Ostace nu are o relație ideală cu germana, dar asta nu-l împiedică să spună la tot pasul ce are de spus. În astfel de situații se simte "american
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ai în față, cu puțin noroc, 50 de ani plini, adică 18 250 de zile. Astea sânt zilele tale. Vezi ce faci cu ele." Și pentru că sânt zilele vieții mele și pentru că miza lor e însăși miza vieții mele, nu sânt ele, toate și fiecare în parte, alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului? Și nu trebuie să am grijă cum le umplu? Ce-i drept, pentru ele nu trebuie să dau seama Fundației Humboldt, ci fundației care sânt eu însumi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mele, nu sânt ele, toate și fiecare în parte, alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului? Și nu trebuie să am grijă cum le umplu? Ce-i drept, pentru ele nu trebuie să dau seama Fundației Humboldt, ci fundației care sânt eu însumi și "celui" ― dar cui oare, Doamne? ― care mi le-a dat. Că sânt 18 250 și nu 90 nu schimbă din punct de vedere esențial nimic. Din punct de vedere esențial contează un singur lucru: că ele reprezintă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De aceea ies din timpul acesta fericit și fără regrete. A fost un timp plin. Nu l-am ratat. Pe acest model "clepsidric" și "urcător-coborîtor" poate fi privită în chip exterior viața fiecăruia dintre noi. Și privite așa, toate viețile sânt la fel: intrăm în viață, "mușcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat, ne așezăm apoi temeinic la acest ospăț cu timpul, începem să înghițim zilele și să le facem să dispară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din timpul care a trecut privit în oglinda acestui sfârșit. Ce am făcut cu zilele "muritoare" ale vieții mele? Ce s-a ales din ele căzute în partea de jos a clepsidrei? Sânt coji de zile, goale și nelocuite, sau sânt făpturi minunate care s-au desprins din mine, ființe din miere, carne și aur, care circulă printre ceilalți, ieșite de sub tutela "timpului meu" și revărsîndu-se peste ei? De ce nu mi-am trăit cele 14 600 de zile ale vieții mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în 1983 era studentă la medicină și care acum e medic psihiatru cu cabinet în Bismarckplatz. Are doi câini mari, aurii, "eurasieni", "o iată", Lea, și "un băiat", Akila, botezat așa după șeful haitei de lupi din Cartea junglei. "Eurasienii" sânt o rasă la crearea căreia, prin 1960, a intervenit însuși Konrad Lorenz. Proiectul care a stat la baza obținerii rasei a fost reconstituirea Urhund-ului, a "cîinelui originar". S-a pornit de la ideea că Chau-chau, Wolfspitz și Samoiede (un câine de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
casele către exterior și a lăsa totodată să se vadă, ca printr-o enormă vitrină, interiorul luxos al camerelor. Stăpânii caselor aproape că te invită să le privești bogăția, lămpile sofisticate, tablourile imense, căminele din faianță veche italienească, mobilele rafinate. Sânt în majoritatea lor medici (Heidelbergul este vestit prin clinicile lui), consilieri financiari, avocați, academici. Vilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci. Cu toate că la ora aceea, cum spuneam, cartierul e aproape pustiu, autoritara doamnă doctor are cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei sânt recursuri la îndemînă, concepte operaționale ale supraviețuirii. Cel care face elogiul sinuciderii trebuie, după logica bunului-simț, să se sinucidă. Altminteri el este un poltron, un ipocrit, un poseur și, până la urmă, un filozof de doi bani. Foarte puțini sânt cei care înțeleg că în acest caz aria sinuciderii este importantă și că ea nu poate fi cântată decât de oameni "răniți de moarte", ceea ce înseamnă de oameni pe care moartea mai întîi i-a rănit, și asta cu mult
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și de a-i fi scos din scenă. Friedgard sesizează foarte bine că Cioran, asemeni lui Kafka, este dintre cei care zac răniți pe scenă o viață întreagă și cântă aria morții în beneficiul celor care, prin ei înșiși, nu sânt capabili s-o facă. Ceea ce m-a tulburat în lectura cărții acesteia este nu atât că pătrundeam pe un teritoriu al ființei lui Cioran pe care nimeni nu mai pășise vreodată, cât mai ales că povestea acestei iubiri se petrecea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi avut o unitate, o convergență secretă: teama că veți renunța la mine. Timpul care s-a scurs de când ați apărut este atât de bogat, atât de substanțial, atât de imprevizibil și atât de plin de dumneavoastră, încît vă sânt recunoscător pentru toate bucuriile și pentru toate nenorocirile care sânt legate de numele dumneavoastră. Sânt o știți prea bine, într-o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumneavoastră și, totuși, nu pot să aleg liniștea. Îmi este pur și simplu imposibil să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
