6,936 matches
-
mereu îndestulătoare. Mi-am dorit atât de mult ca cei care îți pronunță numele, să ți-l pronunțe cu mândrie și respect. Pentru că în profunzimea numelui tău, prin tot ce faci sau vorbești, prin realizările, succesele și insuccesele tale este săpat numele meu. Pentru aceasta, te-am învățat mereu să spui adevărul, să fii harnic și cinstit. Să iubești. Să nu asuprești pe cel sărac sau mai slab decât tine. Te-am învățat să respecți... iar dacă tu, fiul meu, ignori
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
dinții ei mi-ajung la os, Mi-i trupul jalnică faptură Captivă timpului ritos. Și iarna crudă ce mă-ncearcă Ucide curcubeu’-n zare, Lăsând în loc, din milă parcă, Doar umbra lui arcuitoare. Mă frânge geamătul durerii Și-adâncul cel săpat în mine Îl umplu azi, în pragul serii, Cu tot ce curge din suspine. M-aș împăca cu iarna ce mă-ngheată Și aș ascunde vaietul strigării De aș afla că pojghița-mi de gheață O va topi iar boarea primăverii
IARNĂ GLACIARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376660_a_377989]
-
făurărie. Găsise scrinul din întâmplare. Intrase în pivniță să ia o butelcă de vin, trimis de părintele său, într-o zi de sărbătoare când veniseră câțiva musafiri, cunoscuți ai părintelui său. Băiatul coborâse ca de obicei, scările în spirală, înguste, săpate în piatră, până în adâncul pivniței. Pivnița aceea era mai degrabă o peșteră, ce servise din strămoși celor din neamul său, pentru păstrarea proviziilor și totodată ca ascunzătoare în vremuri de invazii, într-un trecut ce se pierdea în negurile vremii
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
ț-am explicat unde să cauți, ca să nu pierzi vremea și nu te știam greu de cap. - Ei tătucă, și tu! Nu m-am pierdut, doar că e cam întunecos aici. În timpul acesta băiatul urca cu pași sprințari scara îngustă, săpată în stâncă, bine luminată de câteva lămpi încastrate în felinare de aramă, meșterite în atelierul făurarului și agățate pe perete. Ajuns sus cu răsuflarea accelerată, îi înmână butelca tatălui său, fericindu-se, că era în toane bune. Altfel i-ar
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
scrisori. Atâta doar că nici vorbă nu mai putea fi de chei. Acestea dispăruseră! Nu-mi făceam griji că nu voi avea cum să pătrund în casă. În mare secret, păstram ascunse în spatele geamului ce acoperea o minusculă firidă ornamentală săpată în zid, chiar lângă apartamentul meu, un alt rând de chei. Întrebarea ce mă chinuia era însă, cine trecuse între timp, prin holul blocului și le luase? Ortansa ne aștepta. - Asta zic și eu, surpriză!, a exclamat ea, dând cu
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nuntă Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru ca șorțul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M'avete acconciato Come fiore rubato al giardino Getsemani. E un vaso di
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
slabși rătăcesc degetele melePrintre clapele clavecinului sângeriu.Cum să mai hrănesc neamurile,Ce se adunară la nuntăDin cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantatși unul câte unulFlămânzi și însetați,Smulgem spinii de sub unghiaCu careSunt gata să sap în humusul gras.În măslini crește mirulNegru ca șorțulCe se înfoaie peste pântecul femeii.Palmele Mariei din Magdala mirosA cerneluri noi de tipar.SPINEM'avete acconciatoCome fiore rubato al giardino Getsemani.E un vaso di porcellana s'è rottoNel deposito
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte, Seve țâșnind din trupul primăverii Să umple golul dragostea fierbinte. Sunt prizoniera viselor, dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre. Misterios și-nvăluit în ceață, Arcaș destoinic, săgetând ... Citește mai mult MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBREÎmi dau târcoale gândurile sumbreCând sufletul e rug
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
dărui liniștea la tâmpla serii,Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte,Seve țâșnind din trupul primăveriiSă umple golul dragostea fierbinte.Sunt prizoniera viselor, dorinței,Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,Când setea-mi sting cu lacrima credințeiSimt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre.Misterios și-nvăluit în ceață,Arcaș destoinic, săgetând ... III. GEORGETA RESTEMAN - SĂ DĂRUIM PENTRU VIAȚĂ !, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1499 din 07
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
mea, trăirile tale au luat drumuri fără număr. Ce e imposibil? Un izvor se deschide mereu spre lume. Tot ce am nevoie port lăuntric. - Vino să te sărut peste tot - contururi, linii, puncte - sunt răscolit, din mine smulgi o fântână săpată-n adâncul pământului! Îmi ții fața în mâinile tale și mă privești în ochi, îmi simt inima, totul se conturează în mine. Mă așez în locul cel mai curat, acolo unde vibrează iubirea de noi, o dependență, ne simțim întregi, ne
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
vântul tomnatic pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre. Referință Bibliografică: Îngropați în palide toamne / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
Acasa > Cultural > Modele > VALENTIN URITESCU. O VIAȚĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Făcând o spicuire prin lumea fără hotare a artiștilor ajunsesem să adun peste patru sute de nume pentru cartea mea „Timp fără ani. Oglinzile
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
bolii ce trage cu ghearele de carnea sa! Citirea cărților actorului Valentin Uritescu, scrise deja, iar mai târziu a celei ce se țese acum din firul biografiei sale, e o peregrinare afectivă prin viața unui om în care destinul a săpat crevase! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (foto: Simion Buia) Referință Bibliografică: Valentin Uritescu. O viață în care destinul a săpat crevase / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
