2,895 matches
-
a fost dată după ce zona a început să fie locuită în jurul anilor 1830, cănd multe din pământuri și păduri au fost luate de la mănăstiri și date țărânilor care s-au stabilit aici. În prima sa menționare documentara din anul 1838, sătul Frumosu apare că un cătun al satului Crăpăturile (Popești). Din spusele unui bătrân din sat (Stelian Diaconu), pe la 1800 lângă Poiana Frumoasă își are cuibul un tâlhar pe nume Monacu Sevastian, care ar fi fost primul locuitor al acestor meleaguri
Frumosu, Neamț () [Corola-website/Science/301633_a_302962]
-
România. Se află la aproximativ 3 km vest de Ploiești. În nordul localității Strejnicu există un aerodrom - Aeroclubul Gheorghe Bănciulescu - care permite desfășurarea de activități recreative cum ar fi aviația sportivă, aeroplanorismul sau parașutismul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sătul Strejnicu era reședința comunei cu același nume, cu 941 de locuitori, având o biserică fondată de locuitori în 1881. La 27 noiembrie 1940 Nicolae Iorga a fost asasinat în apropierea satului Strejnicu de un comando legionar. În 1950, comuna Strejnicu
Strejnicu, Prahova () [Corola-website/Science/301735_a_303064]
-
Strei, la poalele estice ale munților Poiana Rusca și cele nordice ale Munților Sebeșului. Localitatea Băcia a fost atestata documentar începând cu anul 1332, apărând de la inceput sub numele pe care îl poartă și astăzi. După Marea Unire de la 1918, sătul Bacia a fost arondat la Plasa Deva, urmând ca dupa reforma administrativă din anul 1968 să aparțină comunei Băcia. În punctul "Palota", situat între clădirea școlii și Canalul Streiului, s-au identificat resturile unor construcții române care atestă prezența unei
Băcia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300536_a_301865]
-
o moară de apă pe cursul pârâului însă aceasta a fost dărâmată în jurul anilor 1930 datorită nivelului foarte scăzut al apei din parau. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, Feleagul era situat chiar la granița României cu Ungaria, sătul fiind deseori jefuit, vandalizat și atacat, localnicii refugiindu-se în Biserică. Prima reletare a unei biserici în sat, este dată de o pictură cu "Biserică reedificata Feleag, sec. XV", pictură aflată în biserică ortodoxă din satul Archita, teorie plauzibilă deoarece
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
1% maghiari, religia fiind ortodoxă în proporție de 99%. În sat există și un centenar, o femeie în vârstă de 102 ani. Apogeul populației a fost atins în anul 1920 , la acea vreme satul având 569 de locuitori. În timpul comunismului , sătul Feleag a fost unul din puținele sate din zona care și-a menținut o populatie română de pește 99%, alături de satele Săcel și Jacu. Principalele activități ale locuitorilor sunt agricultură, apicultură ,viticultura, pomicultura și creșterea animalelor.
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
în plasă Siretu a aceluiași județ, având 2800 de locuitori în satele Bejghiru, Buhocel, Buhociu, Coteni (preluat de la comună Tamași), Dospinești (preluat de la comună Săucești) și Furnicari. Din 1931, comuna avea în compunere satele Bejghir, Buhocel, Buhociu, Coteni și Dospinești, sătul Furnicari trecând la comună Gioseni. În 1950, comuna Buhoci a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat.