veți renunța la mine. Timpul care s-a scurs de când ați apărut este atât de bogat, atât de substanțial, atât de imprevizibil și atât de plin de dumneavoastră, încît vă sânt recunoscător pentru toate bucuriile și pentru toate nenorocirile care sânt legate de numele dumneavoastră. Sânt o știți prea bine, într-o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumneavoastră și, totuși, nu pot să aleg liniștea. Îmi este pur și simplu imposibil să trag consecințele neîncrederii mele. Mai bine iadul cu dumneavoastră decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care s-a scurs de când ați apărut este atât de bogat, atât de substanțial, atât de imprevizibil și atât de plin de dumneavoastră, încît vă sânt recunoscător pentru toate bucuriile și pentru toate nenorocirile care sânt legate de numele dumneavoastră. Sânt o știți prea bine, într-o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumneavoastră și, totuși, nu pot să aleg liniștea. Îmi este pur și simplu imposibil să trag consecințele neîncrederii mele. Mai bine iadul cu dumneavoastră decât mântuirea de unul singur." (6
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la distanță de două zile (10 mai și 12 mai), scrise în perfect contratimp și în aceeași stare de exaltare ce tocmai urma să-i fie reproșată. Plecarea din Köln este comparată cu "izgonirea din Paradis", iar cele două zile sânt resimțite ca echivalentul unei "încoronări". "Ce-mi mai rămâne să aștept în această lume a aparențelor?" Iar în a doua scrisoare, din 12 mai: "Nu înțeleg ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cei în vârstă, este iadul însuși. ― Brahms, partea întîi a Sonatei pentru vioară și pian. M-am gândit la dumneavoastră cu tandrețe și disperare. Ea, mi-am zis, nu va ști niciodată ce a însemnat ― și ce înseamnă ― pentru mine. [...] Sânt oare singurul vinovat că jucați un rol atât de mare în nenorocirea mea?" În sfârșit, în 19 aprilie 1982, un an după ce se cunoscuseră, Cioran îi scrie Friedgardei: "...în ciuda actualei mele lipse de iluzii, nu sânt îndeajuns eliberat de unele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gesticulăm, râdem, le explicăm celorlalți proiectul care am fost și, apoi, ne retragem din nou, spășiți, în prezumtiva noastră eternitate, așteptând, înainte de a dispărea definitiv, ca o altă generație să se îndure de noi. joi, 6 decembrie Viteza cu care sânt reintegrat, reașezat în termenii lumii de aici, care redevine ― așa cum până la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea. N-am ajuns să mă dezmeticesc bine din sihăstria germană și m-am și pomenit ieri, la Muzeul Țăranului, în fața unei săli de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră". Printre care: în urmă cu o lună, Colegiul "Noua Europă", institutul de excelență pe care îl conduce Andrei, primește vizita fondatorilor nemți și elvețieni. Se întîmplă că, în acele zile, Bașkirov dă un concert la Ateneu. Musafirii lui Pleșu sânt fericiți să fie invitați la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe Bașkirov, invitat la o petrecere ― cum altfel? ― acasă la Dinescu. Măcar și lucrul acesta este menit să le tulbure bieților musafiri habitudinile pentru că dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
matale, bea coana Nina." Amuțit, staff-ul germano-elvețian al Colegiului " Noua Europă" asistă din capul scărilor la scenă. Au trăit și ei într-o zi cât în zece ani la ei acasă. Bine am venit în patrie! miercuri, 19 decembrie Sânt la Timișoara, unde am însoțit familia regală ― în complet de majestăți și altețe ― în operațiunea de lansare a albumului editat de Humanitas în noiembrie, cu ocazia celei de a 80-a aniversări a zilei de naștere a Regelui Mihai. Mâine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Alteță", care "în cazul nostru" este cu atât mai importantă cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când simt că sânt în pericol să uit diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", mă gândesc repede la romanul lui Thomas Mann și lucrurile reintră de îndată în ordine. Îmi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziția ierarhică scade. Regele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]