țese acum din firul biografiei sale, e o peregrinare afectivă prin viața unui om în care destinul a săpat crevase! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (foto: Simion Buia) Referință Bibliografică: Valentin Uritescu. O viață în care destinul a săpat crevase / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
atârna cu mult mai mult. Reușesc cu greu să-l așeze pe două pături groase ,cu care-i înfășoară corpul. Nu vor să-l târe,ar putea lăsa urme ,mai bine îl duc pe sus. Ajung cu greu în pădurice, sapă groapa adâncă de doi metri și peste trei ore, aruncă amândoi crengi înfrunzite de măslin,peste mormântul proaspăt acoperit. Măslinul este copacul ce aduce pacea. I-o adusese lui Traian, dar lui îi declanșa în suflet,un război.... - Nu cred
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
ATÂTA NIMIC Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin timp ce mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până
ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372676_a_374005]
-
nea Mitică) Amintirile sunt dovezile vii ale neuitării din noi, sunt imaginile trecutului așternute în gânduri, îngrijite în taină cu puterea sufletului și ocrotite cu dragoste de-atingerea aripilor nemiloase ale timpului. Când ne desprindem de vâltoarea unui prezent ce sapă adânc în noi și dragostea de tot ce-i frumos și bun ne stăpânește viețile scurgându-se agale spre fântânile nepieritoarei iubiri, dăm frâu liber amintirilor, căutându-ne pe noi înșine ancorați în adâncul și farmecul lor. Dumitru Sinu, nea
STOIAN BRĂILOIU – LEGIONARUL ROMÂN EXPULZAT DE PREŞEDINTELE CHARLES DE GAULLE ÎN CORSICA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372645_a_373974]
-
S A N E A D U C E M A M I N Ț E După 12 ani de la 11 septembrie 2001 Vremea nu a rămas pe loc, numai durerea celor care și-au pierdut pe cei dragi a săpat neîncetat în sufletul lor, precum apă unui râu în malul nisipos, le-a marcat existența, le-a schimbat cursul vieții pentru totdeauna, i-a făcut să trăiască cu amintirea părinților, copiilor, prietenilor...plângându-i neîncetat. Durerea au transformat-o-n
CUNUNI DE FLORI PENTRU EROI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372760_a_374089]
-
un murmur străbate eternitatea. Marea, albastru nesfârșit și sidefiu de perle, sărută țărmul într-un dans care răzbate dincolo de hotarele pământești : „Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Simfonia mării creează o scenă mirifică, aceea „a dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”: „Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
lucrez cu un deținut în timpul detenției. După ce și-a terminat pedeapsa devenind civil, a revenit la mină și s-a angajat. Nu s-a dezmințit. Deoarece aveam nevoie de bani, atât eu cât și el, ne-am asociat pentru a săpa un suitor de vreo 30 metri înălțime. Șeful minei a fost de acord să încheiem un contract de acord global, prin care noi ne angajam să terminăm lucrarea în termen de trei luni. Brigada noastră trebuia să fie formată din
DESPRE MINERI ŞI MINERIT...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372789_a_374118]
-
că pe partea stângă a fluviului sunt munții cu pereți abrupți, pe sub care drumul se strecoară, iar în partea dreaptă ne însoțește Dunărea și putem vedea malul sârbesc. Se poate vedea clar cetatea Golubățului, cetate legendară, pe sub care sârbii au săpat un frumos tunel, pe unde trece drumul care de asemeni urmează cursul marelui fluviu. Un obiectiv turistic de interes pe malul românesc, este peștera Gaura cu Muscă, plină cu lilieci, dar care se spune ar fi și cuibul muștei golumbace
DRUM PRIN CLISURA DUNĂRII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372788_a_374117]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂND NU ȘTII CE SĂ FACI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Simți durere-n suflet, prin nopți ce-n tine sapă, gheare înfipte-n cuget, ce mâine te deșteaptă? Știi ce-i disperarea, când inima-ți revarsă, prin gene-ndurerate, lacrima neștearsă! Crede și în mâine, ține-ți speranța strânsă, să-ți trăiască-n cuget, chiar dacă fața-i plânsă! De cine
CÂND NU ȘTII CE SĂ FACI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373156_a_374485]
-
niciun alt locuitor al satului, era o viroagă stâncoasă, drept în spatele gospodăriei, din care țâșnea un fir de apă. Acel filon de apă era o binecuvântare pentru el! Nu contenea să mulțumească Cerului pentru acel dar! Într-adevăr, sârguinciosul beduin, săpând în stâncă și amenajând un pic izvorul, a făcut ca din munte să iasă un firicel de apă rece, ce se aduna într-o mică fântână zidită din pietre. Ca să răsplătească darul ceresc cu acea apă, atât de valoroasă în
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
dă zor cu Eratostenes din Alexandria, elevul lui Zenon din Kition, stoicul stoicilor... Luat masa la rudele Elizei, la umbra cedrilor bătrâni. Cânta o grecoaică trist, figura ei pe fundalul lui Poseidon semăna cu corpul unei femei din cortegiul Panateneelor săpat în Partenon. Nicu are o discuție aprinsă cu o rudă despre Mein Kamf a lui Hitler. Mă cam inervează Eliza Câmpineanu și cu Nicu...A observat și el, că mi-a zis : ,,Mai bine plecam cu una de la Crucea de
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > BUN RĂMAS Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului Cu umbra mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile mușcă pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt. Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morți bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373222_a_374551]