Comuna Buhoci, Bacău () [Corola-website/Science/300661_a_301990]
-
vecin Tecuci, si au apărut și satele Burdugani și Pârlitura. În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău. Satul Cățelușă a primit în 1964 denumirea de "Iazu", iar satul Pârlituri pe cea de "Satu Nou". Între timp, sătul Nănești se separase în Nănești-Vale și Nănești-Deal, si au apărut și satele Podu Roșu, Vârlănești și Valea lui Noe. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat și unele sate au fost desființate și comasate cu alte sate: Parincea-Sat
Comuna Parincea, Bacău () [Corola-website/Science/300690_a_302019]
-
cunoștința organelor superioare faptul că din satul Letea-Veche frecventează cursurile școlii un nr. de 11 elevi, la Ruși-Ciutea merg la școală 16 elevi, la scoala Radomirești 6 elevi iar la scoala Holt frecventează cursurile 21 de copii. După cum spun bătrânii, sătul Letea-Veche a luat ființă cam prin 1870, când în depresiunea dintre râurile Siret și Bistrița au venit cu oile la iernat niște ciobani din localitatea Letca-Veche din Ardeal (actual jud. Covasna) s-au stabilit cu timpul aici și și-au
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
așezat pe podișul cu același nume și este străbătut de la Nord la Sud de Răul Beznea (lungime 9 km), afluent al Crișului Repede. Satul Beznea își trage numele din limba protoromâna și înseamnă "umbră", "genune", "codrii întunecoși". În perioada comunistă, sătul este denumit Delureni, urmând ca în anul 1996 să revină la numele său inițial (Legea 35 / 18.05.1996). Primele atestări documentare apar în anul 1406 și sunt nominalizate că "possessio Walachalis", Beznea fiind, așadar, un sat românesc. În timpul feudalității
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
Călinești este o localitate componentă a orașului Bucecea din județul Botoșani, Moldova, România. Tradiția spune că, în urmă cu câteva secole, sătul se află pe șesul Șiretului și, mai apoi, s-a mutat pe dealul unde se află și astăzi. Prima clădire de pe acest meleag a fost curtea boierilor Miclescu, refăcuta în 1711 de Gavril Miclescu, mare logofăt al Moldovei (1650-1741), iar
Călinești (Bucecea), Botoșani () [Corola-website/Science/300901_a_302230]
-
a fost ridicată în anii 1937-1938, în timpul guvernului lui Gheorghe Tătărăscu. În timpul răscoalei din 1907 au venit țăranii din alte sate cu gânduri rele și au fost convinși să se retragă de către Ion Miclescu, împreună cu locuitorii satului Călinești. În prezent, sătul Călinești aparține de orașul Bucecea și cunoaște o dezvoltare asemănătoare satelor românești de astăzi.
Călinești (Bucecea), Botoșani () [Corola-website/Science/300901_a_302230]
-
Telcisor sunt 37 km, fără să mai punem pe cei ce locuiesc pe Rebra, la încă 10 km din Valea Seaca. În prezent, Comuna Telciu are în componență să 4 sate: Telciu, Telcisor, Bichigiu și Fiad. La recensământul din 2002, sătul Telcisor, avea o populație de 1151 locuitori. Școala din Gură Poienii, Telcisor s-a înființat în anul 1949-1950 inchiriindu-se casă personală a locuitorului Paramon Natu. Prima învățătoare a fost Henciu Lucia , absolventa de liceu. În cursul anului școlar 1958-1959
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
paroh T.O. Ne-existand Casă Parohiala, incepand cu data de 22 aprilie 2008, sub îndrumarea părintelui și-a Consiliului Parohial, s-au început lucrările la casa parohiala, terminate într-un timp foarte scurt, 9 luni. La recensământul din 2002, sătul Telcisor, avea o populație de 1151 locuitori.
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
femeie avea trei fete pe care le-a trimis pe rând după apă la râu, în primele zile din Februarie. Văzând că fetele ei nu mai vin înapoi, aceasta s-a dus la râu și ajungând acolo, a văzut lupul sătul care stătea pe malul apei. Lupul i-a spus că nu mai are voie să mănânce nimic în acea zi iar femeia și-a dat seama că era într-una din acele zile în care lupul mânca oameni. Din cauza acestei
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
situat în Țară Făgărașului pe șoseaua națională Brașov-Făgăraș-Sibiu și de-a lungul râului cu același nume, Ucea. În vechime configurația satului era altă. Înșiruirea actuala a satului de-a lungul rîului menționat datează doar din anul 1843. Înainte de această dată, sătul era așezat parțial pe drumul ce duce de la Ucea la Corbi, adică pe un segment din drumul național de pe vremuri din Țară Făgărașului, rămas pînă astăzi sub denumirea de “Calea țării”. Datorită unui incendiu care a distrus partea de răsărit
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
Țară Făgărașului, rămas pînă astăzi sub denumirea de “Calea țării”. Datorită unui incendiu care a distrus partea de răsărit a satului (după o altă tradiție datorită molimei), locuitorii rămași fără locuințe și-au construit altele de-a lungul rîului Ucea, sătul căpătînd configurația actuala. Vechea vatra a satului se putea constată pînă nu demult. Denumirea de Ucea a localității are corespondențe și în alte limbi și țări. Iată denumiri similar ale unor localități din alte țari: Ucia staraia, Ucia bolșaia (numele
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
de Jos, pot fi indicate (în urma unei cercetări incomplete) trei documente istorice. Într-un document din anul 1223, regele Ungariei Andrei al II-lea confirmă existența unor sate romînești din Țară Făgărașului între care și Ucea. Dacă în anul 1223, sătul Ucea și celelalte sate romînești existau, înseamnă că toate acestea, ca și romînii care le locuiau, erau mai vechi, existau înainte de anul 1223. A doua însemnare documentara este în legătură cu Radu cel Frumos, domnul Țării Romînești (1462-1475) și datează din anul
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
domnului muntean Mihnea Vodă Cel Rău. Numele satului provine de la Valea Ucea Mare. Satul Corbi așezat pe valea cu același nume, micuța așezare a făcut parte în secolele XV-XVI din boieronatul Ucei. Încă de la prima atestare documentara în anul 1509, sătul este pomenit că fosta stăpânire a lui Bârsan de Ucea și a Anei Ziin din același sat, care le-au pierdut datorită participării la acțiunile boierilor făgărășeni din anul precedent, legate de readucerea țării sub dominația domnului muntean Mihnea Voievod
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
soclul caselor. Predomina culori precum albul, maroul, verdele și combinațiile pastel, într-o alăturare elegantă. Sărbători tradiționale: Stradă Românilor reprezintă vechea vatra pe care s-au stabilit și au trăit românii. Istoria ei este strâns legată de evoluția comunității românești, sătul fiind la începuturi unul cu populație de origine etnică germană majoritară, populație colonizata în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea. În toponimia locală sunt folosite și denumirile de "Prund" și "Panchea", pentru cele două
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
bogată zestre culturală și spirituală, cu tradițiile și obiceiurile ei, la care se adaugă frumusețile și resursele naturale ale zonei, localitatea poate fi un punct turistic interesant. O problemă încă nerezolvata în acest sens este reprezentată de unitățile de cazare, sătul nedispunând de o bază hoteliera sau de pensiuni agroturistice. Bobota este un sat cu un bogat trecut istoric și cultural. Zestrea istorică, etnografica, resursele naturale, izvorul sulfuros, izvoarele feruginoase și prezența lalelei pestrițe, biserica, Centrul Cultural, Fântână lui Șincai, Cimitirul
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
poss Domozlo". Alte denumiri de-a lungul timpului: 1459 "predium Domozlo", 1553 "Domozlov", 1733 "Domoszlou", 1760 - 1762 "Domosló", 1850 "Dumuslău", 1854 "Domosyló", 1930 "Dumuslău". În 1792, comunitatea greco-catolica a construit Biserică de lemn din Dumuslău, Hramul Sf. Arhangheli. În 1908, sătul Dumuslău avea 56 gospodării și 305 greco-catolici. Școală conferionala greco-catolica avea 25 elevi, iar învățătorul avea un salariu de 400 coroane. 40 locuitori (30 bărbați și 10 femei) erau cunoscători de carte în 1908; 20 locuitori cunoșteau și maghiară. Potrivit
Dumuslău, Sălaj () [Corola-website/Science/301793_a_303122]
-
Bathory iar după moartea acestuia în 1599 la Șelimbăr în bătălia cu Mihai Vitezul voievodul român devine stăpân al Transilvaniei iar la conducerea Cetății Chioarului îl numește pe Aga Leca Racotă. După anul 1604 existau în domeniul Chioarului 16 voivodate , sătul Luminișu (Secătura) apare în componență voivodatului lui Ionaș din Vima. După anul 1615 proprietar al domeniului Chioarului este Gabriel Bethlen iar după moartea acestuia soția sa Ecaterina de Brandenburg, amanetează ținutul în favoarea lui Gambos Andrei. În anul 1664 este amintit
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
Florești este un sat în comuna Horia din județul Tulcea, Dobrogea, România. Se află în partea central-vestică a județului, la poalele sudice ale podișului Niculițelului. Situat pe valea superioară a râului Taița, sătul apare menționat documentar pentru prima dată că "Islam", în anul 1543, într’un defter otoman. De altfel, fostă denumire a satului este "Islam - Geaferca" sau "Geaferca Turcească". La mijlocul secolului al XIX-lea satul apare menționat în mai multe rânduri. Astfel
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
sudul Podișului Moldovei mai exact în sud-estul Colinelor Tutovei având un relief deluros-colinar și o parte de șes deoarece este o mică parte continuitate a vai Bârladului. Satul Baltateni este așezat între dealurile Bogdanei și Balaceni pe firul apei Bogdana, sătul Suseni este situat pe râul Ibana iar Vulpaseni între dealurile Bogdana și Cimitirului având o zonă mare inundabila. Băcani și Drujești sunt așezate paralel cu dealurile Balaceni și Bogdana pe partea stângă a râului Simila în apropierea barajului de acumulare
Comuna Băcani, Vaslui () [Corola-website/Science/301860_a_303189]
-
mari regiuni. Satul, fostă reședința de comună, este așezat la 3 km-vest de satul Măicănești, făcea parte până la Regulamentul organic din 1835 din plasa Belciugata, județul Râmnicu Sărat, apoi din plasa Marginea de Jos, până la primul război mondial. După 1925, sătul a făcut parte din plasa Măicănești. Denumirea satului este dată de Răul Râmnicul Sărat, pe malul căruia satul este așezat. Apele Râmnicului, care până la începutul secolului al XVII-lea se varsă în râul Siret la Râmniceni, au dat naștere mai
